Stă să plouă

”Stă să plouă e momentul ăla suspendat în care urmează să se întâmple ceva...bun sau rău...nu mai are nici o importanţă...e starea de dinainte de...asta e stă să 
plouă!”-Lia Bugnar


Da, recunosc, de vreo oră și jumătate (cam așa, cu indulgență) zic că mă duc în pat să caut ceva la tv. Cam tot de o oră și jumătate zic c-ar trebui să-mi vărs sufletul aici, să scriu ceva, un post lung. Când mi-am făcut blogul, am făcut-o public. Nu am găsit niciun pseudonim care să-mi protejeze individualitatea sau să îmi confere siguranță sau intimitate. Nu. Până și url-ul blogului meu este aproape identic cu cel al id-ului de yahoo. Deci s-a putut observa clar și la ochiul liber cine sunt EU. Adevărata eu. Nu m-am ferit vreodată să pun poze. Mi-am asumat deci CINE sunt, fără inhibiții că aș putea să nu fiu plăcută. Tot asta sunt. Și prefer să mă placă oamenii pentru ceea ce sunt cu ADEVĂRAT nu ceea ce PAR. Sună a clișeu, dar asta simt acum. Nu m-am ferit niciodată să arăt cum sunt eu. Ce simt eu. Și am făcut blogul ăsta, nici măcar nu știu un motiv exact. Dar știu că m-am bucurat de fiecare post pe care l-am scris. Pentru că scriu din suflet. Și mai știu că m-a bucurat (și mă bucură foarte mult în continuare) orice  fărâmă de feedback. Mi-ar fi greu să scriu fără un feedback și nu pentru că aș fi ahtiată după comentarii (drept dovadă: mereu răspund la comentariile cititorilor mei, dacă nu aș lăsa mormane de commenturi și ar fi prea ușor). Nu m-am întrebat vreodată de ce scriu. Talentată nu sunt. Dar pun suflet aici. În viața reală? Da, și în viața reală pun suflet. Și adeseori îmi pare rău. Nu-mi pare rău că ofer tot. Am de unde oferi, am resurse infinite de energie și afecțiune. Resurse infinite de viață (așa ceva e imposibil, știu, dar ale mele sunt infinite!:D)


De asta nu am înțeles niciodată de ce mi se fură posturi. De ce se fac bloguri cu posturile mele. Nu sunt talentată, am doar acel ceva pentru scris. Dar de ce ai lua un post care pentru mine e tot iar pentru tine nimic? De ce mi-ai poci cuvintele ca să ți le atribui ție?


Să revenim la nodul ăla în gât. E momentul ăla de căcat în care realizezi că ai fumat o țigară în câteva zeci de secunde (prea puține, oricum) și fumul are gust sărat, de la plâns. Cum dracu, ce mama naibii? Plânsul e pentru copii, nu pentru mine! De unde, nu de la mine, eu nu fac așa ceva! 


Cred că una din cele mai mari greșeli pe care le putem face e să credem că cineva care ne-a rănit o dată, nu va mai repeta. E ciudat. Pentru că se întâmplă. 
noi credem în continuare că ”e ultima oară....”Și această ”ultimă oară” (care by the way se aplică cu brio și la toateeee aspectele NEGATIVE, of course, ale vieții), se face și a doua și a treia și a zecea până când stoarce tot din tine...


Am eu un obicei: sunt foarte sinceră cu privire la sentimentele mele pentru oameni, fie ei cine-or fi, indiferent ce rol au sau au avut în viața mea. Nu pot să ascund sentimente. Dezavantaj sau avantaj? Eu aș înclina spre dezavantaj. De ce? Datorită faptului că unele lucruri mai bine rămân nespuse....


Poate să pară cu ușurință acum că sunt tristă. Dar nu sunt tristă, sunt doar...poate un pic dezamăgită, poate un pic confuză, dar toate astea trec. Iar eu, AZI, vreau să cred că odată cu trecerea fiecărei zile sunt din ce în ce mai SUS. Restul? Restul sunt doar vorbe goale...


