Pam pam!

Sunt egoistă, nerăbdătoare şi un pic nesigură. Fac greşeli, nu am control, şi uneori sunt greu de suportat. Dar dacă nu mă poţi suporta la rău, atunci e sigur ca naiba că nu mă meriţi când sunt cea mai bună

 Din nou, din spusele lui Marylin Monroe (fără "huuuuoooo" de după garduri, da? ). 

 E adevărat, real şi acum mă reprezintă. Da, sunt într-adevăr egoistă, încerc să mă pun pe primul loc, că atunci când nu am făcut-o, am picat prost tare. Şi nu am de gând să se mai repete, că e trist, şi nu merită. 

 Nerăbdătoare- nu SUPORT să aştept. Ori acum, ori ACUM. Deci chiar când vine vorba de aşteptat, mi se urcă sângele la cap. Fie că e vorba de stat la cozi, fie că e vorba de aşteptat pe cineva (apropo, sunt foarte punctuală ). Deci da, urăsc aşteptările. Încep să-mi rod unghiile, să mă joc cu ceva, să bat din picior, sau orice să mă distragă.

 Nesigură- În mod cert. În afara faptului că niciodată habar nu am, şi niciodată nu ştiu cu ce să mă îmbrac, şi nu ştiu ce să aleg între aia şi ailaltă, deci da, sunt nesigură. Niciodată habar n-am unde vreau să merg diseara şi bla bla. Dar când vine vorba de program şcolar, meditaţii, repetiţii, învăţat şi chestii serioase, mi-s foarte organizată. Ihi

 Greşeli- Oho, gârlă. Toţi ne facem, la toţi ne pare rău (mie mai puţin, nu prea mai regret nimic). Şi nici eu nu ies din tipar. Calc pe bec, apoi mă amuz, că orice greşeală trece. Dar totuşi, durerea din piept trece...după o lună, după un an, dar uneori regretul că ai greşit niciodată...

 Despre control- Aici mă pot lăuda- am auto-control, şi încă mult. Mă controlez în cele mai nasoale momente şi ştiu să mă duc în zona aia în care să nu urlu. Şi mă pot calma foarte repede, deşi mă aprind uşoooor

 Da, uneori sunt greu de suportat- Sunt nesuferită, arţăgoasă, nu înţeleg sau mă fac că nu înţeleg, şi dacă nu te suport, o să ştii, că-ţi arăt eu.

Dar niciodată nu rănesc oamenii dragi, fie că n-am dormit de 3 nopţi şi am stat cu cafeaua la bot să învăţ pentru nu ştiu ce, fie că îs supărată sau etc. Şi mereu încerc să-i fac pe cei dragi să zâmbească. Dar mai calc şi eu pe bec, că-s mică şi drăguţă

                  Şi da...am nevoie de un tip care să înţeleagă toate astea, să fie pentru mine şi eu pentru el, şi nu prea ştiu de unde să-l iau.Cred că mi s-a făcut dor să-mi pierd capul după cineva...

 Pam pam!

Îngerul şi floarea-poveste pentru oameni mari

De fapt este vorba de o punere în scenă (extraordinară) a Micului Prinţ de Antoine Saint Exupery. Dar redenumită, şi numită Îngerul şi floarea. 

 Deci azi o să vă vorbesc despre un înger. Un înger care avea o planetă micuţă, unde avea foaaarte puţin loc. Dar în acel loc micuţ, aşa cum era, avea o floare. O floare pe care nu prea ştia cum s-o iubească, că era tânăr. Şi floarea asta a noastră era frumoasă tare, dar şi mofturoasă, având tot felul de pretenţii la adresa îngerului. Care se simţea tot mai singur. Şi atunci se hotărăşte să... da, să plece! Că asta fac oamenii adesea. Să plece să-şi caute un prieten. Floarea e vizibil întristată, dar îl lasă să plece, spunând că "Trebuie totuşi să rabd şi vreo două-trei omizi dacă vreau să văd cum arată fluturii..."

 Mergând pe drumul lui, se întâlneşte cu un rege peeeeerfect, care domnea peste tot şi toate dar era... da, aţi ghicit, singur. Îngeraşul îi cere un apus de soare, dacă tot el domneşte peste tot şi toate, iar acesta îi răspunde că trebuie să mai crească puţin, cam  până la ora 7 , concluzionând cu frumosul citat "Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea". Regele- fiind unul foarte vanitos, (şi aşa cum spune şi Antoine De Saint Exupery în carte- "Vanitoşii nu aud niciodatî decât laudele"), îl convinge pe înger să bată din palme, că îi place foarte mult să fie aclamat şi admirat. Încearcă să-l convingă pe îngeraş să rămână pe planeta lui, oferindu-i să fie ministru de justiţie, şi îi explică că îşi va judeca propria persoană, pentru că el fiind un rege peeeerfect, nu are nevoie de judecată, dar acesta refuză spunându-i că se poate judeca pe sine de oriunde ar fi şi pleacă mai departe.

