Do one thing every day that scares you!

Am primit candva, demult, sfatul asta (intr-un video, pe care vi-l voi arata intr-o zi).

 Frica?Ce e frica? Eu zic ca frica e cel mai mare inamic. Frica roade, frica consuma, frica ucide.Frica ma face sa ma trezesc cu ambii obraji la 7 dimineata brazdati de lacrimi. Lacrimi care...consuma si ele. Si cu fiecare zi ce trece sufletul iti e din ce-n ce mai mic.

Mi-e frica de lei, da? Intru in cusca leului si am doua variante: ori ma ucide, ori imi trece frica. Ambele favorabile decat o frica continua, permanenta, care sa ma distruga.

 Sunt oameni care cad si-acolo au ramas. Pai de ce?C-a curs putin sange?Pai si...?Mai ai sange-n vene?Curge?Da???Atunci MERGI INAINTE...

 Ti-e frica de apa?Du-te la cursuri de inot. Ti-e frica de inaltime?Fa bungee-jumping. Ti-e frica de intuneric? Stai numai pe intuneric o noapte intreaga. Iti va trece.

 Viata e prea scurta pentru frica!

We really could have it all????

Suntem asa de rasfatati de optiuni, ca nu suntem in stare sa facem una. Problema cu alegerile AZI e faptul ca sunt foarte usor de facut si usor de indeplinit.

 Absolut tot ce-ti doresti iti poate fi adus la usa in mai putin de o ora! Pizza, mancare, haine, aparate foto, electrocasnice, tot ce vrei. Ba chiar vazusem un site (ce-i drept, din UK) de pe care poti sa-ti inchiriezi un prieten care sa te insoteasca unde naiba vrei tu sa fii vazuta cu el, ca sa nu zica matusa Tamara ca iar esti singura la 29 de ani.

 Poate de-asta, azi cand totul e asa de usor, ne blocam la deciziile importante.Poate de-asta nu mai vedem ce-avem langa noi, poate de-asta realizam doar cand pierdem.

Poate de-asta...

 Poate ca iar habar n-am de ce m-am apucat sa scriu, cert e ca blogul asta nu mai e ce-a fost si am senzatia ca m-am ..(ah pauza, e a 5a oara azi cand ma uit la ora fixa la ceas, ce naiba?) m-am tampit. M-a parasit ironia. Si mi-e frica sa mai scriu. Mi-e frica ca daca scriu trebuie ulterior sa-mi infrunt demonii.

 Sunt bine. Si mi-e frica de starea asta de bine... ca n-o mai inteleg. Sau m-am prefacut atat de bine incat si eu am ajuns sa cred? E ca si cum uiti gazul deschis si apoi verifici daca l-ai lasat...cu bricheta! Blogul asta nu mai e citit de mult, hohoho. Pentru ca m-a parasit ironia. Pentru ca am doar indoieli. Asa ca scriu pentru mine. Daca-mi face bine?Habar n-am, vedem daca maine dimineata iar sunt la 7 in picioare cu tigara-n mana si cu parul strans in varful capului.

Am probleme cu concentrarea si cu stiutul ce vreau. Ca-n niste desene cretine in care era una de zicea doar 2 expresii: "Aici miroase"si "Nu-mi pasa". I m gonna stick to "Nu-mi pasa". De fapt nu ca nu pot sa ma concentrez. N-am chef. Am inceput sa sufar de delasare, de lasa ca fac io mai incolo..Si gata.

 De azi nu mai exista "ce-o sa fie maine"...Exista "ce e azi, acum":) Si-asa viata mea-i un haos. Habar nu mai am ce-i aia sa mananci la ore regulate, sa dormi la ore regulate (sau macar sa dormi). Si daca tu nu stii ce vrei, acum nu mai stiu si eu. Pleaca, te rog.

Nici Roma n-a fost construita intr-o zi

Am realizat ca am fost prea bitchy. Post sters.

Despre suferința-n dragoste

No bine, amu...oamenii pleacă, oamenii se despart și bla bla. Iar eu cred c-am luat cea mai bună decizie care mi-a demonstrat că sunt capabilă să renunț la lucrurile pe care le iubesc, dacă acestea-mi fac rău !Dar nu despre deciziile mele vorbim acum, sau despre cât m-am maturizat eu din lecțiile pe care le-am primit.

Bineînțeles, toți le pățim. Ce mai atâta vrăjeală? Toate am fost în postura penibilo-jalnică de a plânge, boci, urla, suna, fi disperată, penibilă, cicălitoare, sunat prietene din 5 în 5 minute. Așa că hai să nu discutăm despre asta.

Numai că: de ce pana mea să suferi și să plângi când poți fi FABULOASĂ? Iar eu..sunt fabuloasă. Nu prea merită să te consumi și să bocești și să încerci în permanență să suni, să cauți? You dont love me? Goodbye then, no matter how much I do love you. 

E firesc să doară. E firesc să suferi. N-a zis nimeni că da, ok, ieși dintr-o rutină și e greu. Nah. Dar nu mai e firesc să te baricadezi în casă sau să bocești toată ziua. Let s face it: alții mănâncă din gunoaie și nu bocesc. Știu că atunci când suferi chiar nu-ți pasă din ce gunoaie mai mănâcă x sau y. E firesc. Nu a zis nimeni că nu. Nu avem buton de ”Delete”ca să ștergem tot ce ne leagă de cineva. Nici nu am vrea să avem, credeți-mă(o mică mare paranteză: filmul Eternal sunshine of a spotless mind- despre asta-i vorba. Dacă ai putea să uiți tot legat de ex bf/gf ai face-o? Mă îndoiesc.)

Nu mi-e ciudă și nu sunt furioasă pe copilul din mine care acum 2 ani a suferit, de-a lungul timpului, după o relație, care mă rog...atunci consideram că merită. Acum...mă rog, consider că a fost pierdere de timp și energie pentru NIMIC. Atunci mi se înecaseră toate corăbiile. Și mi-e RUȘINE. Mi-e rușine că plângeam ca o vită nerușinată. Mi-e rușine că eu mă loveam într-una. Nu, nu EL. Pentru el era gata. Eu încă mă târam în noroi. Eu nu mai aveam demnitate.

 No așa că scuzați-mă doamnelor. Mai bine vă faceți griji să nu vă rupeți toacele, să nu vă împiedicați, să stea paru întins. Că suntem penibile și de căcat când bocim după un tip de ne speriem și-n oglindă și una de alta când ne vedem pe stradă de la cearcăne și alte minuni. Scutiți-vă de drame inutile! Eu asta fac!

A, da. Și un citat: Still, they say you don’t kick the habit until you hit rock bottom, but how do you know when you’re there? Because no matter how badly a thing is hurting us, sometimes letting it go hurts even worse

Talking about life

Știu, știu, iar am fost o trădătoare ordinară și voi niște drăguți care-ați mai intrat pe blogul meu chiar dacă n-am mai scris nimic.

 Observ la mine în ultimul timp că am avut tendința de a dramatiza, de a face lucrurile să pară muuuult mai grave decât sunt ele-n realitate. Oricum, cu cât te zbați mai tare, cu atât mai tare vei cădea. Cu cât țipi mai tare, cu atât mai mult nu vei fi auzit de nimeni. Dar de asta sunt prietenii, ca să te prindă atunci când cazi...

 ”Mai mult”nu e mereu bun. Mai multă iubire poate dăuna. Mai multe lacrimi pot dăuna. Mai multă tequila va face să fii alt om. Și probabil goana asta de a ”fi cel mai bun”de ”a zâmbi mai mult”, ”de a fi iubit”, duce la... și mai multă tequila.

 Ne mințim că e ok, că suntem bine, că data viitoare va fi altfel, că oamenii se schimbă. Crezi că ai cunoscut pe cineva, și realizezi într-un moment că nu-i cunoști. Împarți vise, amintiri, iubire, lacrimi și te trezești într-o zi și întrebi ”Cine naiba ești tu de fapt?”.

Îmi pare rău când văd oameni dramatizând.Îmi pare rău când văd oameni care se comportă ca și cum toată viața lor se termină într-un punct. Eu cred că e vorba despre cum alegi tu să-ți faci viața. Nici el, nici ea, nici nimeni altcineva. Nu pot să nu-mi aduc aminte ce auzisem o dată: Dacă Julieta s-a îndrăgostit de inamic, a băut o sticlă întreagă de otravă și apoi a adormit într-un mausoleu...a cam meritat ce-a primit.

 Și până la urmă, ce înseamnă ”normal”? Ce înseamnă să fii ”fericit”? Poate nici măcar nu trebuie să fim fericiți. Poate nu trebuie să fim bright and shiny. Poate realizezi că trăiești când doare atât de tare că te sufoci. Viața e ciudată. Stăm cu oameni pe care nu-i iubim, iar cu cei pe care-i iubim..nu vrem să stăm. Motivele?Multe.

 Mâine poate o să vreau să fiu ironică...Azi am vorbit serios!