Cred că am depășit linii de care nu trebuia nici măcar să mă apropii. Dar cu cât mai mare și roșie și cu semn de ”stai departe fraiero, că te frigi”e linia, cu atât mai tare te apropii de ea. Și de la apropiere până în momentul în care ai trecut peste ea e doar un pas. Un singur pas. Și va fi breathtaking. Prea puțin, însă. Dar oare nu pentru momentele breathtaking trăim?! Dacă numeri de câte ori ai respirat în viața asta, nu rezolvi nimic. Dacă numeri clipele care ți-au trăit răsuflarea, abia atunci ai trăit! (fără ”” că nu mi-am adus aminte citatul exact, deci nu l-am pocit)


Ce e de-a dreptul înfricoșător?Că răspunsurile pe care le primim la întrebări confirmă exact cele mai mari temeri ale noastre. Dar ideea e,  că oricum, uneori surprizele vin exact când nu te (mai) aștepți. 


Mi-e rușine că sunt nerecunoscătoare vis-a-vis (nu știu unde-s accentele franțuzești, pardon moi) de lucrurile pe care le am, ca să mă plâng de cele pe care nu le am (hai că-mi și vine să râd de ce prostii îmi doresc, un om întreg la cap nu și-ar dori așa lucruri), deci clar, nu-mi filează toate lămpile. But it s ok. All great people are mad.


Am terminat-o cu planuri pe termen lung. Va conta ce e AZI. Ce e mâine? Vom vedea, trebuie din când în când să lași viața să te surprindă. Și vă rog frumos, zâmbiți și voi azi, cu mine!


Și melodia care e pe repeat azi:





Cred că mi s-a futut gps-ul. Niciodată n-am știut mai puțin decât știu acum. 

Să vă dați găuri în cap, loserilor

La noi se celebrează acum zilele orașului. Aseară distracție cu colegii, concert Hi-q (o mică paranteză: sunt atât de simpatici și de deschiși, Dana este atât de frumoasă și are o voce de-ți tremură carnea pe tine. S-a urlat, s-a țipat, s-a stat în cârca unora și a altora s-a țopăit, s-a aplaudat și tot așa), apoi concert CC catch (bestială tipa, voce extraordinară și tot tacâmul. Lume cu droaia, plin ochi, nu aveai loc să treci de ei, de asta nici nu am ajuns în față). Dat în ciocan, adrenalină la maxim, rugi de genul ”Doamne, se termină odată???Vreau joooos”:)). Super șmecheră mașinăria, da nu e funny când te întoarce peste cap cu spatele. Chiar nu e!!! Apoi dans prin toate cluburile, luate la rând și mă rog. D-astea, știți voi.

Dar nu asta-i problema. Ideea e că am ajuns acasă pe la 4 și (eram ruptă-n freză de oboseală, că dimineață am avut ore, apoi curățenie, apoi de la 3 la 5 la profa de engleză, de la 5 la 7 repetiții și direct în oraș după). Și nici măcar aici nu a început problema!!

Boon. Ajunse donșoara subsemnată la domiciliu personal și după ritualurile de frumusețe veșnică în timpul vieții și după ea, se pune la somn. No bun, era deja 5. Da ghici ce?! Nici măcar aici nu începe încă problema.

Ora 8 jumătate (+- câteva minute)dimineața. Somn adânc. Coafura era veștedă deja. Da nici asta nu-i problemă, avem placă de par. Față înfundată în pernă, poziție dubioasă, plapuma până în gât. Nu sună rău, nu?

No, și abia amu începe problema. Tâmpita  vecina de la 1, dă găuri nuș unde mama dracului (sper din suflet că și le dădea-n cap). Și se auzea tată de zici că dărâmau turcii orașu. Probabil m-oi fi strâmbat, da mă rog, se face liniște, îmi pun eu perna-n cap și găsesc o poziție comodă și confortabilă zic de-oi mai dormi nițel, că fac urât la oboseală. Rahat. Nu trec 2 minute și iarăși găuri de zici ca-și ciuruia intestinele.

Să mori tu, proasto???

Clișee de disperate

Din seria cât-de-prost-poți-fi-într-o-singură-viață avem un alt clișeu: ”Îl iubesc mai mult ca pe orice”

Sfinte căcat (pardon de expresie), când aud asta îmi vine să alerg pe câmpii și dealuri și să desenez ciuperci bolunde. Păi ba fată dragă (nu fiiiiii tristăăăăăă fiindcă e peeecaaaat), ce naiba-i în căpșoru ăla al tău schizofrenic?

