Viata mea (pe scurt si fara poze)

Cred ca unul dintre lucrurile care-mi place cel mai mult sa le fac este sa merg la teatru. Atat momentele care-au fost pe scena cat si ca si consumator, din loja. Apreciez atit de mult ce fac oamenii aia acolo. Pentru ca odata care pare asa de demult am facut-o si eu.  Si stiu cit e de greu.

Imi plac gecile scurte, fustele colorate, rochiile, gentile si pantofii cu toc inalt. Imi place sa-mi colorez unghiile si sa traiesc in perfecta armonie cu lucrurile din jurul meu. Imi place foarte mult sa fie curatenie in jurul meu si sa-mi personalizez lucrurile si camera. Sa se vada ca e a mea, sa-mi las amprenta acolo, in locsorul meu. Ma spal de o mie de ori pe zi pe fata si pe maini. Ma machiez frumos ca-mi place. Ma imbrac frumos (desi iarna nu prea am chef, nu stiu de ce)/

Cand citesc stau cu picioarele pe masa sau pe lateral si cartea sta cam in capul meu (aproape).De la o vreme nu prea mai citesc, ca spre rusinea mea m-am luat cu toate rahaturile mind-blowing si brain-washing care te cam deraiaza de la traseul corect. Pacat. O sa recuperez suta de carti pentru anul asta pe care mi-am propus-o. Promit.

M-am saturat sa-mi bat capul si mi-am propus ghiciti ce? A, da, sa nu mi-l mai bat cu toti prostii. Nu am timp. Adica am, dar as putea sa-l folosesc putintel mai util decat sa ma gandesc la x, y si z. Si oricum toate se rezolva cu niste Cola si niste Winston albastru (sau Pall mall albastru la £5.30 ). Dar cand astea se termina, problemele se rezolva cu putin creier.

Dorm la prinz. Mama ce-mi mai place. Ma bag in patut asa mica cum sunt, trag plapuma pina la gat (poate sa fie primavaravaratoamnaiarna, ca tot asa stau) si fac nani. Pe o parte. 2-3-4 ore. Si noaptea, gen acum, la 1.33 nu am somn si pun la incarcat Romanii au talent. Ma distreaza rau, ce vreti? Toti avem defecte.

Desi scriu aproape zilnic, cateodata nu ma pricep la cuvinte. Nu vor si nu vor sa iasa. Mai ales cu anumite persoane. As vrea sa zic multe, multor oameni, doar ca nu stiu cum s-o zic. Nu ma pricep nici macar sa-i zic mamei s-o iubesc, ca nu-s in filmele americane in care isi zic I love you si cand merg pana la baie. Vorbesc mult, rad, glumesc, ma prostesc. Dar pana la sentimente. Acolo nu prea mai stiu sa le exprim. Paaauza.
Nu e bine sa bagi gunoiul sub pres. Ca se aduna, se aduna si la un moment dat se umfla presu'de la atita gunoi. Si nu e naspa sa mergi s-arunci saci intregi? Ba da. C-asa facem noi oamenii, adunam doar ca sa strangem si mai multe.

Am o colectie de mii de poze (nu exagerez)adunate de pe te-miri-unde. Imi place de mor de mine. Ador mirosul rufelor proaspat spalate. Sunt un om puternic, sau cel putin asa ma mint eu si tine minciuna.

Cit de greu e sa zici despre tine. Ce poti sa faci? Sa te lauzi? Daca te lauzi esti ingimfata si nesimtita. Daca esti prea modesta zice lumea "Hai da-o naibii de exagerata" Si atunci? Poate sa taci.

Pacat ca uneori nu stiu sa cint, sa zimbesc, sa visez si sa ma bucur de viata asa cum e ea. Dar poate am trecut nivelul in care ma intristam repede. Poate. Citeodata sunt dura cu mine. Prea dura, imi vorbesc cam urat, poate-ar trebui sa-mi revizuiesc vocabularul fata de mine si sa nu mai cer asa de mult. Prea mult. Nu mai fa aia, nu mai drege aia, nu te mai implica-n aia, implica-te-n ailalta. Esti nebuna, Cristino? Si oricum: cred ca ne mintim cel mai mult pe noi insine. Ne mintim atit de mult incit adevarul devine atit de deformat ca parca ai crede minciuna.

Nu-mi lipseste nimic, sunt FERICITA! Shall I spell it? F-E-R-I-C-I-T-A! Si totusi...imi lipseste ceva mic-micut. Dar te poti obisnui fara orice, nu?

