Scrie te rog despre mama mea

Mama e cel mai bun si bland om de pe fata pamantului. Mama e un model. Mama este omul care le face pe toate si nu oboseste niciodata. Cit de ingrozitor trebuie sa fie sa se intample ceva cu mama ta. Cred ca o parte din suflet se rupe, nu mai exista. 


Iar astazi am primit urmatorul comentariu: Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com

Blogul unde puteti intra sa vedeti mai multe detalii despre caz este AICI  . Eu nu scriu postari de genul acesta, nu am mai facut-o decit o data pana acum. Si probabil va fi si ultima oara. Dar haideti sa o ajutam sa isi vada copii. Putin. Cit aveti, fiecare. 10, 20, 30 de ron. De unde dai, acolo vine inapoi! 

Suntem langa voi. Asa cum putem. Ce spuneti, ajutam si noi un pic? Macar o data... 


Degeaba dam share pe facebook, degeaba ne laudam ca sustinem cauze. A venit momentul sa si facem ceva. Acum. Oameni mor, oameni nu isi vad copiii, oameni care merita sa traiasca...Si pot face asta cu un ajutor MINIM de la fiecare dintre noi. 

Home is where is your heart is

Lucrurile bune vin celor care cred in ele. Celor care nu cred nu li se vor intampla decat lucruri mediocre (si asta nu pentru ca intamplarile-n sine sunt mediocre, ci pentru ca nu au curajul a crede in ele )

Sunt acasa, pentru a doua oara de cand am plecat, de mai bine de 6 luni de zile. Sunt printre norocosii care pot sa spuna de doua ori "acasa" Prima casa, este, cu siguranta, ACASA, aici, unde am  invatat sa fiu cine sunt, unde am invatat lucrurile care ma definesc ca om (lucruri pe care le invat, in continuare, peste tot!), unde care-au fost primii dragi sunt, unde viata e mai usoara. A doua casa este Aberdeen, care a devenit "acasa"destul de greu.

Prima oara cand am plecat, in septembrie 2011 am avut problema in a accepta ca sunt (in sfarsit) pe cont propriu, asa cum imi si dorisem de fapt. Numaram zilele pana sa vin aocasa. Cred ca numaratoarea a inceput pe cand mai erau cam 56 de zile (din 3 luni). Acum, a doua oara..de pe 8 ianuarie pana pe 23 martie nu a mai numarat nimeni zilele nici macar din motive de statistica sau organizare. Acum a doua oara, l-am denumit pe Aberdeen "acasa". Ce sa inteleg? Ca lucrurile bune vin celor care le asteapta, nu? Sau ca daca iti doresti ceva suficient de tare si insistent vei primi?

Mai si suferim, mai si plangem, e firesc. Nu e destinul, e faptul ca altfel nu ai fi om. Ai fi doar un clown vesel la suprafata dar gol pe dinauntru. Gol pusca.

Vreau sa fie bine. Si daca nu e, vreau sa invat sa fie. Cu sau fara, inauntru sau afara, oricand. Vreau. Si daca vrei si incerci, nu ai cum sa dai rateu, nu?

Monsters are real. Ghosts are real too. They live inside us, and sometimes they win.

Mi-am dat seama ca oricat ai incerca sa-ti alegi cuvintele ele vor fi rastalmacite. Fiecare intelege oricum ce vrea. Fie pentru c-asa vrea sa vada lucrurile (pan'la urma si auzul asta e selectiv-auzi numa'ce vrei tu), fie din cauza unei previous knowledge care-ti dicteaza ca asa trebuie sa intelegi lucrurile.

Multa vreme nu am inteles ca PUTEREA nu o primesti, ci o castigi, o dobandesti, dupa muuuulte muuuuulte capete bine plasate in tocul usii (chiar daca ai 1,57 cm), iar in momentul in care ai gasit-o, trebuie sa o pastrezi, sa o detii, sa fie a ta. Nu sunt impotriva cerutului ajutor, ba chiar sunt pro. Daca ai nevoie de ajutor, cere-l. Oamenii in general te pot ajuta cu vorbe, cu sfaturi, dar multi dintre ei vor sfarsit, -cum ziceam mai sus- sa reduca orice experienta fie si a altora la "previous knowledge", al lor, bineinteles.

Nu stiu de ce scriu si pentru cine scriu, mai ales. Probabil pentru mine. Tot ce-am inteles pana acum e ca scriu fie cand am o stare mediocra (adica nici fericita, nici suparata), fie cand sunt trista. Cand sunt foarte fericita (Ciudat, acum chiar sunt) nu prea curg cuvintele. Am inteles de ce imi ia 10 minute sa scriu un paragraf in loc sa ma duc naibii sa impachetez.

