Îngerul

Când înveţi să-ţi numeri morţii,realizezi cât de mic eşti şi cât de puţine ai avut de spus.deconspirările devin elementele figurate pe milimetru cub,iar tu nu eşti decât un clorotic cu doi pumni încleştaţi de vreme şi de dor. drumurile toate le faci noaptea,întotdeauna uiţi de firimiturile de pâine pe care trebuie să le laşi în urma ta.nu te mai aşteaptă nimeni,tu singur aştepţi ceva ce nu ştii dacă o să vină sau nu. mi-ar plăcea la nebunie să-mi potrivesc ceasul în funcţie de ceasul celor pe care îi iubesc.să nu se potrivească niciodată,al meu să rămână mereu în urmă,să nu-i mai plâng atât,să fie distanţă de o moarte între o dimineaţă şi o noapte.


Îngerul se uită posomorât la mine: -Eu aş fi vrut să fac din tine om,iar nu un înger.De ce mă dezamăgeşti?

Nu mai vreau!

Nu pot sa scriu cu diactritice pentru ca iar sunt la amaratul asta de laptop. Pc ul meu face niste figuri extraordinare, am zis ca intr`o zi am sa`i ard una drept in cacatu`ala de monitor. Iar n`am reusit sa dorm decat pana la 8 jumatate si m`am trezit si cu o durere de cap, probabil bonus. Sa mai zic si ca ma simt singura si ma plictisesc? Sau ca in ultimul timp realizez chestii care pe undeva dor? Sau ca nu e nimic din ceea ce parea sa fie? Sau ca in curand o sa ma trezesc de unde am plecat acum ceva timp?

Am obosit sa nu fiu sigura pe nimic si sa nu stiu ce se intampla, mai exact. Am intrat la o cura de slabire pentru ca am pus un kilogram pe mine si as vrea sa dau jos 3. Aseara dupa ora 6 mi s`a facut foame, am mancat o portocala, iar pe la 10 fara ceva mi`am facut si abdomenele.

So...DAY ONE!
cafea fara zahar si mi`am facut salata din ardei, rosii, bucatele de pui fiert si ou fiert. Dupa calculele mele, cam intr`o luna o sa dau jos 5 kg, ceea ce e ok, chiar daca nu sunt 3.
in jur de ora 1 si jumatate-2, daca mi se face foame- iaurt semi degresat+mar
4 jumatate- supa
iar 6- iaurt+banana


Ma uit la gossip girl intr`o veselie, da` se incarca groaznic de greu, ceea ce iar e jalnic si trebuie sa pun pe pauza din 5 in 5 min. Inca imi pocneste capul, amaratul ala de serial nu se incarca si as mai fi vrut sa dorm cel putin 2 zile. Ma culc destul de tarziu si totusi sa ma ia naiba daca pot sa dorm. Recordul meu de somn vacanta asta a fost 9.30 a.m. I`m good, ha? Am ajuns sa astept sa inceapa scoala. Great.

Acum va las, se pare ca s`a incarcat relativ, episodul din gossip girl si am de gand sa mai pierd timpul, in ritmul in care am mers saptamana asta, termin sezonul 1, pana diseara. A, da, ma irita pana si soarele de afara. Minunat.

LATER EDIT: mi`am facut abdomenele, m`am uitat la episodul 13 si 14 din gossip, si urmeaza o curatenie generala in camera mea.

Christine

Leapşa şi premiul.

Am primit un premiu pentru blog, de la scumpa mea Andra. (jurnal-de-soprană.blogspot.com). Merci din suflet!



Iar tot de la ea, am furat o leapşa. Urmatoarea:
1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
De obicei, semne de carte. Majoritatea cărţilor mi le cumpăr online, deci primesc cadou semne.

2.Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Mi`am facut eu cadou de Crăciun 2 cărţi: Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani de Melissa P. şi De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu.


3. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Da. Mereu mă gândesc la acestă variantă, datorită faptului că am inspiraţie şi am primit multe laude la ceea ce scriu.