PS: NEWS FLASH: Nu vine nici dracu sa te salveze. Trebuie sa o faci SINGUR, singurel. The hard way.

Perfecta de mine

V-am mai zis cat de frumoasa, perfecta, desteapta, slaba, sexy sunt eu? Nu???? Ma mir ca mi-a scapat asta si aici. De acum o sa va zic de 5 ori pe zi. O sa fac postare speciala pentru asta. Doua. Pe minut.

Dar ce viata perfecta si lipsita de probleme duc eu v-am zis??? Eu nu am probleme. Cum sa va zic... traiesc pe un norisor din ala mare si mega pufos ghiciti ce culoare e. A, nu stiti? Pai cum nuuu? RUOZ. E RUOZ TOATA LUMEA MEA. Hihihi. Cum era aia cu inghetata, ciocolata si ruoz e lumea toata?! Of, nici p-aia n-o stiti? Naspa, toate se trag de la faptul ca nu sunteti perfecti... ca mine.

Acu lasand dracu gluma la o parte, cum dracu indraznesti sa-mi zici tu mie ca tu ai avut probleme si astea ti-au format caracterul, pe cand eu am trait o viata lipsita de orice problema? Sigur, am avut ce manca, ce imbraca, bani, unde dormi, dar asta nu te scuteste de toate problemele. Ca ma plang rar? Ok. Ma plang de 3420948293048 pe zi ca mi s-a rupt unghia, ca ie-te ca trebuie sa ma duc nu-stiu-unde si n-am chef, ca imi curge nasul, ca ma enerveaza xulica, ca franceza e uneori grea si asa mai departe. Dar cand am avut probleme GRAVE (Si pe norisor mai apar din astea) m-am indreptat intotdeauna spre ACELEASI persoane. Mama si prietena mea cea mai buna, care m-au ajutat asa cum s-au priceput.

Imi mai spui, cu aceeasi nonsalanta ca mie nu mi s-a refuzat niciodata nimic. Sa fie asta oare pentru ca in mare parte am stiut sa-mi aleg oamenii de langa mine si prea putini m-au dezamagit? Sa fie asta de la faptul ca stiu SA SI DAU nu numai s-astept SA PRIMESC??? Sa fie asta de la faptul ca eu stiu ca nu iti vine totul pe tava nicaieri? Nici macar in relatiile inter-umane. Orice fel de relatii. O fi de la "perfectiunea asta a mea", zic. Sau de la instinctul care nu ma tradeaza. De prea putine ori instinctul meu sau prima impresie despre cineva m-au dezamagit. Sa fie asta o calitate? Ca stii sa-ti alegi oamenii care sa ramana acolo pana la sfarsit? Cu siguranta.

Cat de usor e sa faci prezumtii de astea. Si eu care credeam ca ma cunosti. Poate nu degeaba ai disparut de pe statutul pe care-l aveai in viata mea. Defecte?!?!!? Da, am o gramada. Incepand cu faptul ca IMI PASA de oameni. Si de cele mai multe ori incerc sa le explic cand se auto-distrug. Incerc sa ajut si sa fac sa fie bine. De cele mai multe ori nu numai ca nu mi se ia in considerare un sfat prietenesc, ba chiar iese prost. De-aia bine sa nu te bagi. Ca facerea de bine-i f...e de mama! Doamne-Doamne, iarta-ma c-am fost vulgara.

Poate sunt uneori rasfatata. NU sunt perfecta! Am probleme, ca toti oamenii. Am probleme pe care le rezolv si nu le arat tocmai pentru ca sunt PUTERNICA! Daca nu arati ca ai probleme, nu inseamna ca ele dispar! Nu prea am avut probleme care sa se rezolve de la sine. Am pus mana si mi le-am rezolvat. Ca nimeni nu ti le rezolva la varsta mea. Nu neg. Nu mi-a lipsit nimic de ordin material, poate doar mofturi care acum le vad ca fiind absurde. Dar lipsurile sa fie oare doar de ordin material? Nu avem si un spirit? Un suflet? Nu a auzit nimeni de lipsuri de ordin spiritual? (Sau lipsa de creier, de care duc eu acum, batandu-mi capu cu tine)

Iti urez sa iti vezi de acum incolo de caracterul tau format de faptul ca ai avut si esecuri si reusite intr-o masura egala, nu ai avut ca mine "doar reusite", lucru care evident se datoreaza faptului ca sunt perfecta si ca nu mi se refuza nimic, nu?!