Nu-mi mai e frica. Nu-mi mai e frica de nimic. M-am saturat sa-mi fie frica, sa ma roada, sa ma gandesc "ce-ar fi daca". Nu ma mai intreb nici "ce-ar fi fost daca". Viata e minunata asa cum e, pacat ca nu o apreciez mai des. Viata e un dar minunat. Pe care trebuie sa faci sa-l meriti!!

Si gata. Gata cu ganditul cu inima. De-acum am o minte care va fi pusa pe primul plan. Si pe de alta parte nici nu voi mai spune "NU"de frica. Da. Da din toata..mintea!

Vin acasa. Acasica la mine. Multumesc (nici nu stiu cui), pentru maturizare, pentru ca am reusit sa ma desprind de multe lucruri. Multumesc si c-am "hit the rock bottom", deoarece am luat-o in sus. Tot mai sus!

Tot mai sus sa fie. 

CUM SA SCAPI DE TIMELINE!!! PE BUNE!!!!

Grapefruits m-a scapat azi de timeline pe care l-am urat din suflet si pe care l-am pus dintr-o sublima greseala care mi-a facut doar draci.

E uraaat, haotic, groaznic, toate-s insirate pe stanga, dreapta, unele la mijloc, inghesuite in casuteee miciii!!! Pe scurt...OBOSITOR! Fiv-ar timeline-ul al naibii.

Faceti asea:

Sunt mai multe optiuni in functie de daca folositi Chrome, Mozilla, Internet explorer etc. INTRATI AICI si scapati repejor. Am inteles ca altii inca ma vad cu timelime, important este ca nu ma mai vad eu si nu-i mai vad nici pe prietenii mei!! Daca si alte persoane au instalata aplicatia respectiva, vor vedea si ei profilele normale. Pana atunci ma bucur ca nu-l mai vad eu in halul ala, aleluia!!

Pfui, nu aveam rabdare sa impart vestea cu toata lumea!!! Repede, usor si gratis! Hai, jos cu timeline!

Na, necredinciosilor: 

Hai mai motiveaza-te si singur, da-o dracu

Cand vad cate-un text despre cum sa ai succes in viata, "cum sa reusesti in viata", "teorii ale succesului", "cum sa fii fericit"ma buseste rasul si-mi mai trece in 10-15 minute. Nu pot sa cred ca se scriu carti despre "reteta succesului", "cum sa fii femeie", "cum sa-l seduci", "cum slabesti 10 kg in 10 zile", "cum sa fii atragatoare indiferent de numarul kilogramelor" si parca si mai greu imi e a crede ca oamenii le si cumpara. Daca nu le-ar cumpara ar disparea mega-rapid de pe piata. De ce-ai cumpara asa ceva? De ce ai avea nevoie de-o carte care sa te invete cum sa fii fericit? De ce ai avea nevoie de o carte care sa te-nvete ce-i aia auto-control?

Vrei sa slabesti? Perfect, nu mai manca ca spartul si fa sport. Vrei sa te auto-controlezi? Trage de tine. Vrei sa nu mai intarzii? Pleaca cu o jumatate de ora mai devreme. Vrei sa te lasi de fumat? Pune tigara jos, stinge-o si nu te mai atinge de ele. DACA VREI, nimic din Univers nu poate complota impotriva ta.  Daca NU VREI, nu te va ajuta absolut nicio carte de pe fata Pamantului.Ma uimeste cum netu'asta e plin de toti desteptii care te invata "Cum sa". Bat la pariu pe cat vreti voi ca niciunul din oamenii care scriu carti despre fericire si regasire nu sunt nici fericiti nici regasiti. Doar ca le place sa (se) minta.

Toti avem probleme chiar si eu in pofida vietii mele perfecte  . Doar ca nu ma duc sa caut raspunsuri in carti motivationale. Nu caut reteta succesului, e alta pentru fiecare om. Nu caut fericirea mareata, ea nu exista, fericirea o gasesti repede, nu in "12 pasi ai fericirii".

Femeie independenta la 12 ani

Stim cu totii ca generatiile noi de copii au luat-o razna. Telefoane, gadgeturi ultra-scumpe, ridicat tonul la parinti, vocabular mizerabil, relatii premature, sex neprotejat si cate si mai cate.

Ma mai uit din cand in cand pe tpu.ro, unde cea mai comuna varsta pare a fi de 12 ani. Fetele vor sa stie cum se iau anticonceptionalele, cum se folosesc prezervativele, ce sa cumpere pentru "iubitzel"de ziua lui, cum s-o paruie pe xulica ca i-a furat iubitul, cum sa se vopseasca, cum sa-si tunda parul sa fie sexy si asa mai departe de-ti faci cruci cu picioarele. Sau ma rog, ti-ai face dac-ai putea...