Da hai să-ți explic așa, mai pe înțelesul tău. Să spui că-l iubești pe Gigel ăla mai mult decât orice e ca și cum ai zice: ”Te iubesc mai mult decât soarele într-o dimineață devreme, decât viața în sine, decât pe părinții mei, decât o cafea bună, decât orice zâmbet”. Iar dacă asta vrei să zici, ți-o zic io direct: ești o proastă!!!

Ăsta fu cazu unu. Da vine cazu 2 (fie vorba între noi, și mai nasol decât primu) în care ăla n-o bagă-n seamă și asta-l iubește de moare. Pentru mine e haios, pentru ele nu. 1-0, deci

Al doilea clișeu pe care când îl aud eu pot să mă duc să mă spânzur liniștită, că e prea tristă lumea asta și-așa:   (suneeet de tobe): ”Îl aștept oricât”

Ce importă (vorba lu Caragiale) că ăla nu dă doi bani pe tine, sau eventual se mai distrează și el cu tine, așea, ca să fie, să nu zică că n-are ce f**e (pardon, dar eu sunt directă).

Sau ce contează că ăla e însurat sau are o prietenă pe care nu e dispus oricum s-o părăsească că e prea laș și  dacă se poate cu curu-n 2 bărci, vorba românului, de ce nu?!?!?!?! Dacă a găsit fraiera care să aștepteee și să aștepteeeee... Păi proastă să fii să aștepți un fraier care e și laș pe deasupra. Haha. I m starting to be a bitch. Nicio problemă. Dacă faptul că sunt ambițioasă și rea și dură mă face o curvă e ok. Pot trăi cu asta. Și by the way, nu merită. Lașii sunt tot lași, iar alea de stau lângă ele în condițiile astea nu sunt lașe, ci proaste. Punct.

Și acum... concluzie? Sunteți niște proaste. Cu tot respectu, of course.

Of of și măi măi sau tpu reloaded

Dai fundă dacă ne-am scăpat telefonul cu touch-screen pe jos? Deci dacă vreau o ”fundă”îmi trântesc telefonu de pământ și et voila, my friend?

Deci după ce că ești o dobitoacă care nu e în stare să facă un rahat de caracterizare de o pagină, mai vrei și ”rpd” și ne mai faci și cu ochiu. Marș copil cretin.

Pe calorifer.Dar la ce draci am eu exact în secunda asta te-aș crepona cu totul. Need help?0752******

Expresia ”Tâmpitul dracului, cumpără-ți o carte de gramatică elementară” e zicătoare, oare?

Mergi foarte bine unde?La plimbare, pe sârmă?Sau? Spuneai ca vrei să o convingi să-ți ia pantofi. Deci n-ai. Deci de unde știi că mergi bine, mincinoasă mică?!

Și mai ziceam că-s precoce plozii ăștia.Sunt pe dracu. Mucoasa de 16 ani are prieten de 22 (de unde l-o fi cules, doar ea știe, important e c-o face să uite de toate ”problemele”ei multe și grave) da habar n-are pe ce lume e. Bravo puștoaico! 

Pisica mea e murdară. Nu o spăl. Am găsit-o la ghenă și mi-a fost milă de ea. M-am gândit s-o iau acasa. Am luat-o. O bat și nu-i dau de mâncare. Ea săraca, e simpăticuță, mă linge tot timpul și toarce de frică să n-o caftesc. Are niște ochi mari de parc-ar fi câine. Punct.

Pampampampampampam!

Bunele maniere I

Bunele maniere? Consider sincer că ar trebui să le știm toți, astfel încât să ne putem comporta ca atare atât acasă, dar mai ales în societate. Din cauza asta m-am și hotărât să scriu despre acest lucru, pe capitole, în funcție de locul în care mergem.