 Va pup, ma intorc la viata mea perfecta, unde oamenii nu dezamagesc, unde nu am probleme, unde nu plang si unde nu sunt..om! Cit de rau imi pare ca ai reusit sa ma lasi balta inca o data...

PS-Aici traiesc eu.

Intr-un an va mai conta?

De fiecare data cand ma simt trista, singura sau suparata, sau mi se pare ca lucrurile nu merg tocmai perfect, ba din contra, am probleme si viata mea e un haos, ma intreb "Peste 1 an va mai conta problema pe care o am acum? Imi voi aminti macar de ea? "

Apoi realizez ca intr-un an de zile probabil voi si uita minora problema de acum, sau daca nu o voi uita cu siguranta voi rade de ea.

Cred ca punem prea mult la suflet. Cred ca ne pasa prea mult de parerea altora despre noi (Ce cred altii despre tine nu e treaba ta, asa cum spune minunatul Coelho). Cred ca ne pierdem vremea cu nimicuri inutile, incercand sa schimbam oameni care nu numai ca nu se vor schimba ci vor deveni din ce in ce mai rau si nu singuri, ci cu tine cu tot de data asta. Cred ca ne punem mintea cu toti nebunii in loc sa stam in banca noastra.

Curaj, imi zic adeseori. Nu e nimic atat de rau incat sa nu poti trece peste. Iar cand viata te incearca, in loc sa zici "De ce eu?", mai bine zici "Doar atat poti?"

Incerc sa fiu mai buna, mai calma, mai intelegatoare. Cred in karma, iar karma's a bitch. What goes around, always comes back around.

Ce e fericirea? O cautam intr-una, vorbim despre ea, dar o intelegem? Ce e ea de fapt?

Noutati

Un post cum nu am mai facut de mult- cu un amalgam de idei.


Incepem cu doua recomandari:  Cutia cu fantome de Joe Hill. O carte care te tine in priza astfel incat sa te faca sa doresti a nu o mai lasa din mana pana nu ai ajuns la ultima pagina.


Trainspotting. Atat filmul cat si cartea. Filmul care incepe cu "Choose Life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol, and dental insurance. Choose fixed interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisurewear and matching luggage. Choose a three-piece suit on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who the fuck you are on Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pissing your last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked up brats you spawned to replace yourselves. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that? I chose not to choose life. I chose somethin' else. And the reasons? There are no reasons. Who needs reasons when you've got heroin? "


Bun, bun film. Avem una bucata regizor britanic Danny Boyle, una bucata super bunaciune Evan McGregor tinerel (filmul e din 1996) si multa pasiune. Si mai e si filmat in Scotia, deci avem si accent scotian. 

Le blog suferi o schimbare de aspect. Asta finala, zic, ca i-am modificat aseara aspectul de aproape ca mi-a venit rau de la teme si coduri HTML, care-s preferatele mele. Am ajuns la concluzia (asa cum zicea si Blogatu, intr-un review al blogului meu AICI) ca scrisul ala roz va cam deranja la ochisori (pai ce nu ziceti nimic, dom'le?) si v-am pus negru pe alb. Sa ne intelegem. 


Mi-am gasit si dividere pentru postarile din blog (chestia asta rozalie), am pus doar unul, ca doar nu-mi pun asii din maneca pe tava

Zilele s-au scurs, timpul a trecut si mai sunt 9 zile pana plec acasa, duce-m-as odata...


Intrebare de baraj: Filme si carti care v-au marcat viata?:) 

AZI NU

Obisnuiam sa plang si sa ma plang din fiecare cacat. Cu fiecare vorba spusa aiurea sau acuzatii curgeau inevitabil si lacrimile. Erau la pachet.

Cand eram la pamant tot ce stiam sa fac era sa ma plang, cat de prost imi merge, cat de bine ar fi putut sa fie si ce viata de cacat am. Si-mi placea. Imi placea sa ma plang asa, cu prietenii, se mai plangeau si ei, ma mai plangeam si eu si sfarseam prin a face haz de necaz aiurea.

Cand am venit aici am inteles ca adevaratele probleme nu erau cele din clasa a 12a cand nu aveam timp de nimic. Si de asemeni am inteles ca viata nu e asa cum o stiam eu. Nu ma plang. Niciodata, slava Domnului, nu am avut o viata grea. Ba din contra.

