17 metode buuuune de a face faţă stresului

 

sursă

Trecând printr-o perioadă foarte stresantă, am găsit câteva metode de cum să faci faţă stresului şi altor factori care te pot face să fii mai liniştit, mai puţin stresat.

 1.Nu mă bazez doar pe memoria mea, deci ţin o agendă care să mă ajute să am programul cât de cât organizat, iar pe măsură ce îndeplinesc din "sarcinile"sau orice altceva ce am notat acolo tai sau bifez, să ştiu că am scăpat de una sau alta.

 2. Îmi fixez foarte bine priorităţile. Lucrurile urgente, lucrurile mai puţin urgente, lucrurile la care trebuie să renunţ sau cele pentru care trebuie să muncesc mai mult.

3. Încerc să-mi aduc aminte că MEREU există o alegere, deci am opţiuni între care pot face decizii şi deciziile îmi pot aparţine în totalitate, lucru foaaarte relaxant.

4. Uneori o iau pe o rută ocolitoare în drumul spre şcoală doar aşa, să mă plimb. În mod special când merg spre şcoală singurică. Alteori plec de la ultima oră doar ca să mai prind o oră de somn şi prinde foaaarte bine.

5. Îmi pregătesc de seara absolut tot ce am nevoie pentru a 2a zi dimineaţă (cărţi, haine, farduri, accesorii), iar dimineţile sunt mult mai plăcute şi lungi! Uneori mă trezesc cu 15 minute mai repede să-mi pot savura ciocolata caldă.

6. Nu cere perfecţiune de la tine! Cere cel mult excelenţă, dar nu perfecţiune. Eşti om, poţi greşi şi asta nu e o dramă, sau un capăt de lume. În altă ordine de idei, încetează cu prostia cu "mâine o să fie mai bine".Pentru că trebuie să fie mai bine de azi...

7. Nu fi pesimist, dar poţi fi pregătit mereu pentru ce e mai rău. Asta va muşamaliza eventualele dezamăgiri. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ai aşteptări. Înseamnă că trebuie să fii cu capul în nori, dar cu picioarele bine ancorate în pământ.

8. Fă pentru prima dată ceva nou. Ceva ce n-ai făcut niciodată. Plus... ia o pauză de la muncă/învăţat. 15 minute doar ale tale, în care să răsfoieşti o revistă, să te uiţi la desene animate, să bei un pahar de suc. Plus de asta încearcă să-ţi împarţi sarcinile pe un program strict şi nu lăsa delăsarea să intervină în program.

9. Poartă doar haine în care te simţi extraordinar. Iar când ajungi acasă după o zi îngrozitoare/obositoare fă o baie cu multă spumă şi uită de toate gândurile.TOATE! (Şi pentru că e imposibil să stai aşa şi să nu te gândeşti la nimic, vizualizează marea sau un perete alb. Merge!). Ascultă muzică de pian, sunetul ploii, vioară, sau orice crezi că te relaxează.

10. Nu încerca să schimbi oamenii. E un proces de durată, obositor şi eu una l-aş trece la categoria imposibilelor. Nu încerca să "repari"oamenii, repară-te întâi pe tine. Nu fi mereu ăla care sare şi sună şi face şi drege... Mai aşteaptă şi să fii sunat.

11. Învaţă să spui "NU". Nu o să moară nimeni dacă tu nu-ţi faci timp pentru prostiile tuturor. În aceeaşi ordine de idei, evită oamenii cu energie negativă, oamenii plictisiţi/plictisitori şi cei prosti. Voi încerca să te atragă în aceeaşi oală. Nu fi invidios, încearcă să ajungi şi tu la un nivel mulţumitor, faţă de tine nu de ceilalţi. Şi nu în ultimul rând... nu încerca să-i mulţumeşti pe toţi. Nu are rost şi nici finalitate.

12. Încearcă să alergi/să faci abdomene/orice fel de sport, timp de măcar o oră jumătate iar apoi întinde-te pe jos şi respiră încet. Încet şi adânc. Vei vedea rezultatele. Apoi mănâncă un bol întreg de fructe.

13. Cunoaşte-ţi limitele, nevoile. Ajută-i şi pe cei din jurul tău să le cunoască şi nu în ultimul rând, să le înţeleagă.

14. Fă curat în toată casa cu muzica la maxim, iar la final vei fi obosit şi epuizat de la dans, iar casa va fi lună. Senzaţia de euforie şi fericire e un bonus aici.

15. Şi ca un ultim lucru (dar nu cel din urmă)-ia-ţi somnul de care ai nevoie şi încearcă să adormi la ore decente. Vei evita frustrarea şi oboseala de dimineaţă.

16. Acceptă-te şi IUBEŞTE-TE exact aşa cum eşti. Ai grijă de tine, că dacă tu nu ai, nimeni nu o va face. Îngrijeşte-te şi respectă-te serios.

 17. Într-o seară oarecare închide-ţi telefonul şi vezi un film bun. Va fi excelent fără stres şi melodii jalnice de telefon.

 Şi ca de final.. lasă lucrurile să curgă, nu te agita, toate se aranjează...

Câinii maidanezi-chiar sunt o problemă?

Mă declar cu mânuţa la corason iubitoare de animale. Da, mă topesc după căţeluşi, pisicuţe, lugu-lugu, vrăjeli. Dar nu despre iubirea mea faţă de animale vreau să vorbesc azi.

 Mă uitam eu aseară, de fapt butonam canalele TV într-o lipsă acută de somn (vreau şcoala înaaapoi şi programul meu obositor!!). Şi ajung eu pe Antena, unde era emisiunea lui Capatos. Şi ca invitată era Oana Zăvoranu. Femeie pe care vă zic sincer n-o suportam până acum că mi se părea mahalagioacă atât în aspect cât şi în comportament. Ei bine, ţin să specific că aseară avea nişte colanţi de latex (care mi se par ok pe un trup armonios-ca al ei), un top simplu negru, parul prins într-o coadă de cal, iar ca bijuterii avea o singură braţară şi purta un smokey eyes bine realizat şi decent. Deci overall decent, frumos, liniştit. 

 Am început să o admir şi mai tare când a început să-şi declare iubirea ei pentru căţeluşii străzii. Pe banda cu mesaje de la telespectatori curgeau "n" mesaje în care ziceau că ar vrea ca toţi câinii să fie omorâţi, că s-au săturat să le fie teamă de animale când merg pe stradă şi etc.etc. Femeia asta explica din tot sufletul că nu e cazul ca aceştia să fie ucişi, că există "n"alte metode, dar românul e extrem de comod şi preferă să pună mâna la treabă să-şi facă dreptate.

Pot să înţeleg asta până la un punct, dar de la asta şi până la tine, dragă pensionarule, care te trezeşti dimineaţa şi îţi vezi viaţa anostă cu ochii şi în loc să îţi mănânci biscuiţii şi să îţi bei ceaiul, tu ce faci dragă pensionarule? Pregăteşti cu mult suflet nişte pifteluţe cu... otravă, pe care le îmânezi cu drag animăluţelor din faţa blocului care te deranjează pe tine ...doar tu ştii cu ce.

 Pot să înţeleg şi frica pentru câinii străzii. Am avut-o şi eu, locuind în Brăila fiind micuţă şi petrecând multe vacanţe acolo. Brăila e un oraş PLIN de astfel de căţeluşi maidainezi. Însă tot de acolo am învăţat că animalul căruia nu îi vei face nimic, care nu va simţi frică sau venin din partea ta, nu te va ataca.

 Pot să înţeleg şi că în loc să iei un căţeluş de pe stradă ca animăluţ de companie vei prefera să-i iei odraslei tale un căţel de rasă de 2000 de euro. Da, pot să înţeleg şi asta.

 Pot să înţeleg de asemeni şi că odată ai fost muşcat pe stradă de un maidanez şi de aici se dezvoltă ura ta pentru aceştia.

 Dar nu pot să înţeleg cum poţi să zbieri tu deşteptule (oricare ai fi tu)-în gura mare că vrei să fie omorâte toate animalele astea, pe motiv că merită. Sunt oamenii, MII de oamenii care merită să fie împuşcaţi. Totuşi, îi împuşcă cineva? Sunt oameni care muşcă şi pe partea cealaltă câini care NU. Ca fiinţă a secolului 21, anul 2011, nu poţi să te apuci să rezolvi problemele aşa. Ce-ar fi ca într-o zi să ţi se omoare ţie familia aşa, de sanchi?

Şi atunci vin eu şi întreb: unde naiba s-au dus banii ăia, din 90 încoace pentru sterilizarea acestora? S-au dus prin buzunare, vă zic eu. Suntem în 2011. Din 90 până acum s-ar fi scăpat de problema asta.

Eu una am fost muşcată o singură dată de astfel de câini, dar asta nu mi-a dezvoltat nicio ură. Eram pe teritoriul lor, au simţit frică. Animalele nu au raţiune, au instincte, iar acela era în mod evident locul LOR. 

Soluţia, din punctul meu de vedere, ar fi ca aceştia să fie sterilizaţi, iar din moment ce nu se vor mai putea înmulţi vor muri pe rând, dar de bătrâneţe. Iar în câţiva ani s-ar putea rezolva cu uşurinţă problema.

Acum o să-mi ziceţi că există enşpe mii de adăposturi. Da, adăposturi în care sunt trataţi jalnic, în care nu primesc mâncare. Şi plus de asta...cum ai putea să aduni TOŢI câinii în adăposturi?

 Şi atunci... care e soluţia? Tu de care parte eşti? Cea care doreşte să fie omorâţi toţi sau cea care luptă să nu se întâmple asta?

Despre cadouri şi cum să stai calm

 

sursă

Ştiuuu, ştiuuu, unii dintre voi adoraţi să cumpăraţi cadouri şi vă place la nebunie să colindaţi magazine unul după celălalt ca să găsiţi lucrul cel mai potrivit. Voi (adică noi- că şi eu intru aici) veţi cumpăra cadouri "cu poveste", cadouri care crează o atmosferă plăcuta şi în fine, înţelegeţi voi

Pe partea cealaltă a barierei sunteţi cei care urâţi să faceţi asta şi vă apucă nervii ori de câte ori trebuie să cumpăraţi un cadou. Şi atunci ce faceţi? Cumpăraţi lumânări parfumate, cărţi pe care n-o să le citească nimeni niciodată, ursuleţi de pluş şi blablabla. Ce e de făcut?

Vă propun câte 10 cadouri pentru fiecare persoană pentru care ar trebui să cumpăraţi un cadou (I am a rescuer, ştiu! )


 Cadouri pentru mama- Se presupune că este persoana cea mai importantă din viaţa fiecărui om, dar şi aici se panichează câţiva când vine vorba de cadouri. 
1. Un evantai elegant şi nu din ăla jalnic de pus pe pereţi, ci unul pe care să-l poată folosi.
2. O eşarfă de mătase asortată cu parfumul ei preferat
3.Loţiune de corp cu o aromă frumoasă (cafea, vanilie, scorţişoară, etc-în funcţie de preferinţe), un suport de lumânări parfumate şi un set superb de lumânări
4. Dacă este iubitoare de cărţi bune- atunci mergeţi pe o carte clasică, demnă de citit după o anumită vârsta (as in-grad de înţelegere). Aici puteţi adăuga şi nişte mănuşi frumoase, simple, fine
5.O veioză pentru noptieră, asortată cu o pernuţă frumoasă gen vintage şi cu o carte uşoară de lecturat înainte de somn
6.Un portofel de piele, clasic, simplu (as in-fără brizbrizuri, fluturaşi, etc). La cadoul ăsta eu aş mai adăuga o mască de faţă cu miere sau orice altceva relaxant.
7.Un CD cu muzică pentru maşina şi lângă el un CD cu piese relaxante (as in-instrumentale) şi o pungă de bomboane fine, interesante (ceva nou, inedit)
8.O pereche de papuci pufoşi de casă alăturaţi unei saltele pufoase şi mari pentru pat
9. O broşă cu camee şi o pereche de cerceluşi alăturaţi. Dacă bugetul vă permite puteţi adăuga şi un ceas-tot pe stilul vintage
10. Un album cu poze de familie, mare, tot pe stilul vintage de preferabil, iar alături de fiecare poză un mic citat care să descrie poza, dacă este fumătoare puteţi adăuga aici şi nişte ţigări cu cireşe, să zicem, sau vanilie, oricum o aromă de "atmosferă "aşa.

DE EVITAT: Flori în ghiveci, flori at all, bomboane ieftine, cafetiere, căni, ceşti, farfurii.

 Cadouri pentru tata
1. Dacă este fumător, puteţi încerca o scrumieră elegantă, un pachet de ţigări (trabucuri gen)/o pipă
2. O agendă, împreună cu un pix gravat special pentru ocazia respectivă
3.Produse de îngrijre a tenului şi corpului-o marcă interesantă, bună!
4.Un ceas de marcă, potrivit stilului de viaţă, personalităţii
5. Dacă se pricepe la meşterit tot felul de chestii-o trusă de scule performante şi o pereche de mănuşi pentru lucru
6. Lucruri legate de tehnologie- rrami, stick-uri de memorie (şi acestea în forme haioase)
7. Un ceas de perete pentru birou, într-o formă interesantă (vezi ceasuri din acelea gen gară)
8. O borsetă cu DVD-uri cu toată muzica lui preferată, organizată pe ani şi pe stiluri (lucru pe care-l puteţi face şi cu filmele preferate)
9.Un tricou frumos, polo, asortat cu un cardigan în ton cu tricoul. Nimic mai simplu
10. O cravată asortată cu o curea.

DE EVITAT: Ceasuri oribile, after shave-uri.


 Cadouri pentru prietenă
1. Loţiune de corp, asortată cu un burete mareee de baie şi lumânărele parfumate
2. O eşarfă interesantă, asortată cu o pereche de cerceluşi mici şi finuţi, de preferabil de argint
3.O trusă de machiaj care să conţină culori mate (aşa veţi fi siguri că nu daţi greş) împreună cu nişte mănuşi lungi din catifea
4.Cameee, cameee, cameee. Orice domnişoară ar trebui să aibă măcar un accesoriu în care să fie camee. Deci..o astfel de broşă şi un suport mareeee de bijuterii (elegant, nu plastic!)
5. Un CD relaxant (as in- din nou, pian, vioară, sunetul ploii, etc) şi o pernă maaare şi pufoasă (fără poză!!!-eventual un model abstract, flori, sau orice altceva, dar nu poză cu voi doi). Tot la cadoul ăsta puteţi pune şi o carte de poezii
6.Doar dacă ştii ce parfum foloseşte îi poţi cumpăra unul şi mai poţi adăuga un ruj INCOLOR, ca să nu dai greş la culoare
7. O pungă de bomboane (as in Raffaello, sau ceva de genul) şi o carte bună (recomand How to be adored)
8.O cană mare (dar fără mesaj sau poză!!!) şi o cutie mare mare cu câte 2 plicuri din fiecare fel de ceai (cât mai multe feluri de ceai-negru, verde, portocale, etc, aţi prins ideea), pentru dimineţi frumoase!
9. Bijuterii. Un inel cu o piatră frumoasă, colorată.
10. O oglindă mare, într-o ramă frumoasă, de lemn şi câteva poze cu mesaje inspiraţionale pe care le poate ataşa oglinzii

DE EVITAT: Ursuleţi de pluş, căni cu poza voastră, perne imprimate!


 Cadouri pentru prieten
1. Dacă este fan meciuri, atunci puteţi să-i cumpăraţi bilete pentru cel mai important meci al sezonului împreună cu nişte mănuşi frumoase de fotbal
2.O seară frumasă cu vin şi cină.
3.Chestii gen stick cu brichetă, alături de un dvd cu filme bune nesiropoase (ştim cât le plac)
4. Un DVD pliiiin cu jocuri şi o sticlă de vin bun
5. O carte (recomandare- Tehnica secretă a francmasoneriei)
6. Un fular pufos (negru sau gri) şi nişte mănuşi de piele
7.Abonament pe 6 luni/un an la revista lui preferată (chiar dacă e Playboy, Hustler, bla bla)
8.Un tricou interesant (vă rog evitaţi tricourile cu mesaje ieftine gen "Dacă vrei să te culci cu mine, zâmbeşte")
9.Un ceas (aici mare grijă la model) şi o brăţară care poate avea o gravură, dar pe interior!!
10. Produse de îngrijire a tenului şi un Cd cu muzica preferată.


 DE EVITAT: Ursuleţi de pluş şi chestii siropoase!!!

Din astea vă puteţi inspira şi la secţiunea cadouri pentru bunica sau bunicul, mama iubitului, o prietenă, un prieten, etc.

 Hope it was useful.

Tip of the day (1)

Orice font pe care blogspot-ul/wordpress-ul nu-l au (spre exemplu Script Ms Bold care mie-mi place enorm)- şi vă place vouă mult de tot îl puteţi avea acum pe blog.

Cum? Scrieţi post-ul pe care doriţi să-l aveţi pe blog în Word (eu în 2007, dar sunt convinsă că merge şi într-o alta versiune), îi selectaţi fontul & culoarea, mărimea şi daţi copy/paste în “Scrieţi postare nouă”, iar când veţi publica postarea, va rămâne exact cu fontul dorit de voi.

 Ihi, sper că v-a fost de folos, deşi cred că unii dintre voi ştiaţi asta de multicel. 

Ps- e printre primele dăţi când postez de mai multe ori în aceaşi zi... cred că am prins drag rău de tot de blog!

Frânturi de lucruri frumoase

Snow Patrol - Chasing Cars
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Melodia e pentru cineva. Ha, nu zic cine, se va simţi singur. Ups, tocmai am zis că e un el. 

sursa pozei: aici

Scurt eseu despre organizare

Obişnuiesc să fiu o persoană organizată. Mi se pare că aşa câştig timp, spaţiu şi nu irosesc o doză bună de nervi şi nesomn dacă nu las lucrurile pe ultima sută de metri. 

Aşa că dacă eu am primit un proiect pentru săptămâna viitoare, îl voi face AZI, iar săptămâna viitoare cu o zi înainte de deadline când alţii lucrează la proiectul respectiv, eu voi zace pe undeva prin cadă cu o carte bună şi o ţigară-n mâna ailaltă (da, ştiu, numa eu m-aş putea gând că pot fuma cât zac în cada. Bad&and old habits die hard.Or they don t die at all. )

Atunci când plec într-o călătorie îmi fac o listă cu lucrurile de care am nevoie, în funcţie de destinaţie, vreme, ocazie, da, în mod special ocazie şi scopul călătoriei (ce aş putea să fac cu nişte schiuri la mare?)

Mai nou (DIN FERICIRE!), prefer să fiu constantă în citit&învăţat&company ca să nu se adune să mă simt overwhelmed şi să simt că nu mai fac faţă. Prefer paşi mici dar siguri în loc de salturi îndrăzneţe care să mă arunce direct la naiba (nu fac asta mereu, de multe ori şi eu mă arunc înapoi, pentru că viaţa asta e prea scurtă ca să nu te laşi câteodată luată de val)

În relaţiile cu ceilalţi îmi e foarte clar cine sunt eu pentru ei şi cine sunt ei pentru mine şi asta mă scuteşte de neplăceri care.. nu-şi au rostul. Îmi e bine, îmi oferă siguranţă-şi de ce nu-, comoditate să-mi ştiu bine locul în vieţile altora, astfel încât nu voi depăşi niciodata limita faţă de aceştia

 Prefer să întreb de zece ori acelaşi lucru ca să pot fi sigură de ce am de făcut ca să mă pot organiza şi să fac ce am de făcut cu precizie. Tot legat de asta ţin să menţionez şi că ori fac un lucru ca lumea ori o las baltă. A, şi dacă mi se pune pata să fac ceva, trebuie să fac, că dacă nu, iar mi se pune negru pe corason şi fac urât.

Dacă azi e miercuri (chiar e, actually) şi ştiu că vineri, spre exemplu, merg la un party, încerc să-mi alcătuiesc ţinuta în cap şi un machiaj (aici nu mereu-uneori doar las pensulele să-şi facă jocul şi iese ceva drăguţ). Poate vă întrebaţi ce rol are să fac asta. Ei bine, măcar evit cotrobăitul prin dulap şi nervii că nu găsesc nimic. Punct ochit, punct lovit

Tocmai din cauza acestor lucruri ţin şi o agendă pe care o planific la începutul săptămânii, astfel încât îmi voi şti tot programul de la bun început şi voi şti când pot strecura alte activitaţi şi cât timp am pentru acestea. Poate părea o prostie la prima vedere, însă dat fiind că am un an extrem de încărcat, fiecare zi are un program care trebuie neapărat respectat (mamă şi ce-aş vrea eu să mă eschivez). Plus că aşa e imposibil să uit de îndatoriri, responsabilităţi, lucruri promise&so on.


Poate părea chiar şi aşa overwhelming şi obositor să-ţi notezi. Însă nu, am organizarea şi timpul nu mai e un duşman, ci e de partea mea. (O să intru în depresie, că mi-am uitat agenda undeva şi abia luni intru înapoi în posesia ei). De asemeni notez şi filme pe care vreau să le văd, cărţi pe care le-am citit/aş vrea să le citesc, nume pe care nu trebuie să le uit, melodii, fragmente din idei care-mi vin pentru blog.

În general, pot să mă laud cu ...claritate, să zic aşa. Claritate în toate domeniile vieţii. Şi dacă nu o am, atunci mă lupt să o obţin. Vă zic cu mânuţa pe inimă că prefer să fie "alb"sau "negru". "Da" sau "Nu". Nu agreez "Nu ştiu", "Vedem", "Poate". Nah, o să ziceţi că nu-i bine, că omu nu poate fi mereu sigur. Ei binee, cu mine trebuie să fie. Şi asta-mi aduce doar avantaje şi o doză de stres... redusă. A, da...şi un program bineee pus la punct...

 Şi ca să exprim în poze (că aşa se zice că o imagine face cât o mie de cuvinte), am pregătite şi câteva poze cu obiectivele pe să zicem... 6 luni...

Passed your exams intră şi la categoria "BAC" dar şi la cea "admitere". Bineînţeles, cu brio!

 Asta şi bineînţeles şi asta... (permisul din poză e unul fals, bineînţeles da n-am găsit altă poză, aşa că m-am mulţumit cu asta, dar n-o să mă mulţumesc cu un permis fals!)

Bineînţeles tonele de cărţi...

 Şi...

 ..Şi iarăşi pentru că e nevoie..mâncare sănătoasa...

 ..Dar şi...

 Şi nu în ultimul rând... lots of affection

 Uitasem de...

A nu se înţelege că sunt meticuloasă şi nu funcţionez decât după un program pe care-l ştiu de dinainte cu exactitate. Nu e chiar aşa. Nu pot să spun că mor după chestii care intervin în program aşa hop-ţop, dar agreez surprizele şi once in a while trebuie să ne lăsăm loc necunoscutului să intre şi să ne bucure vieţile. Şi şi dacă e rău, trebuie să învăţăm să "handle this" (Doamne, nu mi-a venit expresia în română, ce urât), cu brio.

Voi? Cât de organizaţi sunteţi şi care e planul vostru de "acţiune?" Aveţi unul, sau mergeţi "cu valul"?

 Sursele pozelor: aici, aici, aici, aici, aici şi aici dar şi aici

Una scurtă da deşteaptă (5)

 

sursă

Răni avem toţi. Vindecate, deloc vindecate şi..cele pe care minţim că le-am vindecat. Doar că... ar trebui din când în când să le vedem sursa, rădăcina răului... iar odată ce am găsit-o să luptăm ca naiba cu ele, să le facem să dispară... Parcă prea ne-am obişnuit să târăm rănile vechi după noi şi să le acceptăm, că deh, sunt ale noastre. Şi prea ne-am obşnuit să măturăm gunoiul sub preş în loc să-l dăm afară şi să uităm de el. Şi totodată ne-am obişnuit cu compromisuri, cu "lasă mă că-i bine şi aşa"

 Iar eu acum mă duc să duc gunoiul AFARĂ, nu sub PREŞ! Am zis, am zis!

Să se facă fericire...

 

sursă.

Plumb Damaged

   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Vă rog frumos, ba chiar insist, să daţi play înainte să citiţi! Mulţumesc!

Vreau să scriu, să curgă pagini odată cu sentimentele pe foi albe... Obişnuită (atât de obişnuită) cu laptopul şi cu blogul să curgă aici... Să curgă oriunde, doar să curgă... 

 Mă tot întreb cine sunt eu acum, dat fiind că în ultimul timp am jucat doar "roluri "care nu mi se potrivesc...şi culmea e că nu pe scenă unde e firesc să joci personaje opuse ţie, eu le joc în viaţa reală şi aşa le joc că nu mă mai recunosc...sunt rea, egoistă, meschină chiar ...şi toate astea pentru că am impresia că am obosit. Şi totuşi undeva îmi găsesc puterea să îndepărtez tot ce e rău, ca să rămân înconjurată de cât mai multe lucruri bune... 

E unul dintre cei mai stresanţi ani ai mei, pentru că eu cer mult de la mine, alţii cer şi mai mult de la mine, iar eu mă pierd printre cereri, responsabilităţi şi cerinţe... Şi mă pierd în gesturi şi lucruri pe care nu-mi stă-n caracter să le fac... Mă pierd în plictiseală, nopţi de ne somn şi uneori şi lacrimi pe care iar nu-mi mai stătea în fire, pentru că nu obişnuiesc să plâng cu una cu două...

 Fac totul de inerţie... Îmi oblojesc cearcănele şi sufletul, mă îmbrac cu primele haine din dulap, adeseori mă încalţ pe tocuri şi o iau la goană pe scări ştiind că iar voi întârzia... Alunec, cad, mă împiedic, mă ridic, cad iarăşi şi o iau de la capăt. Frigul îmi amorţeşte simţurile, mâinile, sufletul. Văd marea de oameni cărora nu le pasă, toată lumea e grăbită, nimeni nu are timp, timpul fuge, rămânem fără o dimineaţă, o seară, o viaţă şi nici măcar nu ne pasă, fuge timpul, fuge viaţa din noi, se scurge... şi nouă nu ne pasă, nu observăm, gonim într-una pe alei care nu ne duc nicăieri... 

Oamenii ăştia pe care-i văd în fiecare zi nu-mi transmit nimic, deşi şi eu sunt una dintre ei... Alerg după cauze pierdute, mă agăţ de oameni cu care n-o să ajung la finalitate, joc un joc pe care ştiu c-o să-l pierd şi totuşi sunt atât de încăpăţânată încât îl joc şi mă atrag pe mine în primul rând până la limitele limitelor şi încă puţin mai sus... 

Şi îmi vine să mă urc în ceva, în orice, să ajung la cineva, să spunem glume proaste şi să desenăm pe foi mari rupturi din orice şi să bem cafea rece şi să adormim pe covor, şi să... of, să nimic. Să nimic, e atât de târziu aşa că-mi înnec dorinţele în serial şi un pahar de apă plată. Când mă uit la Grey s anatomy mă pierd. Mă pierd prin anevrisme, rupturi de coloană, cancer, boală şi... salvări de viaţă. Grey s e tare mişto. 

Baletul. Da, baletul mi-a plăcut mereu. Oamenii ăia mici care se învârt şi au graţie cu carul şi transmit atâta iubire, atâta dramă... Cred că de-aia mi-a plăcut Black swan. Black swan la propriu, pentru că mi-a plăcut enorm de Mila Kunis care joacă lebăda neagră... şi în viaţa reală şi în teatru tind să merg mai mult spre a-mi da drumul în joc, în piesă, decât pe teoria în sine...

De mâine, promit că de mâine fiecare lucru pe care îl fac o să-l fac în aşa fel încât să-mi placă...

Of, şi atâtea am scris şi iar n-am zis nimic... Sper că voi să fiţi mai fericiţi...  Şi la mine să se facă fericire şi la voi şi mai multă fericire decât aveţi deja!

Life as we know it

 

sursă

Câteodată obosesc şi eu de ironie, de agitaţie, de nebunie. Şi caut liniştea, filmele bune, ceaiul de portocale şi atât de mult mi-ar plăcea un loc doar al meu unde să nu mă deranjeze nimic şi nimeni...

 Mă stresează şi mă obosesc atât de multe lucruri că deja simt că m-am pierdut, că niciodata nu am ştiut atât de puţin cum ştiu acum...Mă las purtată de val, iar el în loc să mă ducă departe mă aruncă undeva spre nicăieri, spre o agitaţie şi mai nebună, tembelă, chiar...

 Îmi pierd cuvintele atât de uşor şi devin un om care nu aş fi crezut că o să fiu vreodată. Calc pe dâre de praf cu pantofii mei cu tocuri înalte şi mă pierd înca o dată, şi încă o dată şi încă odată... Iar liniştea refuză să vină, mă dă la o parte, mă răscoleşte, îmi face somnul greu.

 Cea mai grea luptă e cea pe care o duc cu mine, încercând să mulţumesc pe toată lumea, neînţelegând că este imposibil. Lupt să fiu mai bună, mai bună, mai bună, până când nu o să mai am nimic de oferit, de aruncat, de împărţit. M-am reparat de atâtea ori şi încă continui să cred că sunt de neatins. Că nu mai am cum să fiu rănita, enervată.

Mă mint singură, mă duc spre nori, mă întorc tot singură prin cruzime şi auto-critică...

 Timpul, da, EL, Timpul, îmi va aduce liniştea. Timpul vindecă. E timp pentru toate. Pentru venit, plecat, luptat, renunţat...

"Şi atunci fatăăă, de ce stai cu el fată?"- "Că-l iubesc fată"

ironie

Iar o să spuneţi că-s o insensibilă şi mă doare la bască de suferinţa altora. Şi iar greşit. Mă doare la bască doar de suferinţa ălora care şi-o merită. Adică cei care şi-o provoacă singuri, cei care o acceptă, cei care spun că nu au de ales, deşi ştim cu toţii deşi nu recunoaştem mereu, că tot timpul, în permanenţă ai de ales. Doar că nu vrei să vezi şi de aici pleacă tot.Şi aici o să ziceţi iară că de unde ştie mă asta cine merită şi cine nu?

Păi hai să mă explic atunci. Azi o să vorbesc despre femeile care-s călcate-n picioare şi ele acceptă. Da, poate o să se simtă câteva p-aici, dar chiar mi se rupe(câtă răutate, nenică). De unde mi-a venit tema asta? De la o discuţie cu o cunoştinţă zilele trecute bărbaţii care îşi bat muierile. Şi zicea dăştăptu ăsta (cunoştinţa mea, adicătelea), că dacă femeia merită, atunci e firesc să fie bătută. Şi atunci mi s-a pus pata.. rău dă tot.

 Păi cum mă? Suntem în 2011, secolul 21 şi pe faţa Pământului mai există muieri atât de proaste care să gândească că e firesc ca ele să fie inferioarele bărbaţilor (as in-e ok să le înşele şi să le bată, "că aşa e ei mamă"). No offence, dar ce mamă poată să-i spună aşa ceva fiicei ei? Cea care a luat bătaie cu droaia de la soţul ei, a fost înşelată de o mie de ori într-o căsnicie de douăj de ani şi care nu are studii suficiente ca să priceapă că ar trebui să fie egalitate şi armonie şi nu femeia să fie slugă şi pe lângă asta să mai fie şi călcată în picioare (bărbaţii or fi crezând că asta cu bătaia e bonus)

Şi ce bărbat cu capul pe umeri se îndură să dea într-o femeie? Ce nenorocit, ce bestie e ăla? Ce drept are el asupra femeii ăleia? Da, are tot dreptul să o părăsească. Să plece. Dar de unde şi până unde avem noi dreptul (oricine ar fi acel "noi") să ridicăm mâna la o fiinţă? (fie acea fiinţă şi un animăluţ, în fond)

Aşa..asta e teoria. Şi dacă o întrebi pe deşteapta care mănâncă bataie pe pâine de ce mai stă cu dobitocul ăla nenorocit o să-ţi răspundă că-l iubeşte. Şi atunci ridici din umeri, fir-ar să fie, că n-ai ce zice. N-ai ce face. Şi-o merită. 

 Nu merită niciun bărbat, nici măcar o palmă înghiţită. Pentru că una singură şi trebuie...restul o să curgă ca pe bandă rulantă. Şi plus de asta, cât naiba să mai împingi gunoiul sub covor în loc să-l arunci dracului afară?

O să zic acum ceva. Da, o să zic, că asta cred. Eu cred că mai vinovată e femeia care acceptă palmele decât bărbatul care le dă. Am zis, am zis. N-am dat cu paru.

 Şi ca de sfârşit aşa... haz de necaz...

 

"Doctorul:Ce s-a intamplat?
Femeia: Nu stiu ce sa mai fac. De fiecare data cand sotul meu vine beat acasa, ma bate de ma rupe.
Doctorul: Am un leac foarte bun pentru asta: cand sotul tau vine acasa beat, tu imediat iei o cana de ceai de musetel si faci gargara si tot faci gargara.
2 saptamani mai tarziu femeia se intoarce la doctor si arata proaspata si renascuta
Femeia: A fost o idee stralucita. De fiecare data cand sotul meu venea acasa beat, eu nu faceam decat sa fac gargara cu ceai de musetel, si el nici macar o data nu m-a atins
Doctorul: Vezi daca-ti tii gura?"

PS- sper sincer, sincer, că n-am fost prea dură faţă de cei care nu trec prin asta, iar faţă de cei care trec prin asta, nu pot decât să sper că a fost o lecţie... Iar bărbaţilor care cred că femeile pot fi bătute dacă dau motive, le doresc să aibă şi ei câte o fetiţă (sau mai multe) şi să-i spună şi ei acelaşi lucru.

Bancul e de aici.
Iar sursa pozei: aici