sâmbătă, 28 mai 2011

Dear mate, I will miss you!

Totul a început joi... Banchetul. Am crescut, am terminat 12 clase, am fost fericită, am zâmbit, am iubit, am plâns, am făcut o dramă sau din contră, am luat totul la mișto. 


 Pentru cei ce mi-au fost prieteni și m-au iubit necondiționat....





Pentru cei ce sar garduri ce nu se văd în poze....


Pentru cei care știu cum să trăiască...


...și să lege prietenii pe viață....


Pentru cei curajoși și răbdători...


și cei mândri....



Și liberi....

și cei care ne-au crescut într-un fel sau altul...


 cei care au râs, au plâns dar tot au fost cei mai buni...la CEVA...orice....


cei silitori...


cei cu zâmbetul în suflet...




Apoi, după banchet și două ore dormite, am plecat la București la (bine)cunoscutul festival de teatru, poezie și foto, Licart. 

Pentru că uneori trebuie să renunți să faci ceea ce vrei, ca să faci ceea ce TREBUIE....


pentru cei care deși picau de la oboseală zâmbeau...


cei ce-au dat tot din ei...
cei tineri și naivi...


cei care sunt dezordonați înainte de-a intra pe scenă...

Pentru cei care știu să facă poze....

S-a terminat și Bucureștiul. O experiență extraordinară, Victor Rebengiuc în juriu, duminică o să aflu dacă am câștigat sau nu. Dar eu cred că da. Am fost buni, am dat tot ce-am putut. Pentru ultima oară pe scenă... O să-mi fie dor.....Și după ce-am ajuns la 4 din București și am fost în picioare la ora 8...
Ultima zi de școală...

Pentru cei ce-au luat premii...



Și pentru cei ce sunt mândri de ei...

Și finalul.... un final frumos, dar pe care nimeni nu și l-ar fi dorit...


Și ca și cum n-ar fi fost de ajuns, acum plec în club. Sunt o divă, haipa!!!



poza bonus: eram fericită, așa cum sunt de fiecare dată când urc pe scenă....


Mulțumesc Doamne, pentru oamenii care i-ai pus lângă mine! 

miercuri, 25 mai 2011

Someone like you



Aș vrea să vă rog, pe cei care mă citiți, să ascultați asta și să închideți ochii. Schimbăm păreri după.

Reversul medaliei-Facebook

Culmea culmilor, citesc azi, tot AICI un articol care spune cam așa (îl voi cita)

Un pedofil de 28 de ani a pozat intr-un copil de 13 ani dependent de scaunul de rotile pentru a viola o fetita de 12 ani. Nicholas Bull a pacalit-o pe adolescenta si pe parintii acesteia ca e un copil inocent de 13 ani.




S-a folosit de Facebook, unde si-a facut un profil fals, cu poze mincinoase, pentru a o convinge pe fetita 
sa se intalneasca cu el, ceea ce s-a si intamplat dupa sase luni de discutii dulci, cadouri si vorbe frumoase.

Pedofilul a reusit chiar sa-i convinga pe parintii fetei ca are 13 ani si ca e dependent de scaunul cu rotile dupa un accident pe gheata. La momentul intalnirii, barbatul i-a spus victimei sale ca medicatia pe care o ia il face sa se ingrase si sa para mult mai batran.

Tatal pedofilului l-a adus pe acesta la intalnirea cu fata, iar mai apoi i-a lasat singuri. Dupa un lung sir de minciuni convingatoare, pedofilul a dus-o pe tanara in camera de hotel, unde a violat-o.

Parintii tinerei si-au dat seama ca ceva nu e in regula atunci cand s-au dus sa-si ia fata din oras si au vazut-o in masina cu un barbat supraponderal de aproximativ 30 de ani si un altul de 50. Au chemat politia, iar autoritatile l-au interogat pe pedofil timp de 2 ore pana ca acesta sa isi admita varsta reala.

"Noi stiam ca fiica noastra isi trimite mesaje cu un baiat, dar ii vazusem pozele pe facebook, stiam ca are 13 ani si nu ni s-a parut decat ceva inofensiv. Suntem socati, abia cand l-am vazut ne-am dat seama ca ceva nu e in regula", au spus, ingroziti, parintii adolescentei.
Ancheta a aratat ca pedofilul a incercat sa agate peste 200 de fete in ultimii ani si 40 dintre ele e posibil sa fi trecut prin experiente asemanatoare.”


Bineînțeles că rămâi extra-mega-ultra-șocat și spui ”Mamă, ce nenorocit!”


Dar apoi eu îmi pun următoarele întrebări:
Ce discuții ”dulci”, cadouri și alte minuni între o ploadă de 12 ani și un plod (zice se) de 13?? Părinții fetei nu au realizat niciun moment că nu arată ca unul de 13 ani? Aici deja am impresia că e vorba de naivitate crasă. Ca să nu zic prostie.


Și nu în cele din urmă, la 12 ani, copilul ăla pleacă singur la întâlniri cu băieții, fără prezența (fie ea și din umbră)a unui părinte?


Și ca o ultimă întrebare: copilul ăla de ce s-a dus în hotel? Adică nu știu, eu pe la 12-13 ani ieșeam prin parcuri, mâncam o înghețată, nu mergeam în hoteluri.


Așa că nu poți afirma, domnișoară Andreea Gemănaru că părinții trebuie să interzică accesul copilului la Internet, când și părinții uneori trăiesc într-o ”realitate”...inexistentă.


Ce părere aveți?!


PS-Stay tuned, pregătesc un post despre anorexie și bulimie. 



marți, 24 mai 2011

Hai să mori tu, proasto?

