Românii (NU) au stil

Lately m-am tot gândit la stilul vestimentar al românilor și ceea ce vedem zilnic pe stradă, în magazine, la banchete, cocktailuri, ocazii speciale, sau pur și simplu la piață. Apoi am văzut asta, AICI (vă rog frumos uitați-vă e un superb reportaj ce aparține emisiunii România, te iubesc-despre stilul vestimentar al românilor-bineînțeles concluziile sunt dezamăgitoare la cel mai înalt grad).

Am să vorbesc și eu puțin despre asta, cu bulinuțe că it s more easier (v-am nenorocit cu româno-engleza mea, știu, dar uneori îmi vin așa în cap, direct, și așa le și scriu)

Țin să menționez încă de pe acum că voi vorbi la general, pentru că din nou, e way more easier, iar cine nu se simte, evident nu se va ataca, nu atac nicidecum oamenii cu bun simț și bun gust!

• E evident că româncele preferă rochiile, tricourile șepcile!!!, adidașii cu paiete de mii de ori înaintea unei cămăși clasice albe și a unor pantaloni spre exemplu cu talie înaltă. 
• Se poartă în disperarea veselă dantela. Ador dantela, dont get me wrong, dar decât să pui pe tine o dantelă proastă, mai bine o lași moartă definitiv, once and for all
• Un alt trend pe care eu nu-l pot înțelege (oi fi având eu piticuți pe creieraș și miroase a ars) e cel cu cizmele (botine, whatsoever) ÎNALTE și decupate în față. Numai mie îmi vine să borăsc?Sau?
• Alt trend pe care l-am văzut deeees la românce e pensatul sprâncenelor foaaarte subțire cu o formă rotundă, astfel încât arată de fiecare dată mirate ca boul la poarta nouă. Mie personal, nu-mi place deloc. Consider că da, într-adevăr sprânceana trebuie să fie pensată curat, dar cu o formă decentă, come ooon girls.
• Nu, din punctul meu de vedere tricourile din Hitalia roz cu paiete, inserții ciudate și ani scriși pe tricou nu sunt cool. Și nci adidașii pe care voi cocalarilor spuneți că ați dat 300 de euro și-s luați de prin Europa nu-s cool. Na, am zis, am zis!
• Prostul gust a ajuns să fie o valoare de mare căutare, discotecile proaste și ieftine (ăsta fiind marele "avantaj". Oare??), cluburile de fițe sunt pline de oameni îmbrăcați la fel, adoptând același stil și astfel neieșind din mare gloată de ignoranți și mediocri. Nu, nu spun că trebuie să ne îmbrăcăm Chanel sau Louis Vuitton toți, pentru că 1. e imposibil și 2. pentru că dacă toți ne-am îmbrăca Chanel am fi din nou o gloată de ignoranți îmbrăcați la fel.
• Am auzit termenul de "vintage", da e un fel de "cică vintage". Definiția clară a vintage-ului e "Prin definitie, hainele la moda din anii '20 pana in '70 apartin stilului vintage. Dar, prin extensie, se considera "vintage" orice obiect de vestimentatie care s-a purtat in trecut - perioada de gratie pana la consacrare fiind de cel putin 20 de ani. Valoroase nu sunt doar lucrurile foarte vechi, rare, care s-au pastrat intacte, dar si cele care reflecta tendintele actuale". Unde aud eu termenul vintage? Păi la diferite bloguri din ăstea care vând haine și la denumiri vintage în sus, vintage în jos, dulapu vintage, rahat vintage, etc. Și când dai click ce vezi? Haine purtate, răspurtate, murdare, rupte. Na vintage, maică!
• Am un simț al mirosului cred că prea dezvoltat (și nu e fun deloc), pentru că simt adesea parfumuri greoaie prin oraș, dulci, grețoase și adeseori din păcate și miros de transpirație. Deci da, bine că unii au genți Chanel și farduri MAC, dar lenjeria de dedesubt și pielea... lasă de dorit. Am impresia că mulți nu au înțeles că parfumul îl dai doar după ce în prealabil te-ai spălat și ai folosit un deodorant fără miros de preferat. 
• Dacă nuanța ta de fond de ten e cea mai deschisă, te rog eu mult nu folosi ceva de 2 ori mai închis, pentru că arăți mai rău ca la circul Globus. Nu, nu ești sexy.
• Firmele mari nu au haine/accesorii/genți încălțăminte cu logo-ul MARE așa cum sunt făcăturile cumpărate de la tarabă. Așa că atunci când porți un trening pe care scrie pe față cât capul tău NIKE, ghici ce?Ne vom prinde că e făcătură. Mai bine porți ceva no name, crede-mă. A, și apropo, gențile "Louis Vuitton"se văd de la o poștă că e made in China.
• Tot din ce în ce mai des (și iarăși din păcate) văd haine alese prost care dezavantajează un anumit tip de conformație. Defectele trebuie ascunze, nu puse în valoare!!!

