De azi încolo o să ofer "blogurilor mele de suflet", un premiu făcut chiar de mine. O să ofer premiul săptămânal. Vă las "opera mea de artă" mai jos şi cele cinci bloguri nominalizate pentru azi.

Primul nominalizat e domnul Mădălin Guruianu care despre orice ar scrie, o face frumos.-aici blogul lui

Al doilea nominalizat e blogul Andrei, jurnalul ei de soprană. Un suflet de nota 10. -aici blogul ei

Al treilea nominalizat, e blogul Gladiolei, cu jurnalul ei de amantă. E un personaj fictiv despre care (aproape) nimeni nu are idee cine e, dar oricum, blogul ei e simpatic tare.- aici blogul ei

Al patrulea nominalizat e blogul doamnei Romelia, o femeie minunată, un suflet minunat.- aici blogul ei

Iar ultimul, dar nu cel din urmă, e blogul Giei, o fată care scrie foarte foarte frumos. aici blogul ei

Cei care nu s-au regăsit aici, o să se regăsească data viitoare.

ne pierdem aşa uşor...

Ne pierdem uşor pentru că ne raportăm la ceilalţi şi pentru că ne mulţumim cu resturi.

P.S- Dă play la piesă dacă citeşti postarea aceasta şi cea de mai jos. Merci

Giver or taker?

În viaţa nu primim mereu exact ceea ce noi oferim, la rândul nostru. Oferim iubire din tot sufletul, primim un ``ştii, ţin la tine``.
Oferim un zâmbet, nu primim nimic.
Oferim toată căldura de care dispunem, primim indiferenţă.
Oferim pasiune, primim jar.
Oferim încredere, primim neîncredere şi reţineri.
Ne punem sufletul pe tavă, primim bucăţi dintr-un alt suflet.
Asta păţim indiferent de ce vrem noi defapt.

I want to be your heroine, just like you are my hero.

Nu ştiu cât de obiectiv/subiectiv e postul, acum nu prea ştiu nimic. Acum stau pe marginea geamului cu laptopul în braţe, cu ţigarea în mână şi cu o cană de frappe cu frişcă, îmbrăcată cu hanoracul meu gri, lung şi cu părul prins sus în coadă, îmi bate soarele în ochi şi acum pot să jur că aşa aş vrea să mor. Sunt aşa...nici nu ştiu cum să zic...amorţită, obosită, ofilită, uscată, goală...
Cred că am nevoie de somn.

Singurătate

Dacă eu îmi doresc ceva, îmi doresc să fiu iubită aşa cum sunt, pentru că eu te pot iubi aşa cum eşti. Sufletul nu se vindecă decât prin iubire, să nu cumva să uiţi asta vreodată.

N`am mai băut cacao cu lapte din clasa a VI-a, sau cel puţin aşa cred. Dar îmi aminteşte de toată căldura de acasă când beau cacao cu lapte, iar acum am nevoie de acasă. De gălăgia unei familii numeroase şi zgomotoase. Dar sunt doar eu, cacaoa mea şi o ţigare într`o linişte care`mi zgârie timpanele.

Răbdare.. răbdare.. şi cacao cu lapte (sau ceaiuri aromate)...
Apropo, vă las nişte poze superbe, care sunt şi în temă. Căni, căniţe, cănişoare, ceşcuţe, cafea and so on.







Acum vă las dragilor, mi s`a făcut poftă de un frappe...
O zi frumoasă, cum vi`o doriţi voi.

Sursa pozelor:http://deviantart.com
....Christine

This is life! This is loveee....

Ne-am obişnuit să trăim în încaperi şi să nu vedem altceva decât ferestrele de lânga noi. Pe măsura ce ne obişnuim, uităm soarele, uităm aerul, uităm amplitudinea, iar pentru că nu avem vedere, mai târziu ne obişnuim să nu privim afară.
Ne trezim speriaţi că am întârziat, bem cafeaua pe fugă pentru că suntem în întârziere, fără a privi afară, citim ziarul pe drum pentru a nu mai pierde timp, mâncăm un sandwich pentru că nu avem timp să luăm prânzul.
Plecăm de la servici seara, adormim pe autobuz, de oboseală, cinăm repede, apoi adormim fară să fi trăit ziua.
Ne obişnuim să ne gândim că persoanele apropiate nouă vor fi mereu acolo şi să credem că sunt bine, să asteptăm toată ziua, iar seara să auzim la telefon: ``Astăzi nu pot, ne vedem săptămâna viitoare``. Zâmbim oamenilor fară a primi înapoi măcar un surâs, suntem ignoraţi tocmai atunci când avem nevoie să fim văzuţi.

Dacă munca noastră e grea,ne gândim, consolându-ne la sfârşitul de săptămână. Iar la sfârşit de săptămână nu prea avem ce face, pentru că nu avem bani. Mergem la culcare devreme şi gata, pentru că oricum suntem în urmă cu somnul.
"Moartea e aşa sigură de victoria ei, încât ne dă avans viaţa întreagă"
Timpul nu se poate prinde şi cu atât mai puţin, nu poate fi oprit. Existenţa noastră trece cu mare viteză, dar atâta timp cât suntem în viaţă, avem ocazia de a ne schimba obiceiurile, de a avea o existenţă mai bună, de a profita şi a ne bucura de fiecare respiraţie, fiecare bătaie de inimă.
Dumnezeu ne pune la dispoziţie toate elementele pentru a fi fericiţi, multumiţi, recunoscători, pentru acest mare cadou...viaţa...care ne-a fost dat cu atâta dragoste...Viaţa nu trebuie economisită...ci trăită...din plin!