Inainte sa vin aici la gatit eram "un geniu", stiam sa fac 5 feluri de mancare si 4 congelate. Cu spalatul rufelor de asemeni nu eram vreo figura speciala, pentru ca nu le faceam. Bineinteles, oricine stie sa gateasca un minim, si oricine ajunge la concluzia ca "nevoia te invata". Pentru ca asa e. Atunci cand te prinzi ca daca nu speli nu ai rufe curate si daca nu gatesti nu ai ce manca, prinzi un talent nemasurabil, mai ceva ca Jamie Oliver, il faci p-ala sa-i fie rusine cu retetele lui simple.

In viata mea nu cumparasem detergent, odorizant, produse de curatat, bureti de vase. Acum le cumpar si pe-astea si parca nu-mi vine a crede.

Credeam ca viata la 3000 de km e frumoasa, roz si stai pe un norisor pufos tu si cu fericire tale inimaginabile. Asta isi doreste probabil orice "copil", sa plece cat mai departe de casa, pentru a isi construi o viata pe "propriile picioare". Doar ca "propriile picioare"adeseori sunt niste betze, nici pe departe suficient de solide pentru a iti construi o calatorie fara cazaturi, doar ca suficient de puternice pentru a se regenera, a te ridica si a iti continua calatoria.

Nu locuisem niciodata singura, insa imi doream foarte mult. Acum am inteles ca sa locuiesti singura (ma rog, cu o colega de apartament), dar cu propria camera unde nu te deranjeaza nimeni e vreo fericire nemasurata asa cum ar crede orice adolescent. Grea viata fara Teveu. Hehe.

Si cu toate astea sunt mandra de mine. Sigur, am facut greseli si fac in continuare garla, Maria ta. Cine nu a facut si nu face, sa arunce piatra.

Cateva reguli simple:

• Daca nu poti sa spui ceva dragut, mai bine taci
• "Doar cei care sunt suficient de nebuni incat sa creada ca pot schimba lumea, o si fac"
• Good things come for those who wait
• Nothing tastes as good as skinny feels
• Cu cat mai repede de deadline ai lucrurile gata, cu atat mai implinit si satisfacut te simti
• Nu te plange. Daca te plangi si-asa nu rezolvi nimic. Si de prea putine ori te face sa te simti mai bine.

Ma simt bine, pentru ca fac ceva. Mereu. Daca stai degeaba, lucrurile sunt naspa. Naspa rau. Cred c-am invatat sa am rabdare....

Viva high school

M-am gandit mult la titlu, si nici acum cand astern primele randuri nu am gasit inca un titlu potrivit. Probabil ca va veni de la sine la sfarsitul postarii...

Liceul e perioada in care toti traim prima iubire, primele petreceri (sau noi le traiam, ca acu se chefuieste de la 10 ani in sus), anii in care am pus prima tigara in gura si apoi am continuat sau am lasat-o realizand ca nu e buna pentru noi, anii in care ne-am imbatat prima oara si am ras si am vorbit prostii. Ani in care am legat prietenii care vor ramane pana la sfarsitul vietii pentru mine.

In primul rand am gasit-o pe EA. Ea, persoana mea, care imi zice "Buna dimineata"si viata e mai frumoasa. Ea, careia pot sa-i zic orice fara sa rasuflu si sa stiu ca nu ma va judeca, ci din contra ma va sustine. Ea, care-mi va trage doua palme dupa cap daca o dau in bara, dar tot ea ma va lua in brate spunandu-mi ca oamenii gresesc.

In al doilea rand fetele de la mine din clasa, cateva dintre ele... prietenii sincere. Fetele cu care am vorbit in fiecare pauza si au stiut de fiecare data sa-mi zica o vorba buna (A&D).

Celelalte fete cu care am ras pana la lacrimi, dar si baietii amuzanti.

Profesori care mi-au intrat la suflet definitiv si irevocabil. Doamna prof. de limba engleza (atat cea de la scoala cat si doamna care m-a pregatit pentru Cambridge), doamna prof. de limba si literatura romana care mi-a marit placerea de a citi, doamna diriginta care ne-a scos din toate prostiile posibile pe care le faceam mandrii de noi, domnul prof. de istorie care m-a facut sa-mi placa istoria si multi alti oameni care m-au facut dintr-o zapacita un elev aproape model. Sa stiti ca imi e dor de fiecare dintre dvs.

Ce frumos era cand aveam BAC-ul in fata, invatat, repetitii peste repetitii, si totusi nu ma plangeam. Mergeam inainte, faceam si sala, le faceam pe toate ca un super erou. Si as fi dat orice pentru o ora de somn pretioasa. Si ma distram. Ma distram, zambeam, iubeam si radeam din tot sufletul pana la lacrimi intr-o zi de scoala.

Zile negre erau putine, dar le depaseam cu fetele la scoala si dupa scoala.

Parca lumea obisnuia sa fie mai buna. Oamenii mai calzi. Oameni cu care stateai 6 ore pe zi (daca nu-ti ardea de chiul), oameni care te acceptau asa cum erai, chiar daca va mai certati. Acum am doar 4 cursuri cu oameni diferiti care sunt prea preocupati de propria persoana ca sa se uite la ceilalti. Nimeni nu mai zambeste, fiecare isi vede de gandurile sale si de propriile probleme.

Liceule, ce-as mai trece prin tine o data...macar o data... Ce-as mai vrea sa plec de la banchet direct la festival la Bucuresti si de la festival la scoala pentru ultima data cand am auzit clopotelul sunand...Ce-as vrea sa mai pierd noptile de sambata prin Cinema ca duminica sa ma trezesc sa invat cu capul valvoi si mintea in ceata. Dar totusi iubeam istoria... Ce-as vrea sa mai ies serile prin barulete la sucuri cu oameni dragi...

Ce mi-e dor de curtea scolii, de oras, de casa...de mama...

Pretuiti liceul, ca vor fi unele dintre cele mai valoroase amintiri! Traiasca liceul cu primele lui dezamagiri, iubiri, prietenii...

O zi numai a noastra!

Fetelor cochetelor, chiar daca mai tarzior, va urez si eu un sincer "La multi ani" de ziua noastra! Sa va bata rau de tot norocul, sa va pice-n cap atata fericire incat sa nu stiti de unde a venit, sa va loveasca tare o suma mare de bani, sa primiti surprize atat de frumoase incat sa plangeti, sa va iubeasca cei din jur ca pe ochii din cap, sa fiti sanatoase tun, puternice, frumoase, echilibrate, muncitoare, zambitoare, rasfatate. Sa aveti o dieta echilibrata si o odihna buna si...sa zambiti! Mereu! 

Siii....................................................................cadouuuuuuuuuuuu!!!

Le multumesc femeilor din viata mea. Mamei, bunicii, prietenei cele mai bune, amicelor, minunatelor profesoare pe care le-am avut, pentru ca m-au format si m-au facut din ce in ce mai buna. Desigur, multumesc si Mamei natura, care m-a facut frumi si desteapta.Hihihihihihihihihihihihiihiiihihihihihihihi:)

9 motive pentru care ADOR sa fiu femeie:)

• Sunt rasfata, ma simt frumoasa cu un pic de blush si mi se deschide usa de fiecare data cand intru sau ies....
• Pot sa port fustite sau nu
• Pot sa fiu sexy sau sport de fiecare data cand am chef
• Am parul lung
• Pot sa plang la filme fara sa fiu plangacioasa
• Pot sa fac orice...de la intins par si unghii pana la reparat prize
• Pot sa am toane fara sa zica nimeni ca-s nebunica, ci doar ca-s femeie
• Pot sa nu fac dus o zi si sa nu miros ca porcii lu mamaie
• Pot sa-mi iau 160 de pantofi cu tocuri...fara sa zica nimeni nimicuta. La fel si haine, accesorii, genti

Noi..facem ce fac toti barbatii...doar ca...pe tocuri!!! (Via mail)

Exista viata dupa casatorie?

Introducere cretina: (Puteti sari peste ea, e egocentrism in cantitati industriale) Hello world, sper ca nu m-ati dat disparuta, sa zicem c-am fost busy cu niste proiecte...personale. Eseuri, teme la spaniola, franceza si alte minuni d-astea minunate. Stiti voi.

Nimic nou. In afara de faptul ca fac programul de 8 minute de abdomene in fiecare seara. Il gasiti pe youtube, e minunat, pici ca o musca dupa ce-l termini (daca-l termini) si te uiti la nenica ala plin de muschi cum sta ca un domn si face abdomene de zici ca e ceva firesc si mai si vorbeste intre cand tu abia poti respira. Daca sunteti interesati/e gasiti sub titlul "8 min abs", desi tipul mai are si alte programe de exercitii, se vede ca omul stie ce face. Am o febra musculara de-mi vine sa vomit carabusi mentolati. Mmm... trece. Cand?!?!!?

Asa. Radem, glumim da'mai scriem, nu baieti?

Si acu intrebarea existentiala (p-asta o coc de vreo 2 zile).  Ce naiba e cu femeile astea care dupa ce se casatoresc au impresia ca viata se termina?