Și pentru că m-am scârbit de lucrurile...fără stil... apreciez să vad:

• Oameni curați, cu bun gust, asortați după regula: nu mai mult de 3 culori.
• Machiaje bine alese și finuțe în funcție de ocazie/loc/oameni
• Păr îngrijit, nedespicat. Apropos, mi se pare mie sau văd tot mai des pipițe blonde cu părul mătură? (Apreciez un păr blond îngrijit și nemaltratat)
• Parfumuri care se potrivesc personalității și alese cu gust, nu de la stoooop!!!!38

Mi se pare mie sau au ieșit mai multe dezavantaje decât avantaje?Dă cu virgulă, ha?

PS: All mistakes were made on purpose in order to make fun about something.

PS2: Românii au stil?Da sau ba?Ce vă place/displace teribil?

Happy right now in a castle not so castle...

sursă poză

Nu știu dacă am fost exact tipul de copil fairytale style dar tot am crezut în povești, Moș Crăciun, Zâna Măseluță, whatever și so on. Și da, am crezut și în happily ever after.

Problema e că am crescut. Timpul a trecut, de Moș Crăciun & Zâna Măseluță ne-am prins că nu există (sau ne-au zis unii mai precoce și mai răutăcioși ca noi), dar am continuat să vedem filme, să citim cărți și să credem în continuare, deci, în happily ever after & once upon a time.

Și totuși e greu să lași povestea să plece... chiar de tot, pentru că miracolele se întâmplă doar celor care cred în ele. Și cine știe, poate într-o zi deschizi ochii și vezi că totul s-a împlinit. La sfârșitul zilei de multe ori poveștile pălesc, speranțele pier, lacrimile curg. Credința e un lucru ciudat. Se întoarce și te răsucește și...te pierzi.

Unii încă mai cred în persoana perfectă. Eu nu. Eu cred doar în persoana care e tot ce am vrut vreodată. Alții cred în zâne, povești. Eu cred doar în oameni care pot fi atât de buni care să fie confundați cu zânele. E important felul cum privești viața: așa cum a zis cineva mai deștept ca mine cu mult, acum muuult timp: poți crede că nu există magie, sau că totul e magie.

Ș-apoi...pân la urmă... castelul n-o fi chiar un castel și nici măcar nu e așa important happily ever after ăla ci happy for right now. Și s-ar putea să fii uimit, că oamenii chiar te mai pot surprinde...

Hai să ne plângem că așa ni șadi ghini-ironic

sursă poză

Ca tot românu e o adevărată plăcere să te plângi puțin, să fii in ză pain, că deh, de ce dracu să nu te plângi în loc să pui mâna să faci ceva?

Cazul 1. Eșecuri profesionale și/sau casnice    sau curățenia de s-ar face singură, Dorule...

• Mi s-a spart o vază. Ce fac? Păi o sun pe prietena cea mai bună să mă plâng. E mai firesc așa în loc să adun cioburile și să le arunc la gunoi. Lasă-le acolo, poate se reîntregesc. 
• Mi s-a stricat aspiratoru. Mamă, mamă, câta drama. Mă pun jos lângă el și bocesc, în loc să vad ce-i de făcut cu el.
• E mizerie în casă și eu stau și mă plââââng că mi-e lene să fac curat. De ce să nu mă plâng puțin în speranța că poate mopu dă singur, aspiratoru și el, prafu se șterge, așa, ca la fenomene stranii pe discovery vineri de la 22.
• Să nu mai pomenesc când am un șef de căcat. Îl înjur de toți mo...vii și răniții la toți prietenii, neamurile, cunoștințele, amicii, vecinii, prietenii de mess, prietenii de cafea, prietenii de sală, prietenii de fast food, prietenii de băut, prietenii de shopping, soție, soț, etc. da când vine zic săru-mâna șefu/a ce tricou drăguț aveți. Asta cu șeful e valabilă și la categoria prieteni, colegi, cunoștințe. 