Cat mai eram si eu in liceu(zici ca fu acu 166 de anisori) mai auzeam…ba prin curte, ba pe la toaleta fetelor, ba pe holuri despre fel si fel de discutii. Mi-ar fi rusine sa scriu aici, asa ca va las sa va imaginati. Toate despre sex! Nu sex and the city, ci sex pe bune, la 12-13-14 ani. Si controverse idioate de copii si mai idioti.

Machiajul nu mai e de ceva vreme un subiect tabu, ba chiar este folosit cu generozitate (asta ca sa nu zic ca-s pictate ca niste clowni tristi si urati sau ca manastirea Voronet). Hainele scurte la scoala? Oja pe unghii? Bifat.

Acum cine-s eu sa zic ca la 12 ani te poti machia sau nu? Eu nu o faceam. Am descoperit luciul de buze, rimelul, blush-ul, creionul dematograf abia pe la 14 si atunci le foloseam cu moderatie. Mama mea niciodata nu mi-a interzis machiajul, poate de asta nici nu faceam abuz si poate e firesc ca atunci cand ti se interzice ceva sa o faci numai de-a naibii, pe scarile blocului dupa ce pleci spre scoala.

Profesorii nu mai interzic de mult machiaj, par vopsit, haine indecente, decat poate cei putini care au ramas severi… 


Relatiile premature, sarcinile premature si "iubirea prematura". Parca s-a dus dracu'tot romantismu'ala si-asa putin care mai era si am trecut la "hai sa ne-o tragem", de la 12 ani. Trist.


Vorbim despre emanciparea femeii? Parca-i din ce-n ce mai rau. Emancipare nu e sa fii o curva la 12 ani. Si nici mai incolo, nicicand. 


Bautura, tigari, manele. Ce dracu, astia suntem cu asta defilam. Si nu e vorba de Romania. Aici e mai rau. Pacat.

Viata mea (pe scurt si fara poze)

Cred ca unul dintre lucrurile care-mi place cel mai mult sa le fac este sa merg la teatru. Atat momentele care-au fost pe scena cat si ca si consumator, din loja. Apreciez atit de mult ce fac oamenii aia acolo. Pentru ca odata care pare asa de demult am facut-o si eu.  Si stiu cit e de greu.

Imi plac gecile scurte, fustele colorate, rochiile, gentile si pantofii cu toc inalt. Imi place sa-mi colorez unghiile si sa traiesc in perfecta armonie cu lucrurile din jurul meu. Imi place foarte mult sa fie curatenie in jurul meu si sa-mi personalizez lucrurile si camera. Sa se vada ca e a mea, sa-mi las amprenta acolo, in locsorul meu. Ma spal de o mie de ori pe zi pe fata si pe maini. Ma machiez frumos ca-mi place. Ma imbrac frumos (desi iarna nu prea am chef, nu stiu de ce)/

Cand citesc stau cu picioarele pe masa sau pe lateral si cartea sta cam in capul meu (aproape).De la o vreme nu prea mai citesc, ca spre rusinea mea m-am luat cu toate rahaturile mind-blowing si brain-washing care te cam deraiaza de la traseul corect. Pacat. O sa recuperez suta de carti pentru anul asta pe care mi-am propus-o. Promit.

M-am saturat sa-mi bat capul si mi-am propus ghiciti ce? A, da, sa nu mi-l mai bat cu toti prostii. Nu am timp. Adica am, dar as putea sa-l folosesc putintel mai util decat sa ma gandesc la x, y si z. Si oricum toate se rezolva cu niste Cola si niste Winston albastru (sau Pall mall albastru la £5.30 ). Dar cand astea se termina, problemele se rezolva cu putin creier.

Dorm la prinz. Mama ce-mi mai place. Ma bag in patut asa mica cum sunt, trag plapuma pina la gat (poate sa fie primavaravaratoamnaiarna, ca tot asa stau) si fac nani. Pe o parte. 2-3-4 ore. Si noaptea, gen acum, la 1.33 nu am somn si pun la incarcat Romanii au talent. Ma distreaza rau, ce vreti? Toti avem defecte.

Desi scriu aproape zilnic, cateodata nu ma pricep la cuvinte. Nu vor si nu vor sa iasa. Mai ales cu anumite persoane. As vrea sa zic multe, multor oameni, doar ca nu stiu cum s-o zic. Nu ma pricep nici macar sa-i zic mamei s-o iubesc, ca nu-s in filmele americane in care isi zic I love you si cand merg pana la baie. Vorbesc mult, rad, glumesc, ma prostesc. Dar pana la sentimente. Acolo nu prea mai stiu sa le exprim. Paaauza.
Nu e bine sa bagi gunoiul sub pres. Ca se aduna, se aduna si la un moment dat se umfla presu'de la atita gunoi. Si nu e naspa sa mergi s-arunci saci intregi? Ba da. C-asa facem noi oamenii, adunam doar ca sa strangem si mai multe.

