sâmbătă, 6 noiembrie 2010

In cinstea unui nou inceput

Da, şi mie îmi plac începuturile.
Îmi plac la nebunie!
Îmi place stânjeneala primei întâlniri, îmi plac fluturii în stomac, îmi plac privirile timide, obrajii roşii de emoţie, micile gafe care te leagă de scaun cu o mie de fire invizibile, astfel încât nu mai ai curaj să faci vreo mişcare, de teamă să nu o dai în bară. Îmi plac toate astea, cred, pentru că au un farmec aparte...
Aparte, într-un sens bun, foarte bun!

3 comentarii:

Zuzele spunea...

si mieeeeeeeeeeeeee!!!:) am cam uitat cum e ca de 5 ani n-am mai avut "inceputuri":) nu ma plang, dar parca as vrea sa mai simt din nou emotiile inceputului :)

Andra Dan spunea...

Frumoase-s indr-adevar! Insa provocarea cea mai mare e sa le simti... si cand ele au ajuns deja adanc ! Adica, peste 5 luni, 2 ani, 10... sa fie fiecare imbratisare o noua emotie. Un inceput minunat iti doresc!

Anda Zelenca spunea...

Intr-adevar perioada de inceput e una foarte frumoasa intr-o relatie!:X