4.Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Mi se par foarte interesante, de exemplu colecţia aceea cu multe cărţi colorate, scrise foarte adolescentin, aşa, tinereşti, foarte reuşite, dar sunt EXTREM de scumpe.

5.Care este cartea preferată?
Cred că pe primul loc rămâne P.S-I love you.

6.Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Da, de exemplu Invitaţie la vals-Mihail Drumeş am recitit`o de vreo 3 ori. Cărţile sunt ca piesele de teatru. Cu cât citeşti mai mult, cu atât înţelegi mai profund.

7.Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Nu ştiu, aşa cum a zis şi Andra, probabil m`aş simţi umilă.

8.Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Da, cu mama, prietenul.

9.Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
De cele mai multe ori, titlul.

10.Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Mai trebuie sa menţionez că urăsc listele acestea primite de la scoală ?


11.Care este locul preferat pentru lectură?
Natură, tren, autobuz, locuri liniştite.

12.Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Prefer liniştea, dar şi muzica ambientală e ok.

13.Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Nu, pentru că obosesc ochii, iar pozitia e incomodă.

14.Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Dacă nu îmi permit pe moment cartea, atunci e ok să împrumut, dar prefer biblioteca mea.

15.O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
De fiecare dată altă lume, altă viaţă practic, ca o piesă de teatru, realizez scenarii, decoruri, în propria minte.

Multe chestioare

Azi nu a fost ok. Azi m`am plictisit şi i`am dat dreptate cuiva drag când a zis că am ajuns să ne trezim încercând să găsim un motiv pentru a ne ridica din pat. De cele mai multe ori nu`l găsim... Dar tot ne mutăm din pat în baie, din baie în bucătărie, din bucătărie pe hol, de pe hol afară, de afară la muncă, de la muncă acasă. E o treabă destul de pesimistă, iar într`o zi mai bună o să citesc asta şi o să spun "Ce căcat vorbesc eu aici?! Viaţa e frumoasă!". Da, e frumoasă dar nu azi. Am găsit motive să mă enervez, m`am legat de tot felul de prostioare numai ca să fiu stresată, mi`am adus aminte că n`am bani şi timp să citesc, am mâncat fast food şi am realizat că nu mai sunt în stare să mă uit la un film pentru că adorm înainte să se termine.

Dar s`a întâmplat ceva frumos. Mi`am dat seama că sunt fericită fiindcă am cui să`i spun "Să`mi dai un semn când ajungi acasă".

Am găsit o listă gata facută despre cum ar trebui să fie traiul nostru. Teoretic, măcar.

• - Încearcă să`ţi aduci aminte mai mult de succesele tale decât de greşelile pe care le faci.

• - Cel puţin 15 minute pe zi încearcă să te detaşezi de tot şi să`ţi odihneşti mintea

• - Evită rutina, schimbând drumul spre muncă, locurile în care mănânci sau te plimbi

• - Nu aştepta să destindă cei din jurul tău atmosfera. Fă tu asta. Râzi! Fii fericit!

• - Ia`ţi o plantă pe care să o îngrijeşti.

• - Iartă`ţi greşelile pe care le-ai făcut în trecut.

• - Mergi liniştit prin ploaie fără umbrelă.

• - Plângi mereu când simţi nevoia să faci asta.

• - Nu lua medicamente imediat ce simţi că nu ti`e bine.

• - Fă`ti timp pentru mişcare, ieşi in natură si bucură`te de linişte.

• - Încearcă să ceri mai puţin în loc să te plângi că nu ai.

• - Fă ceva! Creează! Scrie o poveste, o poezie! Fredonează un cântec.

A, şi încă o chestioară. Cam aşa arată stomatologiile din afară.


Stau şi mă întreb: oare asta ajută sau provoacă o mai mare teamă de dentist?

P.S- îmi cer scuze că am folosit muuuuulte idei pentru postul acesta, dar asta se întamplă când nu postezi câteva zile, iar ideile se adună.
Cu toate acestea fiind zise, eu vă urez o zi superbă, ne auzim curând. Pupici.