Am o colectie de mii de poze (nu exagerez)adunate de pe te-miri-unde. Imi place de mor de mine. Ador mirosul rufelor proaspat spalate. Sunt un om puternic, sau cel putin asa ma mint eu si tine minciuna.

Cit de greu e sa zici despre tine. Ce poti sa faci? Sa te lauzi? Daca te lauzi esti ingimfata si nesimtita. Daca esti prea modesta zice lumea "Hai da-o naibii de exagerata" Si atunci? Poate sa taci.

Pacat ca uneori nu stiu sa cint, sa zimbesc, sa visez si sa ma bucur de viata asa cum e ea. Dar poate am trecut nivelul in care ma intristam repede. Poate. Citeodata sunt dura cu mine. Prea dura, imi vorbesc cam urat, poate-ar trebui sa-mi revizuiesc vocabularul fata de mine si sa nu mai cer asa de mult. Prea mult. Nu mai fa aia, nu mai drege aia, nu te mai implica-n aia, implica-te-n ailalta. Esti nebuna, Cristino? Si oricum: cred ca ne mintim cel mai mult pe noi insine. Ne mintim atit de mult incit adevarul devine atit de deformat ca parca ai crede minciuna.

Nu-mi lipseste nimic, sunt FERICITA! Shall I spell it? F-E-R-I-C-I-T-A! Si totusi...imi lipseste ceva mic-micut. Dar te poti obisnui fara orice, nu?

PS: NEWS FLASH: Nu vine nici dracu sa te salveze. Trebuie sa o faci SINGUR, singurel. The hard way.

Perfecta de mine

V-am mai zis cat de frumoasa, perfecta, desteapta, slaba, sexy sunt eu? Nu???? Ma mir ca mi-a scapat asta si aici. De acum o sa va zic de 5 ori pe zi. O sa fac postare speciala pentru asta. Doua. Pe minut.

Dar ce viata perfecta si lipsita de probleme duc eu v-am zis??? Eu nu am probleme. Cum sa va zic... traiesc pe un norisor din ala mare si mega pufos ghiciti ce culoare e. A, nu stiti? Pai cum nuuu? RUOZ. E RUOZ TOATA LUMEA MEA. Hihihi. Cum era aia cu inghetata, ciocolata si ruoz e lumea toata?! Of, nici p-aia n-o stiti? Naspa, toate se trag de la faptul ca nu sunteti perfecti... ca mine.

Acu lasand dracu gluma la o parte, cum dracu indraznesti sa-mi zici tu mie ca tu ai avut probleme si astea ti-au format caracterul, pe cand eu am trait o viata lipsita de orice problema? Sigur, am avut ce manca, ce imbraca, bani, unde dormi, dar asta nu te scuteste de toate problemele. Ca ma plang rar? Ok. Ma plang de 3420948293048 pe zi ca mi s-a rupt unghia, ca ie-te ca trebuie sa ma duc nu-stiu-unde si n-am chef, ca imi curge nasul, ca ma enerveaza xulica, ca franceza e uneori grea si asa mai departe. Dar cand am avut probleme GRAVE (Si pe norisor mai apar din astea) m-am indreptat intotdeauna spre ACELEASI persoane. Mama si prietena mea cea mai buna, care m-au ajutat asa cum s-au priceput.

Imi mai spui, cu aceeasi nonsalanta ca mie nu mi s-a refuzat niciodata nimic. Sa fie asta oare pentru ca in mare parte am stiut sa-mi aleg oamenii de langa mine si prea putini m-au dezamagit? Sa fie asta de la faptul ca stiu SA SI DAU nu numai s-astept SA PRIMESC??? Sa fie asta de la faptul ca eu stiu ca nu iti vine totul pe tava nicaieri? Nici macar in relatiile inter-umane. Orice fel de relatii. O fi de la "perfectiunea asta a mea", zic. Sau de la instinctul care nu ma tradeaza. De prea putine ori instinctul meu sau prima impresie despre cineva m-au dezamagit. Sa fie asta o calitate? Ca stii sa-ti alegi oamenii care sa ramana acolo pana la sfarsit? Cu siguranta.

