Cred ca acesta este finalul blogului. Am stat citeva zile si am gandit problema, si am razgandit-o, timp in care eu insami m-am gandit si m-am razgandit de o mie de ori. Cu avantaje si dezavantaje.
Citind posturi din urma, am realizat ca nu mai pot fi asa sincera cum eram in primele posturi, primele zile, si implicit numar 0 de vizitatori, sau 2-3-4 care ajungeau din intamplare si probabil asa si plecau.
Nu pot sa-mi pun viata pe tava si cu atit mai mult, nu pot sa ma laud ca sunt o catea fara suflet. Nu pot sa scriu aici ca am facut nu-stiu-ce si sa mai fiu si mandra cu asta. Poate nu-mi sta-n caracterul de pustoaica de 19 ani. Cine stie?
De oameni nebuni dai la fiecare pas. Nebuni in adevaratul sens. Nebunie urata, care se vede in privire si in gesturi. Ocoleste-i.
Visele nu sunt multe, dar sunt realizabile. Nu le lasa sa piara.
Ipocriti si pupincuristi gasesti la orice colt si sunt si dispusi sa-ti pupe dosul orice marsavie ai face. Evita-i.
Voi mai lasa totusi blogul deschis cateva zile pana voi lua decizia finala...Nu se stie niciodata, poate voi gasi iarasi curajul sa scriu cum o faceam inainte, fara a-mi pasa de ipocriti, nebuni, anonimi si alte valuri care in fond nici nu conteaza...
Ramas bun, Miss Sunshine. Ramas bun, blog. Mi-ai fost tare drag.