Azi voi scrie despre bunele maniere în vizită la cineva, cu buline, e way more easier știți voi povestea:P

• Punctualitatea    Știm cu toții că este un aspect foarte important în toate punctele vieții. Dar când vine vorba de vizite: Gazda îți spune să vii la ora 18.00, spre exemplu. Niciodată atunci când mergem într-o vizită nu vom ajunge mai devreme, sub nicio formă! Este permis sfertul academic de întârziere, of course. Se permite să ajungem mai repede cu 5-10-15 minute (depinde de fiecare dintre noi)în momentul în care ne întâlnim într-un loc public sau pe stradă.
• Încălțămintea   În momentul în care intri pe ușă, manifestă-ți dorința de a te descălța. Unele gazde, spre exemplu, consideră că își jignesc invitații dacă îi roagă pe aceștia să se descalțe.
• Salutul   Niciodată un bărbat nu întinde mâna unei femei tinere. Niciodată o femeie nu se ridică pentru a da mâna cu un bărbat și de asemeni niciun bărbat nu va sta jos când va da mâna cu o femeie. 
• Cadoul   Niciodată la niște oameni necunoscuți (sau mai puțin apropiați) nu este permis să ducem altceva decât flori. Bineînțeles, fără soț, asta dacă sunt vii. Dar presupun că nimeni nu merge-n vizită la morți. Haha, nu m-am putut abține.
• Discuțiile din jurul mesei Nu monopoliza niciodată discuția!Nu contează că ai talent narativ, sau că pe drumul spre petrecere/dineu/etc ai dat de un urs polar care ți-a zâmbit și avea dinții galbeni de la țigară.Încearcă să nu începi toate discuțiile cu ”Eu....”
•  Când alții vorbesc... Nu întrerupe în niciun fel discuțiile a 2 oameni, sau momentul în care cineva povestește ceva!
• Când tu vorbești... Încearcă pe cât posibil să te folosești doar cuvinte nu și de gesticulația mâinilor/picioarelor/alte dotări din arsenal pentru că e foarte posibil ca într-un spațiu mic să lovești pe cineva sau să verși/dărâmi diverse.
• Bârfa Niciodată nu ne lansăm în bârfe despre x y și z care bineînțeles nu sunt de față.E nepoliticos!
• Întrebări Nu te apuci să întrebi ”Dar de ce soțul a fost concediat?”, ”De ce nu mai aveți bani?” Mă înțelegi. Deci fără întrebări cu caracter personal sau care ar putea face pe cineva să se simtă jenat/rușinat
• Ținuta trebuie să fie una decentă, curată, îngrijită. Bineînțeles, fără negru sub unghii, șosete rupte, machiaj întins și etc. You got me. Și gesturi precum dat cu ruj, pieptănat și etc, trebuie să rămână doar în baie, nicidecum în public.
• La masă nimeni nu pune mâna pe lingură sau servește înaintea gazdei. Nu privi în farfuria celui de alături! Dacă cineva varsă ceva din greșeală, nu lua în seamă. Stai cât mai aproape de masă și folosește corespunzător tacâmurile. Coatele nu se sprijină pe masă!!!! Nu te întinde pe masă pentru a servi. Roagă pe cineva să-ți dea ce dorești sau să apropie platoul de tine. Tot legat de asta, nu face provizii în jurul tău! 
• Țigara, veșnica țigară Nu vei fuma în casa omului fără a întreba dacă este permis și UNDE!!!

Țineți cont de ziua vizitei. Nu contează că dacă este în timpul săptămânii și tu ai liber a doua zi. Nu îți tortura gazda și timpul ei. Ia-ți la revedere politicos, mulțumește pentru tot și atât! 

Sper că v-au fost de folos în vreun fel sau altul!:)

Oboseala

Hello sweets!:D

Știm cu toții ce-i aia oboseală și cum e. Fie că e legată de job, fie că-n anul acesta avem Bac-ul, admitere, alții sesiuni. Fie cea psihică legată de stres, fie cea emoțională legată de relațiile cu oamenii ș.a.m.d. În momentul în care ești obosit nu te mai interesează de mămica, bunica, pisica, cățelu, că vecinu de la 8 și-a rupt gâtu. Să fie sănătos, data viitoare să se uite pe unde pune picioarele.

NU-MI PLACE să mă plâng. Îmi place să-mi fac toate sarcinile fără a comenta până le termin, cel puțin ca apoi să nu-mi auto-induc sentimentul de vinovăție că uuuuuite, aia n-am făcut-o. Da, sunt capabilă, zău.

