sâmbătă, 10 martie 2012

Viva high school

M-am gandit mult la titlu, si nici acum cand astern primele randuri nu am gasit inca un titlu potrivit. Probabil ca va veni de la sine la sfarsitul postarii...

Liceul e perioada in care toti traim prima iubire, primele petreceri (sau noi le traiam, ca acu se chefuieste de la 10 ani in sus), anii in care am pus prima tigara in gura si apoi am continuat sau am lasat-o realizand ca nu e buna pentru noi, anii in care ne-am imbatat prima oara si am ras si am vorbit prostii. Ani in care am legat prietenii care vor ramane pana la sfarsitul vietii pentru mine.

In primul rand am gasit-o pe EA. Ea, persoana mea, care imi zice "Buna dimineata"si viata e mai frumoasa. Ea, careia pot sa-i zic orice fara sa rasuflu si sa stiu ca nu ma va judeca, ci din contra ma va sustine. Ea, care-mi va trage doua palme dupa cap daca o dau in bara, dar tot ea ma va lua in brate spunandu-mi ca oamenii gresesc.

In al doilea rand fetele de la mine din clasa, cateva dintre ele... prietenii sincere. Fetele cu care am vorbit in fiecare pauza si au stiut de fiecare data sa-mi zica o vorba buna (A&D).

Celelalte fete cu care am ras pana la lacrimi, dar si baietii amuzanti.

Profesori care mi-au intrat la suflet definitiv si irevocabil. Doamna prof. de limba engleza (atat cea de la scoala cat si doamna care m-a pregatit pentru Cambridge), doamna prof. de limba si literatura romana care mi-a marit placerea de a citi, doamna diriginta care ne-a scos din toate prostiile posibile pe care le faceam mandrii de noi, domnul prof. de istorie care m-a facut sa-mi placa istoria si multi alti oameni care m-au facut dintr-o zapacita un elev aproape model. Sa stiti ca imi e dor de fiecare dintre dvs.

Ce frumos era cand aveam BAC-ul in fata, invatat, repetitii peste repetitii, si totusi nu ma plangeam. Mergeam inainte, faceam si sala, le faceam pe toate ca un super erou. Si as fi dat orice pentru o ora de somn pretioasa. Si ma distram. Ma distram, zambeam, iubeam si radeam din tot sufletul pana la lacrimi intr-o zi de scoala.

Zile negre erau putine, dar le depaseam cu fetele la scoala si dupa scoala.

Parca lumea obisnuia sa fie mai buna. Oamenii mai calzi. Oameni cu care stateai 6 ore pe zi (daca nu-ti ardea de chiul), oameni care te acceptau asa cum erai, chiar daca va mai certati. Acum am doar 4 cursuri cu oameni diferiti care sunt prea preocupati de propria persoana ca sa se uite la ceilalti. Nimeni nu mai zambeste, fiecare isi vede de gandurile sale si de propriile probleme.

Liceule, ce-as mai trece prin tine o data...macar o data... Ce-as mai vrea sa plec de la banchet direct la festival la Bucuresti si de la festival la scoala pentru ultima data cand am auzit clopotelul sunand...Ce-as vrea sa mai pierd noptile de sambata prin Cinema ca duminica sa ma trezesc sa invat cu capul valvoi si mintea in ceata. Dar totusi iubeam istoria... Ce-as vrea sa mai ies serile prin barulete la sucuri cu oameni dragi...

Ce mi-e dor de curtea scolii, de oras, de casa...de mama...

Pretuiti liceul, ca vor fi unele dintre cele mai valoroase amintiri! Traiasca liceul cu primele lui dezamagiri, iubiri, prietenii...

joi, 8 martie 2012

O zi numai a noastra!

Fetelor cochetelor, chiar daca mai tarzior, va urez si eu un sincer "La multi ani" de ziua noastra! Sa va bata rau de tot norocul, sa va pice-n cap atata fericire incat sa nu stiti de unde a venit, sa va loveasca tare o suma mare de bani, sa primiti surprize atat de frumoase incat sa plangeti, sa va iubeasca cei din jur ca pe ochii din cap, sa fiti sanatoase tun, puternice, frumoase, echilibrate, muncitoare, zambitoare, rasfatate. Sa aveti o dieta echilibrata si o odihna buna si...sa zambiti! Mereu! 


Siii....................................................................cadouuuuuuuuuuuu!!!
Le multumesc femeilor din viata mea. Mamei, bunicii, prietenei cele mai bune, amicelor, minunatelor profesoare pe care le-am avut, pentru ca m-au format si m-au facut din ce in ce mai buna. Desigur, multumesc si Mamei natura, care m-a facut frumi si desteapta.Hihihihihihihihihihihihiihiiihihihihihihihi:)

9 motive pentru care ADOR sa fiu femeie:)
  • Sunt rasfata, ma simt frumoasa cu un pic de blush si mi se deschide usa de fiecare data cand intru sau ies....
  • Pot sa port fustite sau nu
  • Pot sa fiu sexy sau sport de fiecare data cand am chef
  • Am parul lung
  • Pot sa plang la filme fara sa fiu plangacioasa
  • Pot sa fac orice...de la intins par si unghii pana la reparat prize
  • Pot sa am toane fara sa zica nimeni ca-s nebunica, ci doar ca-s femeie
  • Pot sa nu fac dus o zi si sa nu miros ca porcii lu mamaie
  • Pot sa-mi iau 160 de pantofi cu tocuri...fara sa zica nimeni nimicuta. La fel si haine, accesorii, genti

Noi..facem ce fac toti barbatii...doar ca...pe tocuri!!! (Via mail)

Exista viata dupa casatorie?