• Mananca ca la balamuc ca doar oricum a luat-o, n-o mai lasa-o ca pune 20-25 de kilograme. Ete o nimicuta toata. E la fel de sexy si cu si fara ele.
• Nu se mai machiaza (n cazuri in care "nu ma lasa sotul"). Pai sotul ala al tau e batut in scafarliuta?
• Cele care mananca bataie cu ghiotura si zic "E lasa mama, femeia mai merita si cate-o palma". Pai si bou care ti-o da ce merita? Suturi ca la banda rulanta, nu? "Nu mama, el e seful, el e barbat". hai nu ma prosti.
• Femeile cu parul lung in general si-l tund. Pai di ci?
• In multe din cazurile cunoscute personal nu mai exista "iesiri cu fetele"ci "iesiri in cuplu"
• Sex nu, cratita da.

Ciudat, nu?

Scrisoarea unui tata pentru suflet

Cineva mi-a reamintit astazi printr-un comentariu (merci!) de un citat care-mi era tare drag mie: Doar cei iresponsabili dau vina pe.."destin"

 Nu sunt eu in masura sa decid daca exista sau nu un destin. Nu reusesc nici macar sa ma gandesc la asta sa vin cu argumente pro sau contra ca ar exista au ba. 

Si daca tot a fost ziua citatelor si lucrurilor frumoase, Choco Follie a uploadat o poza cu o scrisoare a scriitorului Alexandru Vlahuta catre fiica sa; Imi permit sa o fu...imprumut si sa v-o arat si voua. 

Va rog salvati, un picut de zoom si cititi-o. 

Ce vorbe frumoase. Ce mi-ar placea si mie sa fiu asa macar uneori. Sunt, nu ma intelegeti gresiti. Doar ca uneori nu poti sa nu fii rautacios. Uneori nu te poti lasa calcat in picioare gratuit fara a-ti pasa de propria persoana. Asa cum zicea si draga de Choco, asa sunt si eu. Cateodata rautacioasa, nu stiu sa intorc si celalalt obraz. Dar asta nu inseamna ca nu am suflet. 

"Cei rai nu pot fi fericiti". Asa este. Dar se pune si cand esti rau doar pentru a raspunde la rautati si nu doar asa, ca sa fii? 

Mi-a mers in adancul sufletului scrisoarea. Mi-a adus lacrimi in ochi si gandul "Ce-ar fi sa fim mai buni si sa nu mai fim atat de egoisti?" Cele 2 parti ale noastre se bat cap in cap in permanenta. Prima urla "Nu-mi pasa de voi, eu sunt pe primul loc in viata mea, voi face lucrurile in asa fel incat sa-mi fie MIE bine, sa fiu EU fericit/a" si in acelasi timp realizezi ca sunt oameni pentru care ai face enorm de multe lucruri. Oameni fara de care sigur, ai putea trai, dar nu vrei. Pentru ca iti pasa. E firesc.

"Sa nu faci nicio fapta a carei amintire ar putea sa te faca sa rosesti". Cred ca asta e cel mai bun mod de a iti trai viata. Desigur, e imposibil sa nu faci nicio fapta rusinoasa. Oameni suntem, gresim. Dar cel putin nu repetam greselile. Spuneam eu intr-un post anterior asa "Pe principiul asta putem gresi o viata intreaga...o viata intreaga de repetitii de greseli, ca o nebunie continua care nu se mai termina."

Si inca ceva care mi-a mers la suflet..."Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata". Cat de frumos e sa stii ca nu ai nimic pe constiinta, ca sufletul iti e curat, ca ai incercat in fiecare zi sa fii un om mai bun sau macar bun, sa ajuti, sa zambesti, ca ti-ai indeplinit sarcinile onest si cinstit, si ca esti un om de isprava.

Niciodata nu e prea tarziu sa fii om. 

Hai primavara, hai hai

Tic, tac, tic, tac. La noi e primavara de exact o ora si 44 de minutele. La voi de exact 3 ore si 44 de minutele. Pardon, 45 acum.

Abia astept sa-mi aduc camasutele de matasica, danteluta, bluzitele subtirele, trench-ul matasos si subtire, pantofiorii, balerinasii si sa scap de toate pulovaroaiele astea groase si urate.

Nu-mi place iarna, cu toate ca-s nascuta pe 28 decembrie. Imi place zapada dar doar de Craciun si de ziua mea. Dup-aia mi se pare ca nu mai are niciun rost real, in afara de a ne provoca nervisori.