Vacanta!

Nu pot sa scriu cu diactrice pentru ca sunt pe laptop si e a naibii de ciudat laptopul asta. E o dimineata rece, ninge (iar?!), ma uit la gossip girl, inca sunt la sezonul 1 si torn cafea in mine. Nasul meu inca e infundat, nu am reusit sa dorm decat pana la 9 (da, stiu, so not me! ), si astept 2 colete, din nou nu m'am putut abtine si mi'am comandat o rochita si un ceas. Da, stiu, sunt bolnava. Nu, nu bolnava...shopaholic:D.

Acum va las, ma intorc la gossip girl, si la cana mea portocalie cu cafea.
Oh, btw. filmeonline.org, check it, gasiti orice. Inclusiv toate sezoanele gossip girl. Fara download, se incarca usor, si au aproximativ tot ce cautati.
P.S- vacanta asta chiar imi prinde bine la neuroni. Filme, cafea, tigari, unghii, tratamente in liniste si nu pe fuga pentru par si etc. Plus ca nu ar strica saptamana asta o sortare a hainelor.

Apropo, voi cum va vedeti peste 10 ani? Eu una ma vad blonda, mai slaba, actrita si cu un barbat genial langa mine.

XoXo, Christine

Primul post fără titlu...

Intru oficial, în clubul celor răciţi cobză. Al meu iubit a răcit (culmea, auzi, cică a făcut baie şi vai Doamne se grăbea spre mine, dragul de el şi aşa a răcit. ).Aşa deci. Pentru că iubirea e foarte mare, subsemnata a stat bot in bot cu virusul. Subsemnata a răcit. Lasă, că se spune că iubiţii împart tot, nu?
Ce'i drept, în ultimul timp îmi merge extrem de bine. Piesa de teatru pe care am jucat'o pentru profa de muzică, mai clar pentru media de la muzică, a fost extraordinară, nu mă laud dar sunt bună. Profa a aplaudat, colegii au aplaudat şi pe lângă asta, m'am ales cu media 10. Simt tot mai mult că locul meu e pe scena, că sunt una cu scena, că ne contopim. Că sunt eu...A venit vacanţa, şi tocmai am o sâmbătă liniştită cu cafea şi ţigări, urmează să mănănc file de peşte cu cartofi natur, iar mai târziu să mă întâlnesc cu a mea cea mai bună prietenă să facem un schimb de nişte chestii. Apoi, urmează să mă văd cu al meu iub şi probabil să ieşim la un ceai fierbinte.

Mi'e dor tare de primăvară, primăvara are o amprentă puternică lăsată in sufletul meu, atunci ne'am intâlnit noi şi era aşa frumos...Mi'e dor să văd cum oraşul prinde culoare, să îmi port hainele subţiri, să ne putem plimba prin parc fără să ne grăbim că ne intră frigul prin haine. Să ne sărutam în razele soarelui pe o bancă, să mă ţină în cârcă la artificii (ce'i drept, nu ştiu dacă mai am noroc anul ăsta). Să facem un anişor. Da. Tu esti omul care mi'a schimbat viaţa. Categoric, în bine...

Poţi cumpăra sexul, dar nu poţi cumpăra dragostea. Poţi cumpăra respectul, dar nu poţi cumpăra admiraţia. Poţi cumpăra iubire falsă, dar nu poţi cumpăra iubirea adevărată .

Iubire

Stiu că nu am mai scris, nu prea am avut ce spune. Da, bine, recunosc, nu am avut chef. Sunt bine, sănătoasă, cu freză nouă, genială (nu am încă poze, dar promit să pun). Vacanţă, în sfârşit, medie mare generală, semestru încheiat, promit ca semestrul viitor să fie şi mai mare media.
Postul asta într`un fel sau altul e pentru tine, pentru noi. Vroiam să`ti spun încă odată că atunci când eşti aici radiez de fericire, iar când nu eşti aici iaraşi radiez pentru că ştiu că o să te văd curând. Vroiam să mai ştii că viaţa ar fi nici pe departe la fel de uşoară şi frumoasă aşa cum e când eşti aici. Tu eşti cel care mă scoate din orice stare rea. Care mă face să zâmbesc şi care m'a schimbat în bine. Cele 9 luni au însemnat şi înseamnă enorm pentru mine. Da, ştiu, postul ăsta trebuia scris pe 24, dar nu prea am mai deschis eu blogul. Aşa că "La cât mai mult nouă!"

