sâmbătă, 27 octombrie 2012

What goes around comes back around

Am gasit 2 posturi la mine pe blog, din data de 2 aprilie 2011, respectiv 23 martie 2011. Partea ciudata este ca atunci cand le-am recitit am avut impresia ca le-am scris pe amandoua chiar astazi. Dovada curata ca nu doar moda ramane, ci si...sentimentele!

Va dau copy paste aici. Prima bucata:

"Cine știe pe ce mama naibii principii homeopate trăim noi. Facem din fericire durere și din durere fericire. Și culmea e că ne e bine. Sau mă rog, eu am zis de atâtea ori azi SUNT BINE de cred că 1. i-am scârbit pe toți din jur și 2. cred că încep să mă cred. E ca atunci când te împiedici și cazi în fața a sute de oameni și te ridici și spui SUNT BINE, SUNT BINE!Am făcut-o intenționat!

Sunt(em) thriller, dramă, comedie, romance, talk show, horror, aventură și tot ce vrei tu.Sunt veselă, te fac să râzi, sunt tristă, plâng cu tine.Pot să rămân cu tine dacă-mi arăți că meriți. Dacă nu voi pleca, once and for all.  Pot să fiu eroul tău, dar și cel mai nedemn exemplu de urmat. Pot să te iubesc, o fac deja, dacă mă iubești și tu. Dacă nu, fine by me. I move on! Pot să te învăț ce înseamnă veselia și apropierea, dar și răceala. Dacă tu mă dai deoparte, te voi da și eu. I have no other choice left.

 Suntem pentru fel și fel de oameni de toate. Cărți de joc, aer, iubire, ei ne văd așa cum suntem când abia ne-au cunoscut, sau culmea, nu ne văd așa cum suntem NICIODATĂ oricât timp ar sta lângă noi. Iar cei care nu ne văd oricât am încerca să-i facem să ne vadă nu merită nimic. If a person treats you like shit, you are shit for them.

Dacă reușești să mă cunoști așa cum sunt voi fi lângă tine. Dar dacă cu fiecare ocazie pleci sau te îndepărtezi...prefer să te duci de tot. Nu trebuie să conving(i) pe nimeni că poți. Că speri, că visezi. Nu trebuie să convingi pe nimeni să stea lângă tine. Că n-are rost și vei fi doar un dobitoc care duce o cruce mai mare fără niciun rost. Cari inutil teama și insiguranța altora. Mai bine car-o doar pe a ta. E mai ușoară.

...Asta nu înseamnă că trebuie să lași oamenii să plece ușor. Înseamnă doar că va trebui să înveți să faci departajarea între oamenii care chiar înseamnă ceva pentru tine și cei de care te-ai agățat ca un scai aiurea. Niciodată nu uit lucrurile despre oameni iar toți care au fost în viața mea, deși au plecat, au un locușor al lor. Odată i-am iubit, odată i-am respectat și odată ne-am pus dorințe pe gene. Știu n numere pe derost care probabil acum nici nu mai sunt reale, știu nume, porecle, culori preferate. Dar cunoaștem miliarde de oameni, însă doar câțiva sunt aproape, chiar și când nu sunt fizic, acolo....

Așa că...pentru unii, mai ușor cu pretențiile și mai mult cu faptele... they re all that matter."

Si a doua bucata:

'Sunt liberă de fel, cu o personalitate vulcanică, care nu poate fi îngrădită sub nicio formă, așa că ori e ca mine, ori dispari. Spun NU ori de câte ori simt că de fapt nu am vreo obligație să fac ceva ce mă deranjează sau mă subminează într-un fel sau altul.

Niciodată n-am fost un om nehotărât. De fiecare dată am știut clar ce vreau de la viață, ce vreau de la alții și în principal ce-mi doresc de la MINE. Până nu știi ce vrei de la TINE, nu ai cum să știi ce vrei de la alții.

Prin urmare, am vrut mereu claritatea asta de care vorbeam mai sus, dintr-un simplu motiv, anume acela de a nu ține oamenii după mine, de a nu ține oamenii în loc. E treaba ta dacă habar nu ai ce vrei de la viața ta, dar t e rog frumos watch your back&words în relația cu mine. Nu mă hăitui, nu mă îndepărta aiurea, nu te juca.  Regula asta e valabilă pentru programul pentru o zi, ne vedem, nu ne vedem, oră, loc, etc, cât și pentru SENTIMENTE. Niciodată nu m-am jucat cu sentimentele și cu viețile oamenilor, am preferat să spun pe față tot ce am de zis și tot ce simt.

Nu mi-a plăcut de asemeni niciodată să forțez oamenii. Am considerat că dacă un om vrea să stea lângă mine (indiferent de relația cu respectivul/a-prietenie, iubire, rudă, etc) o va face indiferent de câte ori îl voi goni și va veni de la ușă la geam și tot așa.

Am încercat mereu să fiu sinceră cu privire la sentimente și viață în general- mai ales față de mine-, apoi față de ceilalți, însă atunci când ești tratat cu minciună și confuzie de ambele baricade, cum să reacționezi?

Pe același principiu, urăsc să ascund lucruri (față de persoanele apropiate) sau să-mi ascund sentimentele. Cum ziceam, nu ai niciun drept să te joci cu viețile oamenilor. Iar dacă o faci, viața îți va da peste bot de pentru fiecare sentiment al cuiva pe care l-ai rănit.

Nu sunt supărată, nu sunt tristă, nu sunt nervoasă, nu judec pe nimeni pentru propriile fapte, însă prefer adevărul spus la timpul lui și atunci nu se supără nimeni, nu bocește nimeni. Poate aș fi rămas mai goală cu un gram dar acum am rămas cu mai multe... Și totuși încă sunt îndrăgostită iremediabil de viață și de tot ce-mi oferă ea, cu toate că ce îi cer nu-mi dă. Dar ...one thing about being on top of the world... it gives you a long, long way to fall!!!"

Hm...

luni, 22 octombrie 2012

Sentimentul de vinovatie

Oamenii care te fac sa te simti vinovat. M-am gandit de multe ori la aceasta categorie de oameni, pe care cu siguranta toti o stiti. Cu totii ati avut macar un prieten, o prietena, un coleg, un om pe care nu-l suportati, un parinte sau o ruda care va servea pe tava alaturi de un trandafir eventual...sentimentul de vinovatie.

Am cunoscut cativa dintre ei, care m-au facut sa ma simt responsabila respectiv direct vinovata pentru toate probleme Universului. Am patit asta cred ca de cand aveam 15 ani. Pana recent. Acestia sunt oamenii care va vor face responsabili pentru tot ce se intampla in viata lor, aruncand astfel povara vinei de pe proprii umeri pe umerii altcuiva, ca doar asa este mai usor, nu-i asa? (Andreea Marin line here). Tot acestia te vor face sa te simti vinovat, chiar daca tu nu ai avut nicio contributie la ceea ce tocmai s-a intamplat, apeland la bunul tau simt si la respectul fata de ei.

Nu-mi dau seama de unde pleaca iresponsabilitatea asta de a da in permanenta vina pe altii, oricine ar fi "acei altii". Asa ca va rog sa ma iertati, cei cativa despre care scriu (care probabil vor arunca vina pe altii, deci nu se vor prinde ca este vina despre ei), ca refuz sa ma simt vinovata, ca refuz sa cred ca mereu eu sunt cea care este de vina, ca nu-mi modelez atitudinea si personalitatea in functie de cum va tuna voua astazi.

Tot acesti oameni au adeseori tendinta de a se bucura de raul tau, hrandindu-se parca cu deznadejdea ta si cu faptul ca viata ta este mizerabila intr-o anumita perioada. Asa ca imi pare rau ca nu va hranesc ura si veninul nici voua. Pentru ca e urat, teribil, dezgustator ceea ce faceti.

Va doresc cat mai multa...nevinovatie, ca intotdeauna!