Viata mea (pe scurt si fara poze)

Cred ca unul dintre lucrurile care-mi place cel mai mult sa le fac este sa merg la teatru. Atat momentele care-au fost pe scena cat si ca si consumator, din loja. Apreciez atit de mult ce fac oamenii aia acolo. Pentru ca odata care pare asa de demult am facut-o si eu.  Si stiu cit e de greu.

Imi plac gecile scurte, fustele colorate, rochiile, gentile si pantofii cu toc inalt. Imi place sa-mi colorez unghiile si sa traiesc in perfecta armonie cu lucrurile din jurul meu. Imi place foarte mult sa fie curatenie in jurul meu si sa-mi personalizez lucrurile si camera. Sa se vada ca e a mea, sa-mi las amprenta acolo, in locsorul meu. Ma spal de o mie de ori pe zi pe fata si pe maini. Ma machiez frumos ca-mi place. Ma imbrac frumos (desi iarna nu prea am chef, nu stiu de ce)/

Cand citesc stau cu picioarele pe masa sau pe lateral si cartea sta cam in capul meu (aproape).De la o vreme nu prea mai citesc, ca spre rusinea mea m-am luat cu toate rahaturile mind-blowing si brain-washing care te cam deraiaza de la traseul corect. Pacat. O sa recuperez suta de carti pentru anul asta pe care mi-am propus-o. Promit.

M-am saturat sa-mi bat capul si mi-am propus ghiciti ce? A, da, sa nu mi-l mai bat cu toti prostii. Nu am timp. Adica am, dar as putea sa-l folosesc putintel mai util decat sa ma gandesc la x, y si z. Si oricum toate se rezolva cu niste Cola si niste Winston albastru (sau Pall mall albastru la £5.30 ). Dar cand astea se termina, problemele se rezolva cu putin creier.

Dorm la prinz. Mama ce-mi mai place. Ma bag in patut asa mica cum sunt, trag plapuma pina la gat (poate sa fie primavaravaratoamnaiarna, ca tot asa stau) si fac nani. Pe o parte. 2-3-4 ore. Si noaptea, gen acum, la 1.33 nu am somn si pun la incarcat Romanii au talent. Ma distreaza rau, ce vreti? Toti avem defecte.

Desi scriu aproape zilnic, cateodata nu ma pricep la cuvinte. Nu vor si nu vor sa iasa. Mai ales cu anumite persoane. As vrea sa zic multe, multor oameni, doar ca nu stiu cum s-o zic. Nu ma pricep nici macar sa-i zic mamei s-o iubesc, ca nu-s in filmele americane in care isi zic I love you si cand merg pana la baie. Vorbesc mult, rad, glumesc, ma prostesc. Dar pana la sentimente. Acolo nu prea mai stiu sa le exprim. Paaauza.
Nu e bine sa bagi gunoiul sub pres. Ca se aduna, se aduna si la un moment dat se umfla presu'de la atita gunoi. Si nu e naspa sa mergi s-arunci saci intregi? Ba da. C-asa facem noi oamenii, adunam doar ca sa strangem si mai multe.

Am o colectie de mii de poze (nu exagerez)adunate de pe te-miri-unde. Imi place de mor de mine. Ador mirosul rufelor proaspat spalate. Sunt un om puternic, sau cel putin asa ma mint eu si tine minciuna.

Cit de greu e sa zici despre tine. Ce poti sa faci? Sa te lauzi? Daca te lauzi esti ingimfata si nesimtita. Daca esti prea modesta zice lumea "Hai da-o naibii de exagerata" Si atunci? Poate sa taci.

Pacat ca uneori nu stiu sa cint, sa zimbesc, sa visez si sa ma bucur de viata asa cum e ea. Dar poate am trecut nivelul in care ma intristam repede. Poate. Citeodata sunt dura cu mine. Prea dura, imi vorbesc cam urat, poate-ar trebui sa-mi revizuiesc vocabularul fata de mine si sa nu mai cer asa de mult. Prea mult. Nu mai fa aia, nu mai drege aia, nu te mai implica-n aia, implica-te-n ailalta. Esti nebuna, Cristino? Si oricum: cred ca ne mintim cel mai mult pe noi insine. Ne mintim atit de mult incit adevarul devine atit de deformat ca parca ai crede minciuna.