"A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judeca pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că eşti într-adevăr un om înţelept."

 Se întâlneşte cu un om care calcula. Şi calcula şi iar calcula. Stele, pe care susţinea că sunt ale lui, pe principiul că dacă găseşti ceva şi nu e al nimănui, a cui e? Al tău! .  Omul nostru descrie stelele ca fiind "mărunte, aurii, şi care-i face pe pierde-vară să viseze. Eu sunt un om serios, nu am timp de visuri! "

Pleacă şi de acolo şi se întâlneşte îngeru nostru, cu un geograf- care de fapt păzea trenuri şi nota, iar în timpul liber vindea pastile, cu 25 la sută comision. O scenă foarte mişto şi amuzantă, în care se exprimă clar şi la obiect...că oamenii nu mai au timp...pentru nimic...chiar el concluzionând că "Oamenii se înghesuie în vagoane fără să mai ştie ce caută", "Oamenii se 

înfundă în trenurile lor rapide, dar nu mai ştiu nici ei ce caută", "Şi totuşi, ceea ce caută ar putea fi văzut într-o singură floare sau într-un strop de apa"

 Apoi îngerul nostru se întâlneşte cu vulpea. Îngeraşul o roagă să-i fie prietenă, iar aceasta îi raspunde că nu poate, pentru că nu e îmblânzită, termen care pentru înger e necunoscut. "A îmblânzi înseamnă a-ţi crea legături". "Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine, fără seamăn în lume, şi la fel şi eu pentru tine. Vei cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de-al tuturora." Îngerul se decide totuşi să plece şi de aici, iar vulpea îi dă o povaţă care e o adevarată lecţie de viaţă- "E foarte simplu: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor"

 Încă câteva citate de-ale vulpii- "Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce-ai îmblânzit"

"Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpară lucruri de-a gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten imblanzeste-mă."

Următorul cu care se întâlneşte îngerul e un şarpe, care-i promite că dacă-i va fi dor de casă, îl va duce înapoi pe planeta lui. Îngerul e trist că nu a găsit niciun om în deşert, şi că e singur. Şarpele îi spune că "Singur te simţi şi printre oameni" . Îngeraşul nostru spune că "Oamenii n-au niciun pic de fantezie. Nu fac altceva decât să îngâne ceea ce le spui."

 În scena finală, îngeraşul se întâlneşte cu un pilot căruia i s-a prăbuşit avionul în deşert şi e extrem de trist. Îngerul îl roagă să îi deseneze o oaie, apoi îl pune să o şteargă, că pare bolnavă, apoi e prea mare, prea mică, apoi ajunge la concluzia că nu poate lua oaia pe planeta lui pentru că oile mănâncă...flori. Deci i-ar putea mânca şi floarea...

Pilotul îi spune: "

Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: "Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?" Ei vă întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?" Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut."

Urmează o serie de chestii amuzante, îngerul îi spune că îşi caută în prieten, pilotul râde că oare cine şi-ar putea căuta un prieten în deşert, apoi se uită la apusul de soare împreuna, îngerul spunându-i că el când e trist se uită la un apus, şi că într-o zi a văzut 43!!! de apusuri de soare pe planeta lui, pilotul râzând iar şi concluzionând că trebuie să fi fost tare trist în ziua aia

La final îngerul ţine un monolog în care spune că inima vede ceea ce e important, şi că oamenii caută şi adesea nu găsesc ce caută... şi se întoarce pe planeta lui împreună cu şarpele, spunându-i noului său prieten, pilotul, că " Pentru a fi fericit trebuie doar să te gândeşti că undeva, printre milioane de stele, este fiinţa iubită"

O piesă emoţionantă, foarte amuzantă, dar cu un substrat tare trist... Nu oi fi eu o bună povestitoare, dar piesa a avut un impact foarte mare asupra mea. Cartea Micul Prinţ, e puţin diferită ca ordinea oamenilor pe care îi întâlneşte, diferenţa cea mare fiind că în carte avem un prinţ, iar în piesă un înger. Oricum, vă recomand cartea, care e o...poveste pentru oamenii mari! 

"


 

Se întâmplă atunci...