Cat de usor e sa faci prezumtii de astea. Si eu care credeam ca ma cunosti. Poate nu degeaba ai disparut de pe statutul pe care-l aveai in viata mea. Defecte?!?!!? Da, am o gramada. Incepand cu faptul ca IMI PASA de oameni. Si de cele mai multe ori incerc sa le explic cand se auto-distrug. Incerc sa ajut si sa fac sa fie bine. De cele mai multe ori nu numai ca nu mi se ia in considerare un sfat prietenesc, ba chiar iese prost. De-aia bine sa nu te bagi. Ca facerea de bine-i f...e de mama! Doamne-Doamne, iarta-ma c-am fost vulgara.

Poate sunt uneori rasfatata. NU sunt perfecta! Am probleme, ca toti oamenii. Am probleme pe care le rezolv si nu le arat tocmai pentru ca sunt PUTERNICA! Daca nu arati ca ai probleme, nu inseamna ca ele dispar! Nu prea am avut probleme care sa se rezolve de la sine. Am pus mana si mi le-am rezolvat. Ca nimeni nu ti le rezolva la varsta mea. Nu neg. Nu mi-a lipsit nimic de ordin material, poate doar mofturi care acum le vad ca fiind absurde. Dar lipsurile sa fie oare doar de ordin material? Nu avem si un spirit? Un suflet? Nu a auzit nimeni de lipsuri de ordin spiritual? (Sau lipsa de creier, de care duc eu acum, batandu-mi capu cu tine)

Iti urez sa iti vezi de acum incolo de caracterul tau format de faptul ca ai avut si esecuri si reusite intr-o masura egala, nu ai avut ca mine "doar reusite", lucru care evident se datoreaza faptului ca sunt perfecta si ca nu mi se refuza nimic, nu?!

 Va pup, ma intorc la viata mea perfecta, unde oamenii nu dezamagesc, unde nu am probleme, unde nu plang si unde nu sunt..om! Cit de rau imi pare ca ai reusit sa ma lasi balta inca o data...

PS-Aici traiesc eu.

Intr-un an va mai conta?

De fiecare data cand ma simt trista, singura sau suparata, sau mi se pare ca lucrurile nu merg tocmai perfect, ba din contra, am probleme si viata mea e un haos, ma intreb "Peste 1 an va mai conta problema pe care o am acum? Imi voi aminti macar de ea? "

Apoi realizez ca intr-un an de zile probabil voi si uita minora problema de acum, sau daca nu o voi uita cu siguranta voi rade de ea.

Cred ca punem prea mult la suflet. Cred ca ne pasa prea mult de parerea altora despre noi (Ce cred altii despre tine nu e treaba ta, asa cum spune minunatul Coelho). Cred ca ne pierdem vremea cu nimicuri inutile, incercand sa schimbam oameni care nu numai ca nu se vor schimba ci vor deveni din ce in ce mai rau si nu singuri, ci cu tine cu tot de data asta. Cred ca ne punem mintea cu toti nebunii in loc sa stam in banca noastra.

Curaj, imi zic adeseori. Nu e nimic atat de rau incat sa nu poti trece peste. Iar cand viata te incearca, in loc sa zici "De ce eu?", mai bine zici "Doar atat poti?"

Incerc sa fiu mai buna, mai calma, mai intelegatoare. Cred in karma, iar karma's a bitch. What goes around, always comes back around.

Ce e fericirea? O cautam intr-una, vorbim despre ea, dar o intelegem? Ce e ea de fapt?

Noutati

Un post cum nu am mai facut de mult- cu un amalgam de idei.


Incepem cu doua recomandari:  Cutia cu fantome de Joe Hill. O carte care te tine in priza astfel incat sa te faca sa doresti a nu o mai lasa din mana pana nu ai ajuns la ultima pagina.


Trainspotting. Atat filmul cat si cartea. Filmul care incepe cu "Choose Life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol, and dental insurance. Choose fixed interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisurewear and matching luggage. Choose a three-piece suit on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who the fuck you are on Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pissing your last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked up brats you spawned to replace yourselves. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that? I chose not to choose life. I chose somethin' else. And the reasons? There are no reasons. Who needs reasons when you've got heroin? "


Bun, bun film. Avem una bucata regizor britanic Danny Boyle, una bucata super bunaciune Evan McGregor tinerel (filmul e din 1996) si multa pasiune. Si mai e si filmat in Scotia, deci avem si accent scotian. 

Le blog suferi o schimbare de aspect. Asta finala, zic, ca i-am modificat aseara aspectul de aproape ca mi-a venit rau de la teme si coduri HTML, care-s preferatele mele. Am ajuns la concluzia (asa cum zicea si Blogatu, intr-un review al blogului meu AICI) ca scrisul ala roz va cam deranja la ochisori (pai ce nu ziceti nimic, dom'le?) si v-am pus negru pe alb. Sa ne intelegem. 