Nu-mi lipseste nimic, sunt FERICITA! Shall I spell it? F-E-R-I-C-I-T-A! Si totusi...imi lipseste ceva mic-micut. Dar te poti obisnui fara orice, nu?

PS: NEWS FLASH: Nu vine nici dracu sa te salveze. Trebuie sa o faci SINGUR, singurel. The hard way.

Perfecta de mine

V-am mai zis cat de frumoasa, perfecta, desteapta, slaba, sexy sunt eu? Nu???? Ma mir ca mi-a scapat asta si aici. De acum o sa va zic de 5 ori pe zi. O sa fac postare speciala pentru asta. Doua. Pe minut.

Dar ce viata perfecta si lipsita de probleme duc eu v-am zis??? Eu nu am probleme. Cum sa va zic... traiesc pe un norisor din ala mare si mega pufos ghiciti ce culoare e. A, nu stiti? Pai cum nuuu? RUOZ. E RUOZ TOATA LUMEA MEA. Hihihi. Cum era aia cu inghetata, ciocolata si ruoz e lumea toata?! Of, nici p-aia n-o stiti? Naspa, toate se trag de la faptul ca nu sunteti perfecti... ca mine.

Acu lasand dracu gluma la o parte, cum dracu indraznesti sa-mi zici tu mie ca tu ai avut probleme si astea ti-au format caracterul, pe cand eu am trait o viata lipsita de orice problema? Sigur, am avut ce manca, ce imbraca, bani, unde dormi, dar asta nu te scuteste de toate problemele. Ca ma plang rar? Ok. Ma plang de 3420948293048 pe zi ca mi s-a rupt unghia, ca ie-te ca trebuie sa ma duc nu-stiu-unde si n-am chef, ca imi curge nasul, ca ma enerveaza xulica, ca franceza e uneori grea si asa mai departe. Dar cand am avut probleme GRAVE (Si pe norisor mai apar din astea) m-am indreptat intotdeauna spre ACELEASI persoane. Mama si prietena mea cea mai buna, care m-au ajutat asa cum s-au priceput.

Imi mai spui, cu aceeasi nonsalanta ca mie nu mi s-a refuzat niciodata nimic. Sa fie asta oare pentru ca in mare parte am stiut sa-mi aleg oamenii de langa mine si prea putini m-au dezamagit? Sa fie asta de la faptul ca stiu SA SI DAU nu numai s-astept SA PRIMESC??? Sa fie asta de la faptul ca eu stiu ca nu iti vine totul pe tava nicaieri? Nici macar in relatiile inter-umane. Orice fel de relatii. O fi de la "perfectiunea asta a mea", zic. Sau de la instinctul care nu ma tradeaza. De prea putine ori instinctul meu sau prima impresie despre cineva m-au dezamagit. Sa fie asta o calitate? Ca stii sa-ti alegi oamenii care sa ramana acolo pana la sfarsit? Cu siguranta.

Cat de usor e sa faci prezumtii de astea. Si eu care credeam ca ma cunosti. Poate nu degeaba ai disparut de pe statutul pe care-l aveai in viata mea. Defecte?!?!!? Da, am o gramada. Incepand cu faptul ca IMI PASA de oameni. Si de cele mai multe ori incerc sa le explic cand se auto-distrug. Incerc sa ajut si sa fac sa fie bine. De cele mai multe ori nu numai ca nu mi se ia in considerare un sfat prietenesc, ba chiar iese prost. De-aia bine sa nu te bagi. Ca facerea de bine-i f...e de mama! Doamne-Doamne, iarta-ma c-am fost vulgara.