Ce-mi place mie la mine?! Că stadiul de oboseală prin care trec acum (BAC, simulări, lucrări, învățat și etc și pe lângă asta și oameni care mă stresează de i-aș arunca peste bloc, mai ceva ca un cowboy furios), deși nociv, datorită faptului că mă neglijez, că neglijez și blog-ul și că-mi arunc atenția doar asupra unor prostii în locul celor care ar trebui (și alea prostii, dar necesare), mă ajută laaa: tadadadam

• Nu sunt ipocrită. Nu am chef de ”Îhi, te-ai tuns, ce bine-ți stă”. Nu am chef de ”Hm, ce bine îți stă bluzița”, în condițiile în care părul ăluia/ăleia e ca o mătură descoamată și bluza respectivului/ei stă ca pe gardu Poliției.
• M-am înfipt în câțiva oameni care o meritau cam de muuult. 
• Furia mă ajută de multe ori, datorită faptului că o canalizez spre lucruri necesare.

Ok, sunt obosită. Vorbesc doar prostii și am avut impresia la începutul postului că am mai multe aspecte pozitive ale oboselii. Au ieșit 3. Acum să le vedem pe restul

• Îmi bat capul cu toate prostiile
• Pic de oboseală dar totuși adorm greu și am impresia că nu mă odihnesc suficient
• Mă neglijez din toate punctele de vedere (fizic, psihic, emoțional), fiind prea ocupată să alerg școala-casă-meditații-repetiții+alte locuri și îndatoriri care mă așteaptă cu brațele deschise
• Mă port urât până și cu mine
• Nu am voința necesară și uit anumite rahaturi
• Mă plictisesc repede și nu am răbdare să mai ascult pe nimeni

Remedii împotriva oboselii? Ce folosesc eu:

• Alergat seara, dă o senzație de..bine, după ce termini cu gâfâitul. 
• Cană de lapte cald înainte de culcare
• Încerc pe cât posibil să rămân calmă și liniștită
• Ignor lucrurile care mi-ar putea disturba seninătatea
• Duc lupte de convingere cu mine

Alte remedii împotriva oboselii?

Relație nouă?!

 What ultimately defines a relationship is another relationship


Da sau ba?!


Eu văd lucrurile așa:


PRO

• Să fim serioși, it makes no sense să bocești după ex-ul de parcă ar fi murit pe front în cinstea țării ca un bun și mișto patriot era el. De obicei, fostul e ori omul cu care nu mai aveai nimic în comun, sau care te-a dezamăgit. Nimic mai simplu. Deci poți întâlni și la 10 minute după ce-ai terminat-o cu el un alt tip charming&cute care să fie tot ce-ai dorit.
• Chiar dacă actualul nu e prince charming, poate vei găsi chestii minunate-n el (ca-n orice om)
• Poți descoperi că relația ta anterioară era o porcărie și acum faci mult mai multe chestii (par example: ai mai multă libertate, zâmbete, faceți mai multe lucruri, etc)

CONTRA

• Poți cădea foarte ușor în extrema în care să-l tratezi pe omul de lângă tine, actualul, cu dispreț doar datorită dezamăgirii pe care tocmai ai suferit-o
• Poți să nu te atașezi de el, având încă sentimente pentru altcineva
• Poți repeta foarte ușor și repede greșelile din relația anterioară
• Poți să rănești omul de lângă tine

Alte argumente pro&contra?:)

Faking

Se zice că o viziune optimistă duce la o viață sănătoasă.

De mici am fost obșnuiți cu ”poartă-te frumos cu tanti x că-ți dă bomboane, hai mami, zâmbește-i frumos”. Și tu ai sentimentul că dacă ai fi știut la 5 ani ce-i aia cuțit i l-ai fi înfipt în cap lu tanti x, aia cu bomboanele ei împachetate frumos și cu fața ei de cretină. 

Dup-aia hai lasă, o să fie bine, privește partea plină a paharului. Și dacă eu-s așa supărată că nu mai văd nici paharul, darămite partea plină???

Zâmbește-i lui x, lui y, lui z, că așa e frumos. Și civilizat. Da poate n-am chef să mă prefac că te plac. Chiar n-am.

Așa că lets stop acting. 


De fiecare dată când e greu spun ”Toate se întâmplă cu un scop”. Doar că nu mereu înțelegi scopul, nu mereu înțelegi montagne rousse-ul de sentimente. Sus, jos, sus, jos, sus și cu cea mai mare viteză jos. 


Eu acum n-am chef să mă prefac că eu sunt vinovată, că eu mint, că eu mă joc. N-am chef. Și nu mai am chef nici de tine! Pa.