Mi-am gasit si dividere pentru postarile din blog (chestia asta rozalie), am pus doar unul, ca doar nu-mi pun asii din maneca pe tava

Zilele s-au scurs, timpul a trecut si mai sunt 9 zile pana plec acasa, duce-m-as odata...


Intrebare de baraj: Filme si carti care v-au marcat viata?:) 

AZI NU

Obisnuiam sa plang si sa ma plang din fiecare cacat. Cu fiecare vorba spusa aiurea sau acuzatii curgeau inevitabil si lacrimile. Erau la pachet.

Cand eram la pamant tot ce stiam sa fac era sa ma plang, cat de prost imi merge, cat de bine ar fi putut sa fie si ce viata de cacat am. Si-mi placea. Imi placea sa ma plang asa, cu prietenii, se mai plangeau si ei, ma mai plangeam si eu si sfarseam prin a face haz de necaz aiurea.

Cand am venit aici am inteles ca adevaratele probleme nu erau cele din clasa a 12a cand nu aveam timp de nimic. Si de asemeni am inteles ca viata nu e asa cum o stiam eu. Nu ma plang. Niciodata, slava Domnului, nu am avut o viata grea. Ba din contra.

Inainte sa vin aici la gatit eram "un geniu", stiam sa fac 5 feluri de mancare si 4 congelate. Cu spalatul rufelor de asemeni nu eram vreo figura speciala, pentru ca nu le faceam. Bineinteles, oricine stie sa gateasca un minim, si oricine ajunge la concluzia ca "nevoia te invata". Pentru ca asa e. Atunci cand te prinzi ca daca nu speli nu ai rufe curate si daca nu gatesti nu ai ce manca, prinzi un talent nemasurabil, mai ceva ca Jamie Oliver, il faci p-ala sa-i fie rusine cu retetele lui simple.

In viata mea nu cumparasem detergent, odorizant, produse de curatat, bureti de vase. Acum le cumpar si pe-astea si parca nu-mi vine a crede.

Credeam ca viata la 3000 de km e frumoasa, roz si stai pe un norisor pufos tu si cu fericire tale inimaginabile. Asta isi doreste probabil orice "copil", sa plece cat mai departe de casa, pentru a isi construi o viata pe "propriile picioare". Doar ca "propriile picioare"adeseori sunt niste betze, nici pe departe suficient de solide pentru a iti construi o calatorie fara cazaturi, doar ca suficient de puternice pentru a se regenera, a te ridica si a iti continua calatoria.

Nu locuisem niciodata singura, insa imi doream foarte mult. Acum am inteles ca sa locuiesti singura (ma rog, cu o colega de apartament), dar cu propria camera unde nu te deranjeaza nimeni e vreo fericire nemasurata asa cum ar crede orice adolescent. Grea viata fara Teveu. Hehe.

Si cu toate astea sunt mandra de mine. Sigur, am facut greseli si fac in continuare garla, Maria ta. Cine nu a facut si nu face, sa arunce piatra.

Cateva reguli simple:

• Daca nu poti sa spui ceva dragut, mai bine taci
• "Doar cei care sunt suficient de nebuni incat sa creada ca pot schimba lumea, o si fac"
• Good things come for those who wait
• Nothing tastes as good as skinny feels
• Cu cat mai repede de deadline ai lucrurile gata, cu atat mai implinit si satisfacut te simti
• Nu te plange. Daca te plangi si-asa nu rezolvi nimic. Si de prea putine ori te face sa te simti mai bine.

Ma simt bine, pentru ca fac ceva. Mereu. Daca stai degeaba, lucrurile sunt naspa. Naspa rau. Cred c-am invatat sa am rabdare....

Viva high school

M-am gandit mult la titlu, si nici acum cand astern primele randuri nu am gasit inca un titlu potrivit. Probabil ca va veni de la sine la sfarsitul postarii...

Liceul e perioada in care toti traim prima iubire, primele petreceri (sau noi le traiam, ca acu se chefuieste de la 10 ani in sus), anii in care am pus prima tigara in gura si apoi am continuat sau am lasat-o realizand ca nu e buna pentru noi, anii in care ne-am imbatat prima oara si am ras si am vorbit prostii. Ani in care am legat prietenii care vor ramane pana la sfarsitul vietii pentru mine.

In primul rand am gasit-o pe EA. Ea, persoana mea, care imi zice "Buna dimineata"si viata e mai frumoasa. Ea, careia pot sa-i zic orice fara sa rasuflu si sa stiu ca nu ma va judeca, ci din contra ma va sustine. Ea, care-mi va trage doua palme dupa cap daca o dau in bara, dar tot ea ma va lua in brate spunandu-mi ca oamenii gresesc.

In al doilea rand fetele de la mine din clasa, cateva dintre ele... prietenii sincere. Fetele cu care am vorbit in fiecare pauza si au stiut de fiecare data sa-mi zica o vorba buna (A&D).