Introducere cretina: (Puteti sari peste ea, e egocentrism in cantitati industriale) Hello world, sper ca nu m-ati dat disparuta, sa zicem c-am fost busy cu niste proiecte...personale. Eseuri, teme la spaniola, franceza si alte minuni d-astea minunate. Stiti voi.

Nimic nou. In afara de faptul ca fac programul de 8 minute de abdomene in fiecare seara. Il gasiti pe youtube, e minunat, pici ca o musca dupa ce-l termini (daca-l termini) si te uiti la nenica ala plin de muschi cum sta ca un domn si face abdomene de zici ca e ceva firesc si mai si vorbeste intre cand tu abia poti respira. Daca sunteti interesati/e gasiti sub titlul "8 min abs", desi tipul mai are si alte programe de exercitii, se vede ca omul stie ce face. Am o febra musculara de-mi vine sa vomit carabusi mentolati. Mmm... trece. Cand?!?!!?

Asa. Radem, glumim da'mai scriem, nu baieti?


Si acu intrebarea existentiala (p-asta o coc de vreo 2 zile).  Ce naiba e cu femeile astea care dupa ce se casatoresc au impresia ca viata se termina?

  • Mananca ca la balamuc ca doar oricum a luat-o, n-o mai lasa-o ca pune 20-25 de kilograme. Ete o nimicuta toata. E la fel de sexy si cu si fara ele.
  • Nu se mai machiaza (n cazuri in care "nu ma lasa sotul"). Pai sotul ala al tau e batut in scafarliuta?
  • Cele care mananca bataie cu ghiotura si zic "E lasa mama, femeia mai merita si cate-o palma". Pai si bou care ti-o da ce merita? Suturi ca la banda rulanta, nu? "Nu mama, el e seful, el e barbat". hai nu ma prosti.
  • Femeile cu parul lung in general si-l tund. Pai di ci?
  • In multe din cazurile cunoscute personal nu mai exista "iesiri cu fetele"ci "iesiri in cuplu"
  • Sex nu, cratita da.

Ciudat, nu?

luni, 5 martie 2012

Scrisoarea unui tata pentru suflet

Cineva mi-a reamintit astazi printr-un comentariu (merci!) de un citat care-mi era tare drag mie: Doar cei iresponsabili dau vina pe.."destin"


 Nu sunt eu in masura sa decid daca exista sau nu un destin. Nu reusesc nici macar sa ma gandesc la asta sa vin cu argumente pro sau contra ca ar exista au ba. 

Si daca tot a fost ziua citatelor si lucrurilor frumoase, Choco Follie a uploadat o poza cu o scrisoare a scriitorului Alexandru Vlahuta catre fiica sa; Imi permit sa o fu...imprumut si sa v-o arat si voua. 
Va rog salvati, un picut de zoom si cititi-o. 

Ce vorbe frumoase. Ce mi-ar placea si mie sa fiu asa macar uneori. Sunt, nu ma intelegeti gresiti. Doar ca uneori nu poti sa nu fii rautacios. Uneori nu te poti lasa calcat in picioare gratuit fara a-ti pasa de propria persoana. Asa cum zicea si draga de Choco, asa sunt si eu. Cateodata rautacioasa, nu stiu sa intorc si celalalt obraz. Dar asta nu inseamna ca nu am suflet. 

"Cei rai nu pot fi fericiti". Asa este. Dar se pune si cand esti rau doar pentru a raspunde la rautati si nu doar asa, ca sa fii? 

Mi-a mers in adancul sufletului scrisoarea. Mi-a adus lacrimi in ochi si gandul "Ce-ar fi sa fim mai buni si sa nu mai fim atat de egoisti?" Cele 2 parti ale noastre se bat cap in cap in permanenta. Prima urla "Nu-mi pasa de voi, eu sunt pe primul loc in viata mea, voi face lucrurile in asa fel incat sa-mi fie MIE bine, sa fiu EU fericit/a" si in acelasi timp realizezi ca sunt oameni pentru care ai face enorm de multe lucruri. Oameni fara de care sigur, ai putea trai, dar nu vrei. Pentru ca iti pasa. E firesc.

"Sa nu faci nicio fapta a carei amintire ar putea sa te faca sa rosesti". Cred ca asta e cel mai bun mod de a iti trai viata. Desigur, e imposibil sa nu faci nicio fapta rusinoasa. Oameni suntem, gresim. Dar cel putin nu repetam greselile. Spuneam eu intr-un post anterior asa "Pe principiul asta putem gresi o viata intreaga...o viata intreaga de repetitii de greseli, ca o nebunie continua care nu se mai termina."

Si inca ceva care mi-a mers la suflet..."Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata". Cat de frumos e sa stii ca nu ai nimic pe constiinta, ca sufletul iti e curat, ca ai incercat in fiecare zi sa fii un om mai bun sau macar bun, sa ajuti, sa zambesti, ca ti-ai indeplinit sarcinile onest si cinstit, si ca esti un om de isprava.

Niciodata nu e prea tarziu sa fii om.