Aici e frumos afara de cateva zile, deci am iesit din palton si fularele si parca parca ma machiez mai colorat si zambesc mai frumos cand ma duc prin parculet la scoala. Zambilele, ghioceii, narcisele sunt in floare in micul parculet prin care trecem de dimi, iar pe biroul meu sta frumos o narcisa care s-a desfacut.

1.49. Primavara de o ora si 49 de minutele. 50 acum, of ce sincron prost am!

Sa va vad zambind. Unu, doi, trei si ....primavara! Sa aveti toti cea mai frumoasa primavara, dar sa fie oribila pe langa cea de anul viitor! Sa ne fie bine si sa fim fericiti, oameni. Si mai presus de toate: s-apreciem ce avem, oricat de departe ar fi.

Avem bun simt, dar cam pana cand?

Doar eu ii vad pe cei pe care-i ajuti si apoi nici macar un "Multumesc"in scarba nu-ti zic, de parca ti-ar fi facut EI tie vreo favoare?

Doar eu ii vad pe cei care se uita la tine pe strada, te recunosc, da'nu-s in stare sa-ti arunce un "Salut"?

Doar eu ii vad pe cei (si de ce nu, pe cele)care scuipa pe strada sau isi trag nasul zgomotos?

Doar eu ii vad pe cei care nu-s in stare sa zica un "Te rog" si-l prefera pe "Da si mie nu stiu ce"?

Doar eu ii vad pe cei care se baga-n fata la coada si se uita ca boii la tine?

Doar eu ii vad pe cei care nu-s in stare sa spele si sa foloseasca naibii un deodorant? Si stau langa tine si put de parc-ar fi morti de 2 sapta?

Doar eu ii vad pe cei care iti iau lucruri fara sa-ti ceara?

Doar eu ii vad pe cei care au impresia ca sunt soarele si totul graviteaza in jurul lor?

Doar eu ii vad pe cei care vorbesc cu oricine altcineva despre tine numai tie nu vin sa-ti zica nimic pe fata?

Doar eu? Doar eu am atat de mult bun simt incat foarte rar spun cuiva ceva pentru ca mi-e rusine mie de rusinea lui? Asta ma face un om bun, sau ma face doar o proasta? 


Asa. M-am racorit.

Tu ai facut ceva ce n-ai mai facut niciodata inainte?

Fiecare dintre noi cand trebuie sa facem ceva (sau nu neaparat trebuie, ci vrem ), e cateodata speriat. Speriat de nou, de a lasa totul in spate si a lua-o de la 0, de a fugi de rutina, de a-ti schimba viata complet si tot felul de astfel de temeri care sunt complet normale pana la urma.

 Nu e neaparat vorba de frica, dar tuturor ne e greu sa iesim din sfera de comfort si sa facem lucruri complet noi, complet diferite si complet...not-me-anymore.

 Spune-mi, in ultima vreme ai facut ceva ce n-ai mai facut niciodata inainte?Ce ai simtit?

Ai sau n-ai?

"The game. They say a person either has what it takes to play, or they don’t."

E atat de simplu sa te dai la o parte si sa faci stanga-mprejur si sa pleci. Sa zici ca "a fost prea greu", "asa a fost sa fie", "nu a mers", "e mai simplu asa", "e mai bine asa". Si te iei la spinare si pleci, ca deh, why bother? 

Ce zic eu? Pai pune dom'le mana si traieste ca si asa timpul asta desi e atat-atat-atat de scurt si fericirea e cateodata asa micuta-micuta-micuta ca daca nu esti pe faza uite hopa, trecu, tu unde erai?Te tot c*ci pe tine ca-i greu, ca nu poti, ca de ce sa n-alegi calea mai simpla. Ete,  d-aia, boule, ca faimoasa cale simple nu-ti aduce niciodata satisfactii. Zici doar "E, hai c-am rezolvat-o si p-asta". Si atit. 

E greu ca dracu sa nu-ti pese cat de greu e, ce trebuie sa faci sa-ti atingi obiectivele, dar in final it all pays off. Ca intotdeauna, de altfel. Atunci simti ca poti zbura si poti face orice. Cand nu-ti mai pasa. Ca degeaba te  zbati tu, idiotule, sa dai din coate, sa plangi, sa urli. Cu cat urli mai tare cu atat doare mai tare. I learned the hard way.

Astea fiind zise, insert Andreea Marin smile si mergem mai departe. Pam pam.

Asculta-ti inimioara dar ai si niste creier

Desigur, il aprob si jos palaria la nenea (sau mai degraba tanti)care zisa "Asculta-ti inima". Dar ce te faci cand dansa te impinge numa la prostioare? Aaaa..? Mind vs heart 0-1, a?

Se zice ca e bine se inveti din greselile altora. Asa este. Numai ca prostia este ca eu una nu invat nici din ale mele (pe care le mai si repet de 2-3 ori, ca lectie).

Unii oameni se gandesc in felul urmator "Greselile sunt lectii, e ok daca gresesti". Da, e ok, dar cand incepi sa repeti greseli, alea nu se mai numesc greseli, ci lucruri facute cu buna stiinta. Nu Einstein zicea ca nebunie inseamna sa faci acelasi lucru de doua ori si sa te astepti la rezultate diferite.

Pe principiul asta putem gresi o viata intreaga...o viata intreaga de repetitii de greseli, ca o nebunie continua care nu se mai termina.

Cand nu te gandesti la consecinte mergand pe "fie ce-o fi, oricum invat ceva din asta". Cand nu-ti pasa.

Dar de la un punct acolo nu-ti mai permiti sa gresesti. Te gandesti ca viata e o suma de evenimente, iar actiunile si faptele tale nu numai ca se rasfrang de fiecare data asupra ta (karma's a bitch), dar te si definesc ca om.

Asa ca si sufletul asta...mai usor cu tine, avem si creier. Si parca oricum nu merita sa te pierzi in tine.

Veniti din tari civilizate, da'tot tarance proaste sunteti

Asta se intampla cand stai la camin. Ori ajungi la un consens, ori te certi ca chiorii.

E, si cica romanii-s aiurea. Sus in sus si-n jos. Nesimtiti, hoti, nespalati si alte apelative care mai mai ca te fac sa nu-ti vina a zice ca esti din Romania, iar cand o faci sa-ti vina sa intri in pamant ca se uita aia la tine de parca ai fi raios sau ai avea un corn cu ciocolata in frunte.

Austria, Germania, tari civilizate ce dracu. Jos palaria. Nemtii si austriecii- oameni dom'le, curati, civilizati, muncitori, punctuali. Oameni, nene, ce naiba?!

Ete nu-i asa. Va zic asta din proprie experienta cand ii vad cum se poarta-n societate, cum ragaie ca niste porci ciudati, cum se baga-n fata la cozi, cum injura ca birjarii, cum mananca ca purceii de la mamaia de la tara (n-are, dar altii au)

Am in apartament 2 colege (pe langa min si o alta romanca). Simpatice rau fetele, una Austria, alta Germania. Ce stiu ele sa faca (zici ca incerc sa vand gadget-uri-da'daca vreti, io vi le vand pe fete, vi le dau si gratis): Sa lase par in dus (asta e preferata lor), sa lase teancuri de vase nespalate, sa lase usa NEINCUIATA noaptea ca ele se incuie in camera ca paranoicele (da'poate eu n-am chef sa ma baricadez cand se poate incuia usa principala), sa verse nectar de portocale pe podeaua din bucatarie si sa ne lipim cu toatele, ca magnetii.

Si acum tineti-va bine, asta e punctul tare: Sa URCE PE DULAP TOATE conservele si sticlele de bautura. Stati asa, nu va faceti cruce inca. Pe langa sticle si conserve de bautura pun si BORCANE. Ete, ce-i drept, spalate. Pai ma nesimtitelor, in loc sa le puneti dom'le la gunoi (care vorba aia, nu trebuie sa te urci pe scaun s-ajungi la el), va urcati si le puneti sus?

Intr-o zi, zic sa fiu fata gigea. Ca intotdeauna de altfel. Am adunat frumos toata mizeria, am dus gunoiul, am strans prin bucatarie, spalat vasele, sters aragaz/cuptor cu microunde, maturat/spalat pe jos, tot tacamul. Si am adunat si sticle/borcane/conserve si le-am pus in una bucata punga mare de gunoi si le-am scos pe hol. Ei, cine le-a dus dom'le la gunoi? TOT EU, ca deja miroseau...

Nu mai vorbim despre tot felul de personaje dubioase care intra-ies-intra-ies din bucataria noastra invitate de marea putere, Austria.

Am incercat sa purtam o discutie CIVILIZATA (noi, ROMANCELE din tara lu Papura Voda). N-a mers. Ca domnisoara se plangea ca aude usi trantind noaptea si ca atunci cand venim in timpul saptamanii acasa noaptea sa nu mai trantim usi (Ora 1 noaptea aproape, eu in pijama, ea tocmai venita din oras).

Ei? Ce ziceti? Va plac fetele mele?

Pai ce e de facut cu fetele astea, gigica?