Celelalte fete cu care am ras pana la lacrimi, dar si baietii amuzanti.

Profesori care mi-au intrat la suflet definitiv si irevocabil. Doamna prof. de limba engleza (atat cea de la scoala cat si doamna care m-a pregatit pentru Cambridge), doamna prof. de limba si literatura romana care mi-a marit placerea de a citi, doamna diriginta care ne-a scos din toate prostiile posibile pe care le faceam mandrii de noi, domnul prof. de istorie care m-a facut sa-mi placa istoria si multi alti oameni care m-au facut dintr-o zapacita un elev aproape model. Sa stiti ca imi e dor de fiecare dintre dvs.

Ce frumos era cand aveam BAC-ul in fata, invatat, repetitii peste repetitii, si totusi nu ma plangeam. Mergeam inainte, faceam si sala, le faceam pe toate ca un super erou. Si as fi dat orice pentru o ora de somn pretioasa. Si ma distram. Ma distram, zambeam, iubeam si radeam din tot sufletul pana la lacrimi intr-o zi de scoala.

Zile negre erau putine, dar le depaseam cu fetele la scoala si dupa scoala.

Parca lumea obisnuia sa fie mai buna. Oamenii mai calzi. Oameni cu care stateai 6 ore pe zi (daca nu-ti ardea de chiul), oameni care te acceptau asa cum erai, chiar daca va mai certati. Acum am doar 4 cursuri cu oameni diferiti care sunt prea preocupati de propria persoana ca sa se uite la ceilalti. Nimeni nu mai zambeste, fiecare isi vede de gandurile sale si de propriile probleme.

Liceule, ce-as mai trece prin tine o data...macar o data... Ce-as mai vrea sa plec de la banchet direct la festival la Bucuresti si de la festival la scoala pentru ultima data cand am auzit clopotelul sunand...Ce-as vrea sa mai pierd noptile de sambata prin Cinema ca duminica sa ma trezesc sa invat cu capul valvoi si mintea in ceata. Dar totusi iubeam istoria... Ce-as vrea sa mai ies serile prin barulete la sucuri cu oameni dragi...

Ce mi-e dor de curtea scolii, de oras, de casa...de mama...

Pretuiti liceul, ca vor fi unele dintre cele mai valoroase amintiri! Traiasca liceul cu primele lui dezamagiri, iubiri, prietenii...

O zi numai a noastra!

Fetelor cochetelor, chiar daca mai tarzior, va urez si eu un sincer "La multi ani" de ziua noastra! Sa va bata rau de tot norocul, sa va pice-n cap atata fericire incat sa nu stiti de unde a venit, sa va loveasca tare o suma mare de bani, sa primiti surprize atat de frumoase incat sa plangeti, sa va iubeasca cei din jur ca pe ochii din cap, sa fiti sanatoase tun, puternice, frumoase, echilibrate, muncitoare, zambitoare, rasfatate. Sa aveti o dieta echilibrata si o odihna buna si...sa zambiti! Mereu! 

Siii....................................................................cadouuuuuuuuuuuu!!!

Le multumesc femeilor din viata mea. Mamei, bunicii, prietenei cele mai bune, amicelor, minunatelor profesoare pe care le-am avut, pentru ca m-au format si m-au facut din ce in ce mai buna. Desigur, multumesc si Mamei natura, care m-a facut frumi si desteapta.Hihihihihihihihihihihihiihiiihihihihihihihi:)

9 motive pentru care ADOR sa fiu femeie:)

• Sunt rasfata, ma simt frumoasa cu un pic de blush si mi se deschide usa de fiecare data cand intru sau ies....
• Pot sa port fustite sau nu
• Pot sa fiu sexy sau sport de fiecare data cand am chef
• Am parul lung
• Pot sa plang la filme fara sa fiu plangacioasa
• Pot sa fac orice...de la intins par si unghii pana la reparat prize
• Pot sa am toane fara sa zica nimeni ca-s nebunica, ci doar ca-s femeie
• Pot sa nu fac dus o zi si sa nu miros ca porcii lu mamaie
• Pot sa-mi iau 160 de pantofi cu tocuri...fara sa zica nimeni nimicuta. La fel si haine, accesorii, genti

Noi..facem ce fac toti barbatii...doar ca...pe tocuri!!! (Via mail)

Exista viata dupa casatorie?

Introducere cretina: (Puteti sari peste ea, e egocentrism in cantitati industriale) Hello world, sper ca nu m-ati dat disparuta, sa zicem c-am fost busy cu niste proiecte...personale. Eseuri, teme la spaniola, franceza si alte minuni d-astea minunate. Stiti voi.