Poate sunt uneori rasfatata. NU sunt perfecta! Am probleme, ca toti oamenii. Am probleme pe care le rezolv si nu le arat tocmai pentru ca sunt PUTERNICA! Daca nu arati ca ai probleme, nu inseamna ca ele dispar! Nu prea am avut probleme care sa se rezolve de la sine. Am pus mana si mi le-am rezolvat. Ca nimeni nu ti le rezolva la varsta mea. Nu neg. Nu mi-a lipsit nimic de ordin material, poate doar mofturi care acum le vad ca fiind absurde. Dar lipsurile sa fie oare doar de ordin material? Nu avem si un spirit? Un suflet? Nu a auzit nimeni de lipsuri de ordin spiritual? (Sau lipsa de creier, de care duc eu acum, batandu-mi capu cu tine)

Iti urez sa iti vezi de acum incolo de caracterul tau format de faptul ca ai avut si esecuri si reusite intr-o masura egala, nu ai avut ca mine "doar reusite", lucru care evident se datoreaza faptului ca sunt perfecta si ca nu mi se refuza nimic, nu?!

 Va pup, ma intorc la viata mea perfecta, unde oamenii nu dezamagesc, unde nu am probleme, unde nu plang si unde nu sunt..om! Cit de rau imi pare ca ai reusit sa ma lasi balta inca o data...

PS-Aici traiesc eu.

Intr-un an va mai conta?

De fiecare data cand ma simt trista, singura sau suparata, sau mi se pare ca lucrurile nu merg tocmai perfect, ba din contra, am probleme si viata mea e un haos, ma intreb "Peste 1 an va mai conta problema pe care o am acum? Imi voi aminti macar de ea? "

Apoi realizez ca intr-un an de zile probabil voi si uita minora problema de acum, sau daca nu o voi uita cu siguranta voi rade de ea.

Cred ca punem prea mult la suflet. Cred ca ne pasa prea mult de parerea altora despre noi (Ce cred altii despre tine nu e treaba ta, asa cum spune minunatul Coelho). Cred ca ne pierdem vremea cu nimicuri inutile, incercand sa schimbam oameni care nu numai ca nu se vor schimba ci vor deveni din ce in ce mai rau si nu singuri, ci cu tine cu tot de data asta. Cred ca ne punem mintea cu toti nebunii in loc sa stam in banca noastra.

Curaj, imi zic adeseori. Nu e nimic atat de rau incat sa nu poti trece peste. Iar cand viata te incearca, in loc sa zici "De ce eu?", mai bine zici "Doar atat poti?"

Incerc sa fiu mai buna, mai calma, mai intelegatoare. Cred in karma, iar karma's a bitch. What goes around, always comes back around.

Ce e fericirea? O cautam intr-una, vorbim despre ea, dar o intelegem? Ce e ea de fapt?

Noutati

Un post cum nu am mai facut de mult- cu un amalgam de idei.


Incepem cu doua recomandari:  Cutia cu fantome de Joe Hill. O carte care te tine in priza astfel incat sa te faca sa doresti a nu o mai lasa din mana pana nu ai ajuns la ultima pagina.


Trainspotting. Atat filmul cat si cartea. Filmul care incepe cu "Choose Life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol, and dental insurance. Choose fixed interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisurewear and matching luggage. Choose a three-piece suit on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who the fuck you are on Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pissing your last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked up brats you spawned to replace yourselves. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that? I chose not to choose life. I chose somethin' else. And the reasons? There are no reasons. Who needs reasons when you've got heroin? "


Bun, bun film. Avem una bucata regizor britanic Danny Boyle, una bucata super bunaciune Evan McGregor tinerel (filmul e din 1996) si multa pasiune. Si mai e si filmat in Scotia, deci avem si accent scotian. 

