Ghid-cum sa fii un nesimtit al teatrului

Teatrul: a fost, este și va fi cea mai mare pasiune. Că au fost impedimente în realizarea mea pe cale actoricească...astea pe moment. Cine știe, poate reprofilare pe film prin Scoția, who knows?! Nebănuite-s căile actoriei, mânca-v-aș. Trecem peste, asta e bla bla introductiv.

Merg la teatru mult. Iubesc să joc, dar iubesc mai degrabă a viziona. Lumea de dinafară e mai curată și se vede mai...strălucitoare. Lumea dinauntru? E murdară. Murdară rău. Cu diverse tendințe de a sclipi, dar rare. Rare, dar merită.

My point is: Mersul la teatrul a devenit o modă. E cool. În loc de ”hai la o beută” se spune ”hai băh la teatru”

Eu personal, printre publicul pe care-l văd de fiecare dată (evident, copii, tineret, oameni la vârsta a doua, vârsta a treia-foarte diversificat, deci). Ideea e că din publicul ăla se vede limpede cine e pierdut, cine e iubitor de teatru, cine trăiește în lumea de pe scenă și nu se gândește la câte vase mai are de spălat și așa mai departe.

Dar există și categoria (seriously now, nu cred că n-o știți):NESIMȚIȚII
Ce face nesimțitul de teatru? (da, că avem nesimțit de club, de teatru, de masă, de școală ș.a.m.d. Unde n-avem, de fapt???)


Întârzie.   Dacă vrei să te încadrezi în ”nesimțitul de teatru”, trebuie NEAPĂRAT să întârzii vreo 10 minute, să urli că vrei bilet, să intri în sală cu zgomote (dacă se poate și de tocuri e excelent, dacă nu, e ok și așa). Dacă te și împiedici ești perfect!!!

Găsirea locului.  Ia-te de toată lumea și ridică-i de pe scaune, păi ce naiba cred ei că fac nesimțiții dracului? Trebuie să ajungi la locul tău, nu???

Sacoșe, pungi, punguțe. De la piață se merge direct la teatru. Nu le lăsa la garderobă, le trântești tu pe la picioarele tale și respectiv ale altora. Să și fășâie dacă se poate.

Ei bine, telefonul sună-n disperare (ca dracii, cum ar zice maneluța), eventual mai și răspunde ”Alo, da bă, sunt la teatru, nu mă, hai nu mă fute la cap, aaa, Alinuța e bine, hai te pup papapapapapap. Bine, bine, te sun io”. Bleah. Am văzut piese întrerupte din cauza telefoanelor. Penibil.

Socializează. În momentul în care realizează că piesa e muuuult peste nivelul lor și au pierdut firul sau efectiv n-o înțeleg, încep să discute ”Da bă, săraca, uite mă ce i-a făcut”și alte subiecte ale dracului de interesante. Bineînțeles, nu se vor opri la atenționările celor din față/spate care au venit acolo pentru altceva.

Mănâncă. Chipsuri, semințe (???), desfac sticle cu suc zgomotos, plescăie, scuipă pe jos, lasă ambalajele pe sub scaune și alte gesturi civilizate, așa cum au fost învățați.

Comentează. Hahahah, uite ce replici au ăia, ce rochie are aia, ce bla bla bla bla. Cât poți de mult!!!

După ce ai făcut toate astea și realizezi că, culmea, încă te plictisești, ieși afară, teatrul nu-i de tine. Dacă se poate, fă asta în TIMPUL aplauzelor.

Bravo, ai devenit un nesimțit de teatru. Mai bine ți-ar șade în fața blocului cu semințele.

4, stai jos, nesimțitule!

Random but cute stuff

Ce-am mai făcut lately?

• Am luat experimentat la competențele de limba română, avansat la informatică (yes sure, fix asta meritam, că eu sunt aia de nu știe să dea copy paste. ahem, being bitchy again), iar la engleză pauză, pentru că am Cambridge-ul în dotare de mă păzește de competențe lingvistice
• I am studying really hard (yeap, no fun ), dar mă consolează ideea că mai este o săptămână și jumătate și am terminat-o cu BAC-ul (eu cu el, nu el cu mine!)
• I have been really bitchy these days și asta pentru că m-am simțit atacată și guess what? Yes, dont mess with me when I feel attacked.
• Nu am reușit să mai termin nicio carte unfortunately, în afară de cele pe care le-am citit deja anul acesta: le vedeți AICI (cele tăiate cu o linie au trecut deja prin mânuțele mele) însă am o listă lungă de cărți pentru după BAC
• Am reușit să achiziționez o serie de lucruri necesare plecării mele la facultate în Scoția. Dacă nu știți despre ce e vorba am scris un articol despre asta AICI. Apropos: țin sus și tare să menționez că dacă sunt doritori/doritoare de a pleca în facultate în Scoția, sau în principal Regatul Unit al Marii Britanii, mail-ul meu este misssandthecity@yahoo.com. Spun asta pentru că știu că it was really hard for me la obținerea de info. Așa că dacă pot ajuta, my pleasure. 
• Am văzut o piesă nouă  de teatru, se numește ”Mai întâi te naști”, în regia lui Radu Afrim. Puteți vedea trailerul (yeap, au trailer:D ) AICI
• Am scris câteva posturi (sunt toate pe prima pagină)take a look if interested.

Și guess what?! Pregătesc un post...ironic:P

Trăim în lumi paralele rău de tot

Post șters. Nu merită.

I am going to be a bitch... again!

 Nu mă pot abține să fiu bitchy. La postul anterior, supremația lui iubi, primesc un comment de la o gagicuță (frustrata, obviously), care zice așa: (nu i-am dat approve, că e prea proastă pentru blogul meu, dar am dat copy la comentariu)

Draga miss S, esjti km proasta,deoarece crezi k dak ejti matura la varsta asta ji stai singura in loc s ai un iubit kre sa te sustina si sa te sprijine in tot ceea c faci,esti desteapta.Ei bine, nu ejti. Preferi s t destrabalezi q ”prietenele”prin kluburi p tocuri d 15 cm ji sa fii luata k o curva. E bine,nu?Ji auzi ”miss s”?Peste kativa ani vei prefera un iubit(chiar ji unul karuia sai speli chilotii)dekt sa stai prin cluburi ji sa fii admirata d toti fraierii. Kredema,frumusetea nu e totul. Degeaba ejti frumoasa dak nu ejti ”frumoasa cuiva”.


Cu drag,B


Dragă B, (oare de ce niciuna din proastele astea nu-și lasă numele complet)

Nici nu mai discut de scrisul mizerabil pe care-l ai, de felul cum pui virgula între subiect și predicat, de cum ”sari”peste cratime cu nonșalanță și le pui unde nu trebuie și nici măcar de felul în care nu ești în stare să lași un amărât de spațiu după o virgulă.

Ei bine, iubita mea, nu am nevoie de ”un iubi care să mă susțină în tot ceea ce fac”, deoarece pentru asta am prietenii. Și în afară de asta, sunt de o mie de ori mai puternică ca tine și altele de teapa ta. Nu sunt o co-dependentă obosită care fără ”iubi” ”nu poate să trăiască”.

Deci dacă port tocuri de 15 cm (pe care le port, pentru că și știu să merg pe ele. Nu că te-am prins?) și mă ”destrăbălez”(eu i-aș spune dans. Dansul e o artă, dacă știi cum s-o faci) cu prietenele-n club(asta pentru că am prietene, nu le-am dat pe toate deoparte datorită lu ”iubi”) that makes me a whore? Ok then, I am a happy whore!

Niciodată nu voi alege să-i spăl chiloții lu ”iubi” în defavoarea dansului. Dansul arde calorii și te face fericit. Chiloții...nu prea. Decât să nu fii admirată de nimeni, mai bine de toți fraierii. Așa-i pisilică?

Degeaba sunt frumoasă, dacă nu sunt frumoasa cuiva?! God damn it, păpușă, de unde ești? Din Ciorogârla? Hai să-ți vând un pont (de fapt ți-l dau moca, nu pun mâna pe tine, cine știe ce...lenjerie...ai spălat!): femeia e frumoasă și se aranjează în primul rând pentru ea, apoi pentru celelalte femei, iar abia apoi pentru bărbați.

Așa că ce-aș putea să-ți mai zic? Am pierdut deja 10 minute cu tine. Spor la..chiloței!

Cu drag,
Miss S!

Supremația lui iubi

Programul unei fete single (să zicem că are vreo 18 anișori așa-hotărâți voi dacă împliniți sau nu):
Luni: Dimineața învățat, după-masă cafea și remi cu prietena cea mai bună, seara plimbare cu gașca
Marți: Niște învățat (că dacă nu, păcat de BAC), shopping cu mama/prietena/sora/bunica, restul program liber: seriale, tv
Miercuri: Din nou niște învățat (cum ziceam, mama lui de BAC), plimbare, tv, seriale, ieșit cu prietenii
Joi: Prima parte nici n-o mai repet că mi se face silă, plimbărică, shopping, răsfăț cu fructe
Vineri: Spa la ea acasă cu prietena cea mai bună, seara party cu gașca și cocktailuri
Weekend de răsfăț la libera MEA alegere

Programul unei fete ”comitted” (să zicem că are și ea tot 18, diferența e că are prieten de 3-4 ani pe puțin):
Luni: Nu învăț, că trebuie să îi fac curat lu iub. Restul zilei îl petrec cu el închiși în casă, așa ne place nouă
Marți: învăț puțin, dar între timp vorbesc și cu iub la telefon, să vadă dacă învăț sau îl mint. Are încredere oricum în mine, așa zice el, seara iese iub cu prietenii și eu ma uit la tv. Nu-l sun, că se supără, zice că-l verific
Miercuri: Nu învăț că zice iubi că aseară cât a fost el cu prietenii eu ce-am făcut?!, așa că ieșim să bea bere. Eu beau un suc, că n-am voie să beau, îl fac de căcat.
Joi: Învăț puțin, nu mă sună iubi, că îi dau eu beep o dată la o oră. Seara mă scoate la plimbare pe aici prin jur. Zice că nu-i place să meargă prin oraș ziua. Eu îl tot întreb dacă-i e rușine cu mine, el zice că nu, că sunt frumoasă.
Vineri: Zice iubi să ieșim în club. Îmi iau o rochiță și niște pantofiori cu toc. Iubi mă trimite să mă schimb, zice că vrea o iubită, nu o prostituată.
În weekend facem ce zice iubi. Mult sex și îi gătesc.

Hell yeah, I am single&fabulous. Prin ironia asta încercam să sugerez că relațiile astea lungi de la o vârstă fragedă...ei bine, scuze dacă-s rea, dar they are WASTE OF TIME, nervi pierduți cu fel și fel de indivizi.

So, mesaj pentru fetele de 13-14-15-16 ani (sau 11, 12, who knows când naiba vă începeți voi relațiile nowadays): Stop acting like you are already married. O să ai timp de spălat chiloți. Acum du-te și ia-ți o carte bună, prietena cea mai bună de mână, ieșiți în oraș. 

Hai să vedem care aruncă primul piatra și zice că greșesc!

Ce se pricep românașii la cuvinte....

Bă, limba română e complexă și cum mai vreți voi, dar hai să spunem (fac puppy eyes și promit io că sunteți de-acord, am oachele mari spre foarte mari, gen faruri) că e de rahat.

Bine, bine, nu mizez doar pe puppy eyes și mă și explic. Limbul român (care e grele pentru unii și ușoară pentru alții) are niște expresii pe care eu nu le înțeleg (pe cuvânt de cercetașă că-s fată deșteaptă!:D)

1. Mă doare-n gât
Păi cum bă te doare-n gât? Poate te doare gâtul, dar chiar așa, nesimțită de durere ce ești, te așezi ÎN gâtul omului?! Ntz, ntz...

2. M-a tras curentul
De unde? Din fața mașinii? Sau doar te-a tras și te-a dat mai încolo? Și curentul e amabil în Românica!

3. Râzi ca o sfeclă
Seriously now, io știu că românașii-s oameni haioși (?), dar și sfeclele râd pe plaiul mioritic? Nu pot să nu întreb: cum râde sfecla?!

4.Pune-ți pofta-n cui.
Adică iei bucata de poftă, o îndepărtezi de pe trupul propriu și personal și o agăți într-un cui mare mare. Da?

5. A-ți pune pirostriile
Conform DEX-ului, pirostrii sunt suporturile metalice pe care stă ceanul la foc. Zău că nu-mi arde (la propriu)a mi le pune fix în cap!

6. A tăia frunze la câini
Ce mișto! E o acțiune pe care dac-o iei ad-literam e chiar...inteligentă!

7. Ținem o pauză (în relație)
O țineți? Împreună, sau nenorocitul a lăsat tot greul pe umerii tăi? Și pauza asta...cum e?Grea?

Mai știți?:D (că eu da, dar dup-aia ziceți că-s vulgară!)

Fazele beției

Menționez că sunt pe propria experiență (hai pardon, nu c-aș fi vreo bețivă notorie, da am și eu prieteni care...chefuiesc bine de tot)

Stagiul I 

Super inteligentul nimeninuemaitarecatine
Denumită și ca ”prima fază a beției”, este etapa în care brusc devii contemporan și automat mai inteligent cu și decît Einstein. Filosofia lui Kant e un rahat și opera lui Schopenhauer o citești dimineața, în loc de Cancan.

Nimeni nu are dreptate în afară de tine, iar care-a îndrăznit să te contrazică e un bou vagon cu 3 clase mai mult ca trenul (în cel mai bun caz). Bineînțeles, că ești bunul samaritean care încearcă să-l convingă că e un tîmpit care nu înțelege nimic (mă scuzați, nu găsesc i din a pe tastatura asta).
Timp alocat distracției: Pînă îți dai seama cît de frumos/oasă ești tu.

 Stagiul 2

Frumos îs, fute-m-aș
Denumită și ca ”a doua fază a beției”, este etapa în care devii cel mai frumos și deștept din bodega în care te afli. Toate gagicile/toți gagii îți fac cu ochiul ca și cum te-ar invita la dans. Te urci pe cea mai apropiată boxă și dai din șunci fund cît mai lasciv posibil.
Timpul alocat distracției: pînă pici de pe boxă sau realizezi că ai portofel

Stagiul 3

Și cînd mor am valoare, la sicriu fac buzunare
 Denumită și ca ”a treia fază a beției” e faza-n care deja multi-miliardarii sunt niște căcați cu ochi care n-au bani de-un suc în Bamboo. Pe cînd tu... tu ești ultra mega bogat și dai de băut tuturor.
Timpul alocat distracției: depinde cît te ține portofelu. 

Stagiul 4

Hai să caftim pe careva, avem puteri de super-erou, de ce să nu le folosim?
Denumită și ca ”a patra fază a beției” e faza-n care te iei în gură cu restul cocalarilor sau pitzipoancelor. Pentru că să fim serioși, dacă-i fuți una, oricum îl lași lat. Toate discuțiile încep cu ”Tu știi cine-s io mă/fă?”
Timpul alocat distracției: pînă iei vreo două-n bot.

Stagiul 5 și 6

Nu mă mai vede nici dreaq, vai de capu meu

E faza-n care adormi deja cu capu pe masă și ești dus pe brațe acasă. Bravo bă.
Timp alocat distracției: Pînă te trezești, de acolo ai pus-o.

 Despre fazele mahmurelii vorbim mîine. Amu hai să bem ceva, ca să putem discuta despre mahmureală.

sursă poză acilea

Bloguri de curve, noua modă

Scria Lilica aici acum vreo săptămână despre așa zisele ”Bloguri de curve”. Și de atunci tot zic că o să-mi zic părerea despre astea. Ce să fac, trebuie să atac, it s fun:)). Cu toate le stiți pe Gladiola, Curvette și alte fete (?) care scriau astfel de bloguri. De fapt, ele au dat tonul în așa numitele ”whore pages”.
Lectură captivantă, nu zic nu, nopți nedormite și pline de sex cu necunoscuți (daaaaa, tentant, ce să zic) și despre   statutul de ”amantă”. Că miroase a minciună de la 100 de metri e ok, fiecare are dreptul de a-și trăi sau de-a scrie fantezii pe marginea vieții sale. Nicio problemă.