P.S--If you want something you never had in your life…you have to be willing to do things you never did before…


Cu drag,
A ta Cristinique...

De ce iubim femeile?

Tocmai am citit şi eu cartea, cam târziu, spre ruşinea mea şi vreau să impărtăşesc cu voi nişte vorbe frumoase.

So...de ce iubiţi femeile? Mircea Cărtărescu spune aşa

" Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi`e silă.
Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele.
Pentru că merg pe stradă drepte,cu capul sus, cu umerii traşi inapoi şi nu raspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.
Pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate servituţiile anatomiei lor delicate.
Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să`ti arate că te iubesc.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă.
Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno.
Pentru că poartă tot felu de zdrăngănele pe care le asorteazcă la îmbrăcăminte dupa reguli complicate şi de neînteles.
Pentru că`şi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără să le intereseze cine câştigă.
Pentru că şofează prudent în maşinile lustruite ca nişte bomboane, aşteptand să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebra prin faţa lor.
Pentru că au un fel de a rezolva probleme care te scoate din minţi.
Pentru că au un fel de a gândi care te scoate din minţi.
Pentru că`ţi spun “te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie.
Pentru că au din când în când mici suferinte: o durere reumatică, o durere de cap, o bătătură şi atunci iţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine.
Pentru că până şi cea mai dură bussiness women poartă chiloţi cu induioşătoare floricele şi danteluţe..
Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevarat în realitate.
Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului draguţ pe care-l văd în troleibuz.
Pentru că beau porcarii ca martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke.
Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă când timp de o oră ronţăie biscuiţi şi pune ziua la cale.
Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. "

Din pacate nu sunt la calcul meu, deci nu am reusit sa scriu cu diactritice. Ideea e urmatoarea: http://bazardevise.blogspot.com. Noul meu blog cu hainute. Astept comenzile voastre, preturi f atragatoare.

Linişte...

Adâncire in cafea şi în vin roşu . Sau cremă de zahăr ars. Cine dracu` mai ştie ce făceam acolo? M`a ţintuit din priviri. Hmmm… Ce tot cauti acolo în ochii mei? Ce răspunsuri ale unor întrebari pe care nu le pui vrei sa găsesti? Ne`am uitat...unul în ochii ceiluilalt...Sperând să găsim...

Sau poate doar sunt eu nebună şi văd “chestii” acolo unde nu sunt. Sau poate`mi doresc să`mi gasesc sufletul ăla lângă care să mă simt eu. Să
gă sesc fericirea şi armonia unei relatii sănătoase. Fără viermii geloziei şi ai neîncrederii...fără macinări interioare produse de insecuritatea interioară.Fără dacă.. parcă.. poate.. Fără constrângeri. Doar libertate şi armonie.

Poate într'o zi. Până atunci îmi permit să aştept sorbind dintr`un pahar de vin şi fumând nişte tigari. Pe o “dată viitoare” cât mai curândă.

Cu drag,
Cristinique

P.S. “Viaţa nu se masoară în numărul respiraţiilor,ci în momentele care ne taie respiraţia"
P.S 2- 9 luni...Te ador!:)

Red wine and happiness

Mi'ar plăcea să scriu mai mult, dar recentele evenimente din viaţa mea tumultuoasă mă impiedică . Oricât aş dori să mă descarc, de data asta mi`e puţin imposibil. Aşa că trag adânc din ţigare şi mai sorb o gură de vin. (Da, Corrido roşu.)

