Banner nou...

O nouă și simpatică rău de tot și cu aceiași oameni pe care nu-i place ca mine(vezi special:)) ), Iulia, mi-a făcut un banner adorabil. Vi-l las aici să-l vedeți și voi:

Ce părere aveți? Și culmea e că a fost la fix cu ideea de post pe care-o aveam pentru seara asta. Iar banner-ul ăsta reprezintă exact amalgamul de trăiri pe care le experimentez eu. Să mă explic:

Eu? Eu sunt un amestec de târfă și înger. Un amestec de femme fatale și fetița inocentă cu părul strâns și pantaloni largi. Un amestec între tipa cu părul întins și tocuri de 15 cm și machiaj smokey eyes și fetița cu fustiță cu buline și balerini.

Nu vreau să par deloc modestă, pentru că nu sunt. Sunt mândră de mine. Sunt mândră de mine că deși câteodată sunt cea mai imatură și încăpățânată de pe mapamondul ăsta, alteori dau adevărate lecții de maturitate. Îmi dovedesc că pot, că vreau. Sunt lașă câteodată, dar alteori prind curaj și sunt de neoprit. Și momentele de lașitate pălesc. Câteodată nu am pic de atitudine (asta doar când vreau să obțin ceva:D ), iar alteori sunt plină de atitudine. Pozitivă, de cele mai multe ori.

Câteodată nu știu ce să zic, alteori zic doar prostii. Câteodată doar mă opresc și...respir.

Acum respir. Și toate trec... Nu?

Acum lăsând prostiile mele deoparte... Ce părere aveți despre banner?:D

LATER EDIT: merci frumos blogspot de rahat că mi-ai șters comentariile și etichetele la postarea asta. Frumos, ce să zic?

Despre refugii

REFUGII


REFÚGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de scăpare, de adăpostire în fața unei primejdii sau a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. –


Zilele trecute, dacă nu mă înșel, poate chiar ieri, discutam cu prietena mea cea mai bună despre refugii.  Îi explicam eu, tare aprinsă, că fiecare om, după o dezamăgire/pierdere/oboseală cruntă/trădare și alte minuni care ne fac să avem nevoie de altