Despre laptopuri, mini-laptopuri si alti demoni

Eu nu ma pricep la tehnologie. Sunt rarele cazuri in care reusesc sa baigui ceva despre laptopuri, mini-laptopuri, ipad-uri, touchpad-uri, tablete si alte rahatisuri de-astea. Pe mine intrebati-ma despre pantofi, cosmetice, firme si alte din categoria sunt-o-pitzipoanca. 


Primul meu laptop a fost un Fujitsu care saracu' nu arata nici prea inteligent, dar era bun. Drept dovada m-a si tinut o buna parte din liceu si 3 luni de facultate! (Si o perioada lunguta inainte). Cind am vazut c-a dat-o-n bara (nu mai mergea tastatura-si nu putea fi inlocuita-era de la "motherboard"), mi-am luat un HP cu intel core i5 modelul asta:

Dar ieri, stind in biblioteca (pentru un numar CONSIDERABIL de ore, iar azi va fi si mai si) am tot vazut laptopuri care erau cu indulgenta cit palma mea. Si am o palma micuta, zau. 


De ce ti-ai cumpara un asemenea "laptop"? Bun, este usor de carat si ocupa putin spatiu, dar eu personal alt avantaj nu vad. Poate-mi deschideti voi ochisorii. 

Mama ranitilor

Bre dom’le, cum sa va zic io voua?! Eu nu-s fata rea. Ba chiar deloc. Citeodata sunt chiar painea lui Dumnezeu,  fara exagerare, de ma mira si pe mine cit de miloasa, generoasa, intelegatoare si afectuoasa sunt. Ca asta-n general imi aduce numai probleme care ma vizeaza strict pe mine, nicidecum pe cel pe care l-am ajutat, aia-i partea a IIa, pe care v-o discut eu in alt post numit “Cum dau eu de belele”

Vine omul la mine “Bre Cristino, am si eu nevoie sa-mi asculti si mie problemele si eventual sa-mi dai un sfat, cum te duce pe tine capsoru’, cum ai face tu in locul meu”.  Empatizez bine, facui teatru, inteleg omu’. Pina aici toate bune si frumoase. Revenind la vechea mea problema cu “Eu nu stiu cum sa zic NU”, zic “da”, chiar daca eu in momentul ala imi pictam pereti cu creionul dermatograf si mie mi se parea ceva ingenios si FOARTE important pentru cariera mea in politici, stiinte si alte minuni. Cine stie, poate ajung mare pictorita (Ah, fir-ar, iar deviez, imi place de mor sa fac paranteze, glu me, extra-paranteze, inca o poanta si toti pierd firul. Lucrez la asta, promit!)

Si incepe cu pai sa vezi pe aici si pe dincolo si bla bla. Ii zic “Ba nenica, eu asa as face, tu nu stiu”.Intr-un final (mai scurt sau mai lung), discutia se termina, viata merge-nainte, dar stii cum e. Cel pe care l-ai ajutat te tine minte, ca va mai avea nevoie de ajutor, somewhere across the line.

Te trezesti peste 2 zile cu acelasi Xulica. In general e “aceeasi”, deci e o Xulica feminina care iti zice iar c-a dat de belea si ca ce-ai face tu. Iarasi zic “Da”, regarding the old issues. Same old, same old. Nimic nou pina aici. Si tot asa se termina si zici hai frate, ca poate nu mai da de belea.

A 3a oara nu te mai intreaba daca-l asculti, ci se destainuie direct. Si uite asa iti castigi faimosul statut de “Mama ranitilor”, “The mother of all the pains”, “La mama de todas las dolores”si alte limbi populare. Cert e c-ai dat de belea tu, acusi. Na, generoaso. Mai scapi tu de povestea aia veci pururi si Amin, de acus. 

Si aici esti la o rascruce de drumuri. Crossroad cum s-ar zice. Si te intrebi ce avantaje iti aduce tie titlul asta. Ei, in afara cazului in care te pregatesti intens si strategic pentru o cariera de psiholog…NICIUNUL.

Si acu: Ba fratilor, chiar arat ca Mama Dolores? Zau ase. Why on earth are u coming at me for advice? Seriously. Par simpatica, asa, stiu. Si sunt o buna ascultatoare, pe cuvint. O zi, doua, cinci. Da’cand ma freci la cap cu ACEEASI poveste incep sa-mi sangereze urechiusele.

Naspa. Mai rezolvati-va singurei problemele, ca doar mie nu vine nimeni sa-mi zica “Hai sa ti le rezolv”. Si mie-mi place sa ma plang once in a while, it helps. Dar pentru asta am citeva persoane, in niciun caz lumea-ntreaga… Si inca o intrebare: Par mega-ultra-super-fericita, categoria nu-am-nicio-problema-dar-le-rezolv-cu-mare-drag-pe-ale-tale? 

Ce parere aveti despre...

...A invata o limba singur?

NOTA INAINTE DE SCRIERE: Este doar o parere personala, nu fac acest lucru pentru a face reclama vreunui site!

Sigur ca da, a fi auto-didact este o calitate extraordinara in astfel de inteletniciri. Auto-didact, consecvent, silitor, ambitios.

Dar mai este procesul in sine o problema? Sau mai degraba materialele care nu se gasesc? Din contra. Eu am incercat sa caut un curs de franceza pentru a-mi recapitula anumite lipsuri din gramatica limbii pentru examen si nu mica mi-a fost mirarea cand am gasit cursuri online si gratuite briliante!

Apoi, am facut acelasi lucru la spaniola, tot pentru a recapitula anumite lucruri care am simtit eu ca-mi scapa si am crezut ca le voi gasi mai bine explicate intr-un curs. Si nu le-am gasit bine explicate, ci le-am gasit...mura-n gura, cum se zice.

Cursurile acestea online contin TOATE: Gramatica, expresii, vocabular, audio ba chiar si joculete distractive care ajuta la invatarea limbii. Deci de ce ar fi greu? La fiecare structura gramaticala, in afara explicatii gasesti exemple numeroase, ba chiar si exercitii.

Hai s-o fac simplu: Curs germana: Aici
Curs franceza: Aici
Curs spaniola: Aici
Curs mandarina: Aici

Iar AICI gasiti cursuri pentru aproape orice limba.

Deci? Sa v-aud. Castig, sau pierdere de timp?


LATER EDIT: Un cititor mi-a lasat un comment care zice asa:

 myphantommlover spunea...

Cert e un CASTIG . Sunt multe modalitati de a invata o limba ,trebuie sa ai comunicare cu cineva de o vorbeste
Exista si ceva exceptii Franceza de Canada sau Italiana de Sicilia. Eu folosesc http://www.bbc.co.uk/learning/

Iti multumim pentru sfat, myphantommlover!

Sesiunea sau cum mai degraba ai picta tevi de gaz

Sesiune- o avalansa NEDORITA (Ca orice alta avalansa, mai putin cele de pupici!:D) care vine pe neasteptate si iti da batai de cap. Poate contine 3, 4, 5, 6 sau si mai rau, 7 examene.

 Dar sa zicem ca ai 4. Adica eu am 4. Unul mai trist ca celalalt. Prima sesiune din viata mea si it doesn't sound like fun at all.

Sa zicem ca ai 4 examene, deci. Si sa zicem c-ai luat tu un caietel micut si ai scris in el un "program"de invatat. O zi fiecare materie. Sau chiar 2, depinde cit de mari batai de cap iti da. Sa zicem ca in prima zi (azi), am respectat programul. Sa zicem ca poate-l respect si maine si poimaine si raspoimaine si tot asa.

Bineinteles: scopul e sa iei toate examenele.

Insa totul incepe in momentul in care tre sa pui fundu jos si mina pe carte. Sau cum se zice: "Sa pui fundu'pe carte"-expresie total urita din punctul meu de vedere si anyway it makes no sense. In momentul ala ai prefera sa pictezi o floricica (sau o gradina intreaga, mai degraba)pe tevile de gaz. Sau mai bine ai putea sa mergi sa maninci ceva (pentru ca ghici ce-este momentul in care te apuca foamea, setea, pipi, somn). Sau mai bine ai dormi o ora, cred ca esti nitelus obosit/a. Si plus de asta-tocmai ti-ai amintit ca ai lasat geaca pe jos si nu in cuier. Ar fi bine sa n-o lasi acolo. Poate apar gindaci cu 6 capete si o maninca. Si ar fi pacat de ea, fu scumpa.

Cind toate astea dau gres si trebuie sa te apuci intr-un final, iei toate hartogaraiale, powerpoint-urile, notitele, la rind. Iti dai seama ca totusi intelegi ce se intimpla acolo. Te concentrezi tu o ora, o ora jumatate, 2, dupa care-ti zici ca ar fi bine sa verifici ce face colega de apartament. Dac-au rapit-o niste iepuri gigant? (Iarta-ma, Gabriela, nu as lasa sa se intimple asta!)

sursa- aici

Si ca sa va arat si ce parere au avut altii dupa prima sesiune:

 „Sesiunea vine, sesiunea trece, restanţele rămân!” (Mihai Corbescu) 


Voi cum faceti fata sesiunii si plus de asta, ce metode de invatat aveti?