Citeam AICI  un articol despre 2 puștoaice din Constanța care și-au cunoscut ”iubirile”pe ultramegasupercunoscutulșidecăcat Facebook, ca apoi să fugă d-acasă să se vadă cu măscăricii băieții. 


Și apoi na, știți voi, Poliția Română, luat calculatoarele fetelor, luat declarații la părinți. Chestii firești. Nu despre asta-i vorba.


Dar se pune problema: Cum ții copiii la distanță de pericolele ce-i pasc pe internet?


Și se trezește psiholoaga lu pește, donșoara Andreea Gemănaru și zice așa:


Este mult mai important ce spune colegul sau colega de la şcoală decât ce spune părintele. De aceea, singura modalitate de a fi precauţi cu copii este pur şi simplu interzicerea accesului la internet"


Ptiu, ptiu, dar ce deșteaptă ești, fata lu mama!!! Ce mai urmează? Să-i lege de calorifer și să-i bată cu furtunul de la mașina de spălat?

luni, 23 mai 2011

Enjoy the ride. Every minute of it!

În ultimul timp nu am mai scris lucruri de suflet, pentru că mi-a fost frică să le scriu. E senzația aia, atunci când trăiești ceva atât de frumos încât ți-e frică să povestești ca să nu se piardă.

Sau atunci când găsești o melodie frumoasă și n-o arăți nimănui, că o crezi doar a ta!

Urăsc statutul de drama queen. Și asta pentru că eu sunt :D și nu :(. Pentru că eu zâmbesc în loc să fiu tristă. Pentru că eu am înțeles (și am doar 18 ani, bine, aproape 19)că oamenii pleacă. Ei și? Vin alții. EU am înțeles că trebuie să asculți ce zic oamenii deștepți, nu proștii. Că dacă ascult toate tâmpeniile, când mai am timp să ascult și ce zic oamenii inteligenți? Eu am învățat că nu mereu e  vorba despre cât lovești ci despre cât poți înainta primind. Și am mai înțeles că viața nu e un dar, ci un împrumut. Pe care eu trebuie să dovedesc că-l merit.

Am spus și o mai spun o dată: nu sunt un exemplu de urmat. Nici măcar nu vreau să fiu. Nimeni nu vrea să-și asume responsabilitatea de a fi exemplu pentru cineva. Așa că tocmai de asta nu permit nimănui de a-mi judeca felul de viață. Felul în care gândesc, îmi fac prieteni, dorm, respir, mănânc, cânt. Nu permit pentru că asta sunt eu. Iar nimeni nu e obligat să stea lângă mine.

Odată am fost slabă. Atât de slabă încât fiecare cuvânt sau lucru pe care-l consideram ofensă mă dărâma. Plângeam ore-n șir rămasă în genunchi și-mi căutam greșeli la fiecare pas, în vreme ce celorlalți le căutam scuze. Acum? Acum îmi asum vina când o am, dar nu o mai caut unde nu e!

Și pe principiul ”Wherever this waltz may take us, remember to ENJOY THE RIDE! Every minute of it”. Nu vreau să vă iau cu texte de alea că ”Pentru fiecare minut în care nu ai zâmbit ai  pierdut 60 de secunde pe care nu ți le mai dă nimeni înapoi”. Dar așa e. În loc să fiu tristă, pot la fel de bine să fiu fericită. În loc să plâng că a plecat X, prefer să mă bucur că am cunoscut oameni noi.

În loc să plâng că las țara asta în urmă, prefer să mă bucur că am o lume nouă, toată la picioarele mele!

Vrei lumină?Atunci sparge colivia și ieși. Altfel nu o primești. Nimeni nu ți-o dă altfel! Nu vrei să fii printre cei ”buni”, nu? Eu cu siguranță nu vreau. Vreau să fiu printre ”cei mai buni”! Să fim serioși, cine n-a suferit vreodată, sau cine nu s-a despărțit vreodată de persoana pe care o iubea mai mult decât pe sine (greșit!!!), hop, mâna sus???

Ete și??? M-am lovit? Asta e? Am căzut? Nu-i nimic, asta e, ridică-te dracu de acolo, șterge-te de praf. Auch, ai genunchiul praf? Puțin rivanol, au ustură și hai pa. Mergi mai departe ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Cineva spunea ”Dacă nu aș avea sentimente aș putea fi cea mai deșteaptă femeie de pe pământ!”. Da, deșteaptă și...superficială, sinistră, seacă, GOALĂ! Pot fi nu cea mai deșteaptă dar printre cele mai deștepte. Și asta pentru că nu văd obstacolele, ci  ținta!

Scutește-te de dramă falsă, nopți nedormite, cearcăne, alcool.

duminică, 22 mai 2011

Ironic again

Din seria cât de prost-poți-fi-într-o-singură-viață vă preeezint azi:

Prietenii noștri de pe TPU și ale lor întrebări existențiale (bonus: răspunsuri la ele)

De km?Păi nu ești cam lat? Zic eu...

Lasă-mă să ghicesc: tatuajul va fi pe umăr. Și e cool să scrii eternitate. Păcat că de murit tot mori.

Da de ce vrei iubițico să ștergi prietenii ”după”facebook?V-ați certat?:(

Cu tine???”Ân” fiecare zi!

Și cam de câte ori ai vrea tu scumpa mea să-l speli pe lună?O dată?



Leag-o!!!

Și dacă vreți să vă cumpărați o clamă drăguță, am găsit eu una mega-cute pe un blog (nu vreau să fiu rea, deci nu dau link)
La numai... 40 de ron!!!!

Eh...