Cazul 2. Eșecuri amoroase.  sau ce dramă trăiesc io, m-a părăsit 

• M-a părăsit nenorocitul, nu pot să trăiesc fără el, mor. Păi mori, dă-te... că meriți. În loc să-ți bați capu cu niște coafoare și țoale noi tu bocește-l de parcă a murit. Bravo. 
• M-a înșelat, da-l iubiii tare și nu pot să-l părăsesc. Mi-ar fi milă de tine, da până una alta mi-e scârbă. Era și o vorbă pe care am zis-o eu odată aici : Dacă un om te înșeala o dată, să-i fie rușine. Dacă te înșeala și a doua oară, SĂ-ȚI FIE rușine. 
• Tot pe principul mamă, cât sufăr avem: M-am îndrăgostit, da nu se uită la mine, și eu stau ca un cățel după el. Na, să fim serioși, toți am pățit-o, în special la vârstele mici, da asta înseamnă oare că merită respectivul/a, sau că tre să-i tragi un șut în f... partea dorsală (la figurat, fiți civilizați ) și să-ți vezi de drum?

Cazul 3. Școală, facultate, job sau cum mi-e lene să învăț

• Am luat 2 și 3 la nu știu ce. Aha mă, păi bine și ce făceai aseară în loc să citești nițel? Aaaaa, te uitai la tv? Bravo mă.
• Nu mai pot să suport școala. Fă mă școala vieții, e mișto tare!
• Mi-e lene să învăț. Asta e ok, trecem toți prin ea, numa eu și sfântu BAC o știm. Numa că...nu merge așa...

Cazul 4. Habar n-am cum să refuz oamenii 

• Problema: Mereu zic da, orice aș fi rugat/ă. Mereu mi-e rușine să refuz, chiar dacă nu aș vrea, nu pot, n-am chef. Rezolvare?Păi ia zi măcar o data NU, să vezi ce-o să-ți placă. ÎHI!

Cazul 5. Lene acută sau aș mânca da nu prea, aș lua o pastilă da nu prea. 

• Mi-e foame de mor, da bucătăria e departe. Atunci asta e amigo, facem foamea. 
• Aș lua o pastilă că mă doare capul de mor. Păi bine bă, și de ce nu iei? A...păi să mă duc până în camera cealaltă?No mă..atunci ...lasă-l să facă poc.

Cazul 5. Vai ce m-am făcut cât o vacă.

• M-am îngrășat, nu mă mai încape nicio haină, nu mai intru imediat pe ușă. A, da? Și da, mănânc cam mult. Păi stai așa fată, până faci 120 de kile. 

Voi de obicei de ce vă plângeți?Preferați să vă plângeți sau să treceți direct la...rezolvat? 

Hai să ne trăim

Pentru voi dragelor... O primăvară plină de soare și zâmbete! 

sursa pozei: AICI

Campania Olay sau manipularea ieftină în scop de marketing

A scris multă lume despre asta, iar la fel de pornită și de gând la gând cu mine a fost Camelcutza.

Nu știți despre campania Olay? E imposibil, televizorul urlă de 1000 de ori pe zi, despre Olay, Olay, Olay. Tot nu știți? No stați așa că vă zic eu.

Vine așa: Tu te duci cu crema ta (fie ea și folosită) și ei îți dau una nou nouță. Jos pălăria, ce să zic. Da nu asta-i toată povestea și nici nu le fac reclamă.

Boon. Știm cu toții că românul e mare amator de lucruri moca. Știm că e în stare să se calce și 5-6 ore în picioare pentru orice care e...cam gratis. Acum nu e cazul să judecăm, nu toate femeile își permit să dea atâția bani pe cremă, pot să înțeleg asta. Dar nu pot să înțeleg nici că cei care au bani preferă totuși că dacă se poate moca, moca să fie.

Acum altă problemă. Am înțeles că sunt foarte PUȚINE creme, deci tu riști să ajungi acolo și să stai 5 ore la coadă ca să... ți se zică că nu mai există creme. Foarte drăguț, ne pricepem la campanii cum se pricep urșii polari la lambada pe bară.

