joi, 17 noiembrie 2011

Procrastinarea

PROCRASTINÁ, procrastinez, vb. I. Tranz. (Liv.) A amâna în mod nejustificat începerea unei acțiuni, în special din cauza neglijenței habituale sau a lenei; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. [ < engl. procrastinate cca. 1548 < lat. prōcrastinātum: pro- („pentru”) și crastinus („ce ține de ziua de mâine”), cf. it. procrastinare, port. procrastinar, sued. prokrastinera].

Asa zice dexonline.ro. Dar nu cred c-aveati nevoie de-o definitie, o stiti si voi pe prietena noastra...(tobe, aplauze, ingeri cantand)...paampamaam: Procrastinarea. (E femeie, ca se termina cu A, ca numele romanesti de fetite. Hihi.)

 Ai de facut un eseu/proiect/prezentare/munca/hartogaraie/curatenie pana la o data limita.


 Stadiul I- Am timp


Mai e o luna pana atunci, da'ce, am innebunit sa ma apuc de pe acu? Toti o sa se apuce in ultimele 2 zile si eu fac acu, cu o luna inainte, ca oi fi eu cea mai fraiera din curtea scolii. Hai lasa, azi ma duc la film.

 Stadiul II- Mi-e lene

 As putea sa incep acum, dar totusi mai e timp si plus de asta uite ce frumos e afara, ma duc la plimbare si apoi toata dupa-masa incep macar sa scriu eseul. De dus la plimbare te duci, ca doar e frumos afara, doar ca atunci cand te intorci...nu mai e zi afara.

 Stadiul III- Sunt ocupat/a acum, maine

 Uite cate am de facut. Vasele alea nu se spala singure, Jenica mi-a zis s-o ajut sa-si faca bucle portocalii, unghiile mele nu sunt curatate si asa mai departe. Hm, am inca timp.

 Stadiul IV- Negarea

 Mai stau si azi degeaba si de maine ma apuc. Am timp, pot sta si noaptea sa lucrez la el, n-o sa-mi fie somn. Stiu ca maine e ziua Marioarei, dar lasa, n-oi muri daca nu ma duc. Ii dau un cadou asa pe fuga, beau repede o bere si vin si lucrez.

 Stadiul V-Aoleo!

 Maine trebuie sa predau eseul, jur ca nu mai fac asa ceva in viata mea!

 ...Pana data viitoare, asa-i?

miercuri, 16 noiembrie 2011

Care e cel mai mare regret al tau?


Zilele fug, se scurg, dispar de pe calendar... Ieri era august, azi ploua si e noiembrie...

 De cate ori m-am aflat in postura de-a zice ceva frumos cuiva si nu am zis-o? De cate ori am putut sa zic "Multumesc", "Cu placere", "Te iubesc"si n-am zis-o?

De cate ori m-am luat de oameni nevinovati si am zis vorbe care dor si ranesc, iar pe cei care trebuiau pedepsiti i-am lasat sa plece fara o vorba?

 Unii ar zice "Niciodata nu e prea tarziu"...Dar cand tarziu devine prea tarziu, iar ziua de maine nu mai exista? Ce faci? Regreti? Spui?

 Ce intelept a fost cel care-a zis"Nu lasa pe maine ce poti face azi"...poate maine nu mai exista...sau poate "maine" e prea tarziu...Si nimic nu e mai rau decat "prea tarziu..."

Care e cel mai mare regret al tau? Vorbe/fapte? Se accepta comentarii anonime.