Curvette, pe numele de scenă, a fost demascată. Un articol foarte interesant despre cum a fost ea demascată îl găsiți AICI. Și interesant e că nu s-a aflat numai că o cheamă Mihaela, că-i place lectura, că are 78 de kilograme... ci și că arată...așa:

Nasol dă tine, fată, ce să zic, ești nasoală rău. Păcat de textele alea în care-și lăuda frumusețea.

Ei bine, și pe Gladiola o știți toți. Mulți dintre ei râdeți de ea (as I do ) alții îi trimiteți mail-uri în care-i cereți sfaturi. Fiecare cu părerea lui.
Cum se laudă în fiecare post cât de frumoasă, deșteaptă și cu bani (dar nu ai ei) este, cum domină ea lumea și așa mai departe. E ok, am zis, o fi real, n-o fi, asta nu contează.

Dar ce nu pot să înțeleg eu, nu-s blogurile astea în care vreo fătucă (cel mai probabil frustrată sau cu o lipsă cruntă de ocupație) sunt CITITORII. Ok, că citești ca pe un roman sau că te amuzi, atunci nu am nicio problemă.

Dar mor (spiritual vorbind) când văd comentarii în care efectiv o elogiază, o adoră, venerează, mai mai că i-ar ridica o statuie cu o... gladiolă?!

Asta ca asta, hai o adori, o venerezi, elogiezi, deja ai cumpărat materialele pentru statuie. Dar nu e a little bit frustrating să-i scrii mail-uri în care-i ceri sfaturi?! Habar n-ai cine e, e o identitate neasumată în spatele unui calculator. Poate fi directoare, sau vânzătoare la chioșcul de ziare care încearcă să-și pipereze viața (cel mai probabil a 2a, dar am încercat să nu fiu chiar așa scârbă). Darămite să-i mai și asculți sfaturile.

Și mai e un fenomen pe care nu-l înțeleg: lunar, sau poate chiar săptămânal mai zăresc câte-un blog din ăsta, despre viața de AMANTĂ. No shit, a devenit un ideal pentru puștoaicele de 15-16-17 ani să fie amante? Is this the right living? Don t get me wrong, a fi amantă nu înseamnă prin definiție a fi o curvă, ba chiar n-are nicio legătură (as long as you dont do this for a living). Dar e cool să inventezi povești cu câți te-ai culcat, câți te adoră, cum te cer 5 pe săptămână de nevastă. E probabil idealul de viață pe care-l vezi la 15 ani.

Dacă ne gândim logic, Gladiola for instance (da, i-am citit blog-ul și nu din plăcerea estetică, trust me) aproape încurajează ceea ce face ea și are impresia că modelul ei de viață e unul extraordinar. Și poate n-ai tupeul să vii pe-aici cu comentarii că tu doar îți povestești viața. Wrong! Tu doar mănânci rahat pentru că un adolescent (care e aproape prin definiție naiv) îți va crede ”poveștile”inventate de nevoia de a fi self-centred, de-a fi aplaudată pentru viața pe care o duci (sau mai bine zis n-o duci)

Greșit, Gladiola, 4, stai jos!

Dacă tot curge timpul, măcar să curgă în pahare

Mi-am permis să fur  împrumut de AICI  o imagine care mă va ajuta să make my point în postul ăsta.

We are a bunch of ungrateful idiots. Ne uităm în oglinzi doar ca să vedem cââât de frumoși suntem noi și ce bine ne stă freza proaspăt tunsă.

De plâns ne plângem cu fiecare ocazie, că vai cum îmi stă părul, vai am examene, mi-e dor de x, aș vrea să, am nevoie de x bani.

Adeseori când suntem triști ni se spune ”Alții nu au nici pe jumătate cât ai tu. Sunt bolnavi, le lipsește o mâna sau un picior, nu au casă”. Bineînțeles, în egoismul și pseudo-suferința pe care o trăim spunem ”Who cares, I suffer more”.

Normal, durerea noastră pare a fi cea mai mare... Ne pierdem repede speranța, iar când primim ceva de la viață, nu avem timp să apreciem pentru că ”Și restul lucrurilor? Alea nu le-am primit”. Suntem prea ocupați să vedem ce mai putem cere, decât ceea ce avem. În fond parcă nu e așa greu de înțeles că oamenii fericiți sunt cei care fac ce-i mai bun din ceea ce au, nu?

Bunch of ungrateful people, as I said...