...Când ai cheful ala de ne-chef, când îţi vine să stai singur cuc, cu o ceaşcă de ceai şi un pachet întreg de Winston şi eventual muzică, sau tv, când nu mai ai chef nici să dansezi (în condiţiile în care dansul e o mare pasiune), când liniştea nu mai e de ajuns şi vrei să te agiţi, când tot ce-ai vrea ar fi câteva zile la munte cu cineva apropiat, când vrei să adormi înainte de sărbători şi să te trezeşti pe 1 ianuarie, când nu dormi nopţi în şir şi ţi se închid ochii în timpul zilei, când cineva pe care-l porţi în tine în fiecare clipă nici nu mai are habar că ai existat vreodată, sau că exişti...

 ...Dar şi....

Când îţi redecorezi camera...doar aşa, când te trezeşti zâmbind, când te îndrăgosteşti din nou, când primeşti un sms drăguţ, când faci pe cineva să râdă, când ieşi la un ceai cu cineva drag, când adormi în fund, uitându-te la tv, când găseşti ceva ce căutai de mult, când îţi cumperi ceva nou,

Când îţi apare înapoi zâmbetul...

Am învăţat (Eu, nu Octavian Paler)

I believe that everything happens for a reason. People change so that you can learn to let go, things go wrong so that you appreciate them when they're right, you believe lies so you eventually learn to trust no one but yourself, and sometimes good things fall apart so better things can fall together.

Cred că fiecare lucru se întâmpla cu un motiv. Oamenii se schimbă pentru ca tu să înveţi să laşi lucrurile să plece, lucrurile merg prost, ca atunci când merg bine să le apreciezi, crezi minciuni ca să înveţi să nu ai încredere în nimeni, ci în tine, iar uneori lucrurile bune se duc naibii, ca să poată să vină lucrurile şi mai bune.

 Ichitz, pe bune că aşa-i. Citatul e a lui Marylin Monroe (deşi risc să sun feministă şi să aud numa huuuuooooo de după garduri), eu o admir pe tipa asta. Nu pentru aventurile amoroase sau pentru că a fost o actriţa de mână a 3a, (că asta crede lumea, că toţi debordează de inteligenţă şi tot tacâmu...) ci pentru chestiile care le-a spus.

Am învăţat în ultimele 6 luni cât poate n-am învăţat în ani de zile. Am învăţat că oamenii pleaca. Nu, nu ai cum să-i opreşti. Ei pleacă şi atât. Apoi, cum te pansezi...e treaba ta. Strict şi numai a ta. Cum faci, dacă te doare, dacă te simţi de parcă nu mai ai o mână, dacă boceşti. Asta nu contează, pentru că aşa cum ziceam mai sus, ăla sau aia pleacă. Dacă ai înţeles la timp, bine. Daca nu, nu bine, dar asta e...

Am învăţat că prieteni sunt prea puţini. De-aia aşa că zic eu, şi că viaţa nu e ca în sex and the fucking city,  şi nimeni nu sare aşa repede în ajutorul tău. A, ba da, în ajutorul tău să-ţi rupi gâtu cât mai repede. Aici deja ai nevoie de puţină inteligenţă, că zău că nu te poţi impedica de toti cretinii. Că doar nu-şi rupi gâtu odată la 20 de paşi. Oricum, prea puţini oameni aleg să rămână. Şi ăia care o fac, preţuieşte-i, fii lângă ei...

 Am învăţat că şi atunci când am dat totul la dracu am iubit viaţa asta, aşa cum e rea. Rău cu rău, da se poate şi mai rau. Ihi. Şi dacă n-o preţuieşti la timp, când naiba? Traieşte-o nu e cazul să o plângi.

 Am învăţat că minciuna e doar o ascundere cretină a adevărului. Oamenii mint, şi fac asta des. Dacă îi asculţi şi îi crezi, te duci naibii după ei. Dacă ştii să faci diferenţa între ce-i pe bune şi ce nu, ajungi departe.

 Am învăţat că atunci când vine fericirea, şi când vin lucrurile bune, le culegi de pe drum şi o să ştii. Până atunci poţi găsi fericirea şi-n cafeaua de dimineaţă sau într-o melodie frumoasă (aviz amatorilor- Kelly Rowland- I ll be your commander- de câteva zile e light motiv). Sau în poze frumoase- aia cu Leonardo di Caprio- v-o arăt dar fără bale la mine pe blog, vă rog. 

Am mai învăţat că nu tre să-ţi pui sufletu pe tava în faţa oricui, că ai vreo 99 la sută şanse să pici de loser. Zic şi eu, nu dau cu paru. Şi aici trebuie să ştii să faci selecţia clară între- merită sau nu merită

Şi până la urmă pe cuvânt că nu ştiu câţi mai merită sau ce mai merită.