Nimic nou. In afara de faptul ca fac programul de 8 minute de abdomene in fiecare seara. Il gasiti pe youtube, e minunat, pici ca o musca dupa ce-l termini (daca-l termini) si te uiti la nenica ala plin de muschi cum sta ca un domn si face abdomene de zici ca e ceva firesc si mai si vorbeste intre cand tu abia poti respira. Daca sunteti interesati/e gasiti sub titlul "8 min abs", desi tipul mai are si alte programe de exercitii, se vede ca omul stie ce face. Am o febra musculara de-mi vine sa vomit carabusi mentolati. Mmm... trece. Cand?!?!!?

Asa. Radem, glumim da'mai scriem, nu baieti?

Si acu intrebarea existentiala (p-asta o coc de vreo 2 zile).  Ce naiba e cu femeile astea care dupa ce se casatoresc au impresia ca viata se termina?

• Mananca ca la balamuc ca doar oricum a luat-o, n-o mai lasa-o ca pune 20-25 de kilograme. Ete o nimicuta toata. E la fel de sexy si cu si fara ele.
• Nu se mai machiaza (n cazuri in care "nu ma lasa sotul"). Pai sotul ala al tau e batut in scafarliuta?
• Cele care mananca bataie cu ghiotura si zic "E lasa mama, femeia mai merita si cate-o palma". Pai si bou care ti-o da ce merita? Suturi ca la banda rulanta, nu? "Nu mama, el e seful, el e barbat". hai nu ma prosti.
• Femeile cu parul lung in general si-l tund. Pai di ci?
• In multe din cazurile cunoscute personal nu mai exista "iesiri cu fetele"ci "iesiri in cuplu"
• Sex nu, cratita da.

Ciudat, nu?

Scrisoarea unui tata pentru suflet

Cineva mi-a reamintit astazi printr-un comentariu (merci!) de un citat care-mi era tare drag mie: Doar cei iresponsabili dau vina pe.."destin"

 Nu sunt eu in masura sa decid daca exista sau nu un destin. Nu reusesc nici macar sa ma gandesc la asta sa vin cu argumente pro sau contra ca ar exista au ba. 

Si daca tot a fost ziua citatelor si lucrurilor frumoase, Choco Follie a uploadat o poza cu o scrisoare a scriitorului Alexandru Vlahuta catre fiica sa; Imi permit sa o fu...imprumut si sa v-o arat si voua. 

Va rog salvati, un picut de zoom si cititi-o. 

Ce vorbe frumoase. Ce mi-ar placea si mie sa fiu asa macar uneori. Sunt, nu ma intelegeti gresiti. Doar ca uneori nu poti sa nu fii rautacios. Uneori nu te poti lasa calcat in picioare gratuit fara a-ti pasa de propria persoana. Asa cum zicea si draga de Choco, asa sunt si eu. Cateodata rautacioasa, nu stiu sa intorc si celalalt obraz. Dar asta nu inseamna ca nu am suflet. 

"Cei rai nu pot fi fericiti". Asa este. Dar se pune si cand esti rau doar pentru a raspunde la rautati si nu doar asa, ca sa fii? 

Mi-a mers in adancul sufletului scrisoarea. Mi-a adus lacrimi in ochi si gandul "Ce-ar fi sa fim mai buni si sa nu mai fim atat de egoisti?" Cele 2 parti ale noastre se bat cap in cap in permanenta. Prima urla "Nu-mi pasa de voi, eu sunt pe primul loc in viata mea, voi face lucrurile in asa fel incat sa-mi fie MIE bine, sa fiu EU fericit/a" si in acelasi timp realizezi ca sunt oameni pentru care ai face enorm de multe lucruri. Oameni fara de care sigur, ai putea trai, dar nu vrei. Pentru ca iti pasa. E firesc.

"Sa nu faci nicio fapta a carei amintire ar putea sa te faca sa rosesti". Cred ca asta e cel mai bun mod de a iti trai viata. Desigur, e imposibil sa nu faci nicio fapta rusinoasa. Oameni suntem, gresim. Dar cel putin nu repetam greselile. Spuneam eu intr-un post anterior asa "Pe principiul asta putem gresi o viata intreaga...o viata intreaga de repetitii de greseli, ca o nebunie continua care nu se mai termina."

Si inca ceva care mi-a mers la suflet..."Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata". Cat de frumos e sa stii ca nu ai nimic pe constiinta, ca sufletul iti e curat, ca ai incercat in fiecare zi sa fii un om mai bun sau macar bun, sa ajuti, sa zambesti, ca ti-ai indeplinit sarcinile onest si cinstit, si ca esti un om de isprava.

Niciodata nu e prea tarziu sa fii om.