Le blog suferi o schimbare de aspect. Asta finala, zic, ca i-am modificat aseara aspectul de aproape ca mi-a venit rau de la teme si coduri HTML, care-s preferatele mele. Am ajuns la concluzia (asa cum zicea si Blogatu, intr-un review al blogului meu AICI) ca scrisul ala roz va cam deranja la ochisori (pai ce nu ziceti nimic, dom'le?) si v-am pus negru pe alb. Sa ne intelegem. 


Mi-am gasit si dividere pentru postarile din blog (chestia asta rozalie), am pus doar unul, ca doar nu-mi pun asii din maneca pe tava

Zilele s-au scurs, timpul a trecut si mai sunt 9 zile pana plec acasa, duce-m-as odata...


Intrebare de baraj: Filme si carti care v-au marcat viata?:) 

AZI NU

Obisnuiam sa plang si sa ma plang din fiecare cacat. Cu fiecare vorba spusa aiurea sau acuzatii curgeau inevitabil si lacrimile. Erau la pachet.

Cand eram la pamant tot ce stiam sa fac era sa ma plang, cat de prost imi merge, cat de bine ar fi putut sa fie si ce viata de cacat am. Si-mi placea. Imi placea sa ma plang asa, cu prietenii, se mai plangeau si ei, ma mai plangeam si eu si sfarseam prin a face haz de necaz aiurea.

Cand am venit aici am inteles ca adevaratele probleme nu erau cele din clasa a 12a cand nu aveam timp de nimic. Si de asemeni am inteles ca viata nu e asa cum o stiam eu. Nu ma plang. Niciodata, slava Domnului, nu am avut o viata grea. Ba din contra.

Inainte sa vin aici la gatit eram "un geniu", stiam sa fac 5 feluri de mancare si 4 congelate. Cu spalatul rufelor de asemeni nu eram vreo figura speciala, pentru ca nu le faceam. Bineinteles, oricine stie sa gateasca un minim, si oricine ajunge la concluzia ca "nevoia te invata". Pentru ca asa e. Atunci cand te prinzi ca daca nu speli nu ai rufe curate si daca nu gatesti nu ai ce manca, prinzi un talent nemasurabil, mai ceva ca Jamie Oliver, il faci p-ala sa-i fie rusine cu retetele lui simple.

In viata mea nu cumparasem detergent, odorizant, produse de curatat, bureti de vase. Acum le cumpar si pe-astea si parca nu-mi vine a crede.

Credeam ca viata la 3000 de km e frumoasa, roz si stai pe un norisor pufos tu si cu fericire tale inimaginabile. Asta isi doreste probabil orice "copil", sa plece cat mai departe de casa, pentru a isi construi o viata pe "propriile picioare". Doar ca "propriile picioare"adeseori sunt niste betze, nici pe departe suficient de solide pentru a iti construi o calatorie fara cazaturi, doar ca suficient de puternice pentru a se regenera, a te ridica si a iti continua calatoria.

Nu locuisem niciodata singura, insa imi doream foarte mult. Acum am inteles ca sa locuiesti singura (ma rog, cu o colega de apartament), dar cu propria camera unde nu te deranjeaza nimeni e vreo fericire nemasurata asa cum ar crede orice adolescent. Grea viata fara Teveu. Hehe.

Si cu toate astea sunt mandra de mine. Sigur, am facut greseli si fac in continuare garla, Maria ta. Cine nu a facut si nu face, sa arunce piatra.

Cateva reguli simple:

• Daca nu poti sa spui ceva dragut, mai bine taci
• "Doar cei care sunt suficient de nebuni incat sa creada ca pot schimba lumea, o si fac"
• Good things come for those who wait
• Nothing tastes as good as skinny feels
• Cu cat mai repede de deadline ai lucrurile gata, cu atat mai implinit si satisfacut te simti
• Nu te plange. Daca te plangi si-asa nu rezolvi nimic. Si de prea putine ori te face sa te simti mai bine.

Ma simt bine, pentru ca fac ceva. Mereu. Daca stai degeaba, lucrurile sunt naspa. Naspa rau. Cred c-am invatat sa am rabdare....