Şi ultima, dar nu cea din urmă, nu am învăţat, dar vreau să învăţ că se poate şi mai bine, şi că o să fie bine, şi că vine şi soarele şi că roata se întoarce cât ar fi ea de pătrată şi că zilele care vin o să fie dacă nu mai bune, măcar altfel (dar nici mai rele, hai hai!!! ), şi mai vreau cu tărie să învăţ să cred mai mult în oameni...

P.S- Titlul se vrea a fi unul haios, nu are nicio legătura cu Paler de fapt în afară de ce a scris el (Am învăţat), chiar îl admir

Nu pot să suport

1. Târfele de atenţie(Haha, attention whores- altă traducere nu am găsit) .

 - Le place orice bârfă care se aude despre ele, că deh- reclama negativă egal cea mai bună. Ihi. Caută şi cer cu disperare atenţie. Chiar dacă asta înseamnă să se îmbrace ca nişte paraşute şi să fie veşnic în cluburi urcate pe cine ştie ce bar instabil, cu cracii la vedere şi bete mangă. Nu contează asta, oricum atenţia contează, asta e baza, miezul şi cum mai vrei tu.

Evident, să arăţi ca un pom de Crăciun e un MUST! Adică smokey eyes (vorba vine, de fapt e un fel de pictura abstractă), 3 straturi "dă" fond de ten (portocaliu şi cu efect de mască), şi ruj roşuuuuuu, ăsta e baza. 

Da nu e neapărat să fii cum am zis mai sus. Atenţia o poţi căuta în enşpe mii de feluri. Da oricum, ai găsit-o doar odată cu găsirea unui beţiv şi care te şi bate pe post de prieten.

2. "Băeţii" mişto.

-Îi recunoşti după mers, intră în club de ca şi cum ei ar fi inventat clubbing-ul, se uită după fel şi fel de pitzipoance să vadă ce mai agaţă. Au texte cu ce faci păpuşă şi scriu pe mess cu q, k, tz şi alte chestii cul, că deh. De id-uri nu mai pomenesc nimic, să nu mi se întoarcă stomacul.

 3. Vaaai, ce bine arăţi, ce bine îţi stă eşarfa (bluza, pantalonu, chilotu sau elementele din dotare).

 Asta cu pupincurismu am citit-o la o gagică simpatică, şi mi-am dat seama cât de tare mă enervează. Tot cu ea vorbeam şi despre totala mea lipsă de diplomaţie, diplomaţia nefiind prietena mea cea mai bună. Adevărul e că de ce naiba să te pup în cur dacă nu-mi placi, ba mai mult de atât nu pot să te sufăr? Prefer să obţin ceva prin alte mijloace decât a pupa-n cur. 

 4. Prinţesele care nu pun mâna pe nimic.

 Soro, nu-ţi cere nimeni să şurubăreşti nu ştiu ce, să repari prize sau să schimbi becuri. Dar totuşi ar trebui să fii independentă, doar n-ai două mâini de stânga (mă rog, pentru mine e un compliment că am două mâini de stânga, că mi-s stângace ). Da nu-i nimic, atâta timp cât îl poţi convinge pe fraieru de lângă tine că e ok până şi să-ţi cumpere tampoane şi să-ţi facă unghiile.

5. Mironosiţele. 

 Astea de fapt îs pe primul loc, dar ordinea fiind aleatorie, nu contează. Astea-s alea, care după două guri de bere încep să devină penibile şi să facă pe animal party. Şi care se dau în stambă la alcool, şi altfel îţi dau impresia că-s ăle mai sfinte de pe pământul ăsta. 

 6. Şi ultimele dar nu cele din urmă: codependentele.

 Astea-s alea de stau cu bărbatu de la bate, că-l iubesc şi că nu vor să fie singure. Aici nici nu am cuvinte, că asta e categoria prea inteligentă pentru mine

 7. Şi cei mai dragi mie: deşteptii de dau commenturi anonime.

 Ok, înţeleg asta până la un punct. Am un blog public, un blog care-l poate citi oricine, plus că nu e anonim, adicătelea se ştie p-aici cine mi-s şi ce-am în cap. Da cum poţi tu, ca fiinţă raţională care "este", să laşi comment cu "Vai, eşti urâtă şi proastă", când tu nici măcar o identitate n-ai, că eşti anonim? Uf...

Se prea poate să fi fost puţin (mai mult )misogină sau ştiu eu cum, doar că acest text nu are nicio referire strictă la o persoană din viaţa reală. Aici e o generalizare şi trebuie luată ca atare. Şi astea fiind zise: Lasă că nu furăm, Tibi dragă!

Pam pam.