E ciudat cum se aşează lucrurile. Cum ne schimbăm drumuri şi ni le intersectam ani mai târziu, atât de diferiţi de cum eram. Cu bagaje noi, cu alte gânduri, cu cearcane şi puţin mai şifonaţi de viaţă. Totuşi câţiva dintre noi işi mai păstrează în ochi.. speranţa de mai bine.

"Te iubesc" păleşte în viaţa adevărurilor dure. Ce'i frumos e şters de tristeţi cotidiene şi ajungi să te intrebi de ce. Puţin timp.. puţin loc.. puţin din toate. Tot ce vrei e să prelungeşti momentul. Mă uit in jurul meu la oameni care au făcut alegeri de dragul alegerilor, apoi descoperă că puteau fi atât de fericiţi.. Dar poate dacă nu gustăm constant din amărăciuni, uităm să apreciem fericirea. Poate.

Păsesc cu tăria credinţei mele în binele care va veni, şi zâmbesc. Pentru că atunci când ţi se inchid toate uşile şi geamurile, e timpul pentru noi începuturi..

Cu drag,
Cristinique

Life on a stage

Lumina albă a reflectorului o orbea. Acea lumină albă, care pică cu nonşalanţă pe faţa ei încă copilaroasă cu ochi mari şi luminoşi, cu buze împlinite şi par perfect întins. Asta e marea ei greşeală: aspiraţia către perfecţiuni. Deh, păr perfect întins, buze perfect rujate cu gloss transparent sau ruj roşu, la ocazii mai speciale, dungile alea ei incredibil şi enervant de perfecte de la ochi, mereu cu tuş negru, sunt infailible şi trase la milimetru şi tot felul de alte ciudăţenii. Ea trăieşte pentru aplauze, e moartă după aplauze, e topită. Pe scenă se simte ca acasă, se simte in mediul ei, in lumea ei. Pe scenă nu poate rani şi in mod special, nu poate fi ranită. Pentru că pe scenă nu mai e ea, aceaşi pe care o ştiu toţi. E practic altcineva, joacă viaţa altcuiva, ajută practic pe altcineva, ii crează o personalitate. Fiecare rol probabil a fost jucat de zeci de ori înainte, dar de fiecare dată altfel. Fiecare actor a creat aceluiaşi personaj, mii de personalităţi, mii de lumi.
Viaţa e defapt o scena,nu?

no title

Mi'a spus cineva odată , aşa: ""Tu ai nevoie să iţi faci destinul singură , nu e genul tău să ţi se ofere, tu trebuie să hotărăşti singură ce iei, şi să iei."" O altă persoană dragă mi'a zis aşa "Fiecare drum care duce la fericire, e unic.", şi tot aceaşi persoană mi'a zis că magia e grea atunci când crezi doar in ea, şi că destinul trebuie ALES, nu ACCEPTAT.
Nu pricep ce mi se intamplă, parcă sunt pe altă lume, parcă nu mai ştiu să apreciez nimic, sau poate nu eu sunt cea care apreciază prea puţin. Poate defapt habar nu am să trăiesc viaţa asta, sau poate de multe ori, ea e cea nedreaptă. Poate că de multe ori pun prea mult suflet, şi ajung să vărs lacrimi amare, amare de tot. Am fumat în mai puţin de o oră aproape un pachet de ţigări, şi am un nod in gât şi parcă aş plânge într'una.
La naiba, ce e cu mine? Ce am păţit? Ce se intâmplă, defapt?

Cristinique

Când sunt incapabilă, devin tristă

Nu ştiu ce e cu titlul, dar mi se pare o întrebare bună, deci dacă aveţi un raspuns pentru mine, sunteţi liberi să mi'l daţi.Sunt tristă, sunt atât de supărată pe mine, cum nu am fost in viaţa mea. Mă simt incapabilă, bună de nimic şi tot restul.Când mă simt incapabiă devin tristă. Atât de tristă că nu pot să-mi mai inghit lacrimile in public. M'am săturat să mă simt aşa. şi m'am săturat aşa tare încât nu mai pot să'mi mai suport nici propriile lacrimi, nici ninsoarea. M'am săturat şi de minciunile şi ipocrizia mea, ce să mai zic de a altora? M'am trezit brusc in REALITATE şi să mor dacă imi place aşa cum e. Rea, absurdă, şocantă şi seacă. Nu aşa trebuia să fie, sau cel puţin, nu aşa o ştiam eu.
Concluzia? Sunt o imbecilă, care după ce că e imbecilă, mai e şi tristă.Tristă tare.

Blogul mi se pare cea mai cretină metodă de refulare, aşa că cel puţin pentru moment, blogul acesta nu mai există, aşa cum nici eu nu mai exist. Mi'ar plăcea să ştiu de ce nu mă înghite pământul chiar acum.

Lacrimile nu au asigurare....

Such a saint, but such a whore

Recunosc, am fost inspirată pentru postul acesta. Repet, inspiraţie, nu furt.


Aşa. Mă bucur că mi s'a ivit ocazia, de a imi vărsa ranchiuna. Toţi au impresia că sunt mari si tari, şmecheri, şi că au toate drepturile posibile si imposibile. Mi'ar placea ca măcar să aibă impresia asta oamenii care chiar sunt deştepţi, nu toţii ţăranii, veniţi din cine ştie ce văgăună. Ok, să ne facem inţeleşi, nu vreau să jignesc pe absolut nimeni din cei care îmi citesc blogul, şi repet, nu am nimic cu oamenii de la ţară. Am ceva doar cu aceia care au impresia că sunt deştepţi (şi sunt 'n'cazuri şi de oameni de la oraş care fac pe deştepţii, nu numai de la ţară ), că totul li se cuvine, şi pe lângă asta mai au şi prost gust şi le lipseşte bunul simţ şi logica cu desăvârşire.Aşa. Aştia sunt genul de oameni care şi'au cam ratat viaţa, şi dacă nu au reuşit incă, atunci urmează. Au nişte posturi de căcat, plătite prost şi işi revarsă furia pe oameni care defapt nu au făcut nimic, şi culmea, îşi mai şi fac meseria PROST. Am eu câteva exemple in cap, dar nu am de gând să detaliez sau cu atât mai mult să dau nume, pentru că probabil m'aş distra sau cine ştie, poate chiar enerva, şi mai tare.Mie personal mi se rupe in cinşpe de astfel de personaje şi singurul sentiment pe care îl pot avea faţă de ei poate fi scârbă, sau cel mult, milă. Sunteţi jalnici dragilor, şi mi'ar plăcea să realizaţi cât de prost vă faceţi meseria, şi că poate v'ar fi şezut mai bine la tega. Acum, să nu se înţeleagă greşit, Doamne fereşte, nu am nimic cu un om care lucrează la Tega, în ochii mei, e la fel de om ca şi mine. Dar am eu vorba aia : "Nu orice dobitoc care are facultate, e om în ochii mei".


Bun, terminând şi cu subiectul ăsta, aparent eu sunt aia rea. Eu sunt cea care calca cu nonşalanţă peste reguli, eu, eu, eu. De multe ori sunt a dracului, sunt egoistă, nesuferită, arogantă şi tot setul.
Critic într'o veselie, mereu am câte ceva cu cineva, şi imi trece foarte greu supă rarea/ranchiuna, sau poate chiar deloc. Doar accept situaţia, asta nu înseamnă că te'am iertat (chestie care nu se aplică la oamenii dragi). Nu prea mă interesează in general (doar foarte rar) dacă fac o primă bună impresie şi nici o a doua. De multe ori, ţin în mine cât ţin, dar ai toate şansele ca într'o bună zi să îţi arunc tot în faţă. Sunt capabilă să mă iau de cineva aiurea, doar pentru că am avut o zi proastă.

Mereu, dar absolut mereu, faptele mele sunt rezultatul acţiunilor celor din jur. Pot fi cea mai bună prietenă a ta, dar şi cea mai mare nenorocită. Pot fi foarte bună, atâta timp cât nu mă calci pe coadă.