O altă problemă (altaaaaaa?) e că de asemenea prin comentarii am tot citit că staff-ul e puțin. 3 fete amețite și zăpăcite care nu au habar pe ce față a pamântului se află, care mai vorbesc și urât și sunt țâfnoase.

Bestial până acum, nu? Mai am o problemă: am înțeles că prin cozile alea erau oameni și cu câte 3!!! creme, deci se merge pe principiul: sărac da cu pretenții. Bine, tată, mergeți și luați-vă creme Olay, că dacă e moca, e moca mă.

No haidați..niște creme Olay?Hai că-s mișto, au mutra Monicăi Bârlădeanu pe ele, e cul.

Știi de ce ești în stare?

Te-ai gândit măcar o dată, poate chiar azi, că duci o viață urâtă?Că ești nefericit?Că nu ai de ce să zâmbești?Că zilele tale sunt serbede și că... nu ȘTII ce să faci... MAI DEPARTE? Te-ai gândit că ai fost de atâtea ori dezamăgit și de atâtea ori ai dat cu capul de sus?

De câte ori ai auzit că nu poți, nu ai cum, e imposibil?Și de câte ori ai renunțat la ceva din cauza asta? Ai renunțat vreodată?

ÎN MOD SIGUR DA.

...Dar te-ai gândit și că... viața e frumoasă? Adi ne arată că se poate. Un băiat tânăr, frumos și deștept. Rezervați-vă 5 minute să zâmbiți:



Pe fundal cu niște luminițe și 2 melodii frumoase, Adi mi-a smuls un zâmbet și două lacrimi. Bravo!

Random rants-concluziile săptămânii

• Am zâmbit mult săptămâna asta pentru că am avut câteva zile chiar bune (față de cele precedente)
• Am reușit să învăț 3 subiecte de bac (din operele lalalalal), iar azi mă mobilizez un pic pe istorie și geografie.  E...bine
• Am agățat câteva note bune, e bine, abia pot să învăț din urmă liniștită
• Mi-am cumpărat un parfum care mă reprezintă, sau cel puțin asta cred acum. Să vedem dacă o să îl mai cumpăr și a doua oară.
• Am apucat o mică sesiune de shopping, un trench, o paletă de blushuri, 2 broșe, o fustă, un sacou military, bla bla. Slăbuț, știu
• Am terminat REM de Mircea Cărtărescu iar următoarele 3 cărți pe care mi le-am propus sunt Mircea Cărtărescu-Frumoasele străine & Shakespeare-Hamlet și Romeo și Julieta și Paulo Coelho-Veronika se hotărăște să moară. 
• Nu am timp de citit, nu am timp de filme, puținul timp pe care-l am mai bine-l dorm...
• Abia aștept să termin cu BAC-ul, mă obosește îngrozitor. Nu pentru că mi-ar fi lene să învăț ci pentru că la română sunt enorm de multe opere!!! Numai la noi se poate întâmpla așa. Nu contest calitățile marilor scriitori, dar sunt unii care mă scârbesc teribil.
• Zilele astea am o vagă impresie că o să am nevoie de muuuult auto-control. Nu-l am, dar sper că fac rost de el curând, ca să nu mă simt și mai pierdută decât sunt deja.
• Dacă n-aș fi văzut anumite lucruri, clar, limpede, cu ochiul liber, atunci acum poate nu mai mirosea a dor și pagubă. 
• Sufletul e gol, capul plin de idei, proastă combinație, nu cred că duce la dezastru. Adică sper.
• Optimistul vede jumătatea plină a paharului, pesimistul pe cea goală. Eu am o întrebare: Unde dracu e paharu?
• Nu sunt chiar așa tristă pe cât par...sunt doar...dezamăgită. De mine, mai ales. De propriile mele acțiuni cărora le văd consecințele și tot calc pe bec. 

Tot ce-am făcut acum e să scriu un post din care nici eu n-am înțeles nimic, dar dacă astea-s lucrurile de săptămâna asta, astea sunt... Acum pot, doar să, așa cum a zis cineva, să aștept să vină ceva bun...

Iar eu aștept, cumințică. Când??

sursă poză: aici