The hardest thing for me is to say no, it makes me feel like a bitch

  Intotdeauna am avut impresia ca omul iti cere ajutorul ca sa-l ajuti, nu ca sa spui "nu". Si unde m-a adus asta? De cele mai multe ori in situatia de a nu vrea sa fac ceva si totusi sa zic "Da", fie ca sa nu dezamagesc pe cineva, fie ca sa scap mai repede de rugamintile cu lacrimile de crocodil si urletele de "Ajuta-ma, e ultima oara cand te rog ceva". Si cum poti sa zici nu cand promite ca e ultima oara cand te freaca pe creierasi?


De multe ori nu am refuzat din teama de a nu fi luata drept rautacioasa, egoista, sau sa creada ca o fac cu rea-intentie. De multe ori lucrul respectiv a fost o corvoada, o neplacere, pentru ca spusesem un "Da"fals.

Sa va mai zic si de faptul ca de fiecare data cand ziceam "Nu", aveam apoi un puternic sentiment de mustrare de constiinta si sfarseam prin a zice "Da"? Mai are rost, sau stiti si voi?

 De unde pleaca oare incapacitatea asta de a spune "Nu"? Din slabiciune sa fie oare? Din tendinta de a ne simti vinovati mai ales atunci cand nu suntem si a arunca toata vina asupra noastra? Cred ca si asta e tot slabiciune...

Si ar mai fi inca ceva:  O lectie care practic acum mi-o predau mai mult mie (desi s-ar putea sa va fie folositoare multora dintre voi care cititi acum): Cand spui NU, NU sa fie. Nu exista "NU, dar"...Fara compromisuri, viata-i scurta! Ma indoiesc ca sunt singura care a ramas intr-o relatie de dragul iubirii, al amintirilor si asa mai departe si cu atat mai mult din cauza vesnicei fraze "O sa fie bine!". Dar poate ar trebui, dragilor, sa fim un pic mai egoisti! Fericirea noastra trebuie sa fie pe primul loc. Stiu ca e greu sa realizezi si cu atat mai mult sa accepti ca happy end-ul imaginat s-a dus naibii, dar cand zambesti mai rar decat plangi, poate semne serioase de intrebare ar trebui sa apara, nu?

 Eu am spus doi de "NU"ieri si azi. Am luat doua decizii importante care sper sa-mi aduca linistea. Sa speram ca va fi asa cum mi-am propus. Daca maine nu o sa fiu iarasi slaba...

Nu e asa greu, NU? 

Lantul slabiciunilor

Nu sunt omul bilanturilor, nu prea-mi place. Desi recent am fost nevoita sa pun post it-uri, sa fac liste si...cu toate astea, nu pot sa nu remarc cat de prost imi merge...

 Toate listele alea nu isi au avut folosul. Sa nu mai zic de post it-uri.

 Cum dracu sa-ti mearga asa prost?? Am o voce mica in cap care-mi zice "Esti varza". Si stiu ca are dreptate. Stiu insa ca daca nu ma adun ACUM, va merge si mai prost...

Cineva acolo sus face misto de mine si probabil se distreaza big time vazandu-ma chinuindu-ma sa apar sutele de probleme carora le fac fata zilnic, sau cel putin incerc... Si maine inca o noua zi, cu siguranta la fel de proasta...

 Ce trebuie sa fac? Sa ma adun? Sa infrunt gandurile? Sa fug de ele sperand ca vor trece? Nu stiu cum sa inchei lantul slabiciunilor, poate stiti voi... Ca eu nu mai stiu si nu mai vreau sa ma mai mint...

Nu-mi place, na!

Stiu si stiti ca pot sa fiu cea mai dulcica fiinta de pe fata Pamantului, cu puppy dog eyes si zambete frumoase...dar reputatia mea de scarba nu ma paraseste dom'le, nu ma paraseste, ce sa fac?! Si unde sa-mi vars eu of-ul, daca nu acilea la voi, ca de fiecare data?

 Mie nu-mi plac(e):

•  Oamenii care se cred minunati si spun asta o data la 3 minute tuturor. Si daca nu zic, o dau de inteles. Stai putin, poate esti minunat, fiecare este minunat in felul lui, dar dac-o vei spune o data la 3 minute, ma vei enerva si te voi vedea un idiot/o idioata. Deci minunatia ta va disparea...pac. Ca prin...minune.
•  Ca trebuie sa calculez bani. Azi am luat atat, am cheltuit atat, maine ma duc si cheltui atat, trebuie platita aia care costa atat, ailalta e nu stiu cat si tot asa. Pentru ca..mai da si cu virgula.
•  Ipocritii. Nu ma pupa-n cur si nu fi ipocrit. Daca nu zici pe fata tot ce ai de zis, ma scarbesti si mai tare. Pentru ca ghici ce: se vede pe fata ta cand esti ipocrit/a, si crede-ma, nu trebuie sa ai 3 facultati de psihologie pentru asta.
•  Oamenii care nu au pic de constiinta. Da, crede-ma, si eu sunt o scarba, dar unii chiar ma intrec. In viata asta nu trebuie sa calci pe toata lumea in picioare. Sigur, sunt oameni care merita din plin sa-i faci bucati, dar sunt oameni pe care-i facem praf degeaba. Cu putina mila, ca viata-i scurta si roata se intoarce.
• 3 sferturi din oamenii pe care-i vad zilnic sunt uraciosi, grabiti, urati, neglijenti, bagaciosi, neinteresati si tot asa. Ce naiba, e plina lumea de lume, dar sunt tot mai putini oameni...
• Cat de mult se chinuie unii oameni sa le placa altora. Ca sa ce? Nu e prea scurta viata asta si prea obositor sa te chinui sa te placa toata lumea? Haters gonna hate, anyway.
•  Zgarcitii. Aia plini de bani, dar care mereu se plang ca nu au.  Aia care cer desi au. Si asa mai departe. Despre ei am scris un post intreg, acum cateva zile.
•  Mincinosii. Aia care mint doar de dragul de a se lauda si creaza povesti doar de dragul de a parea super. Dragilor, nu sunteti.

 Ce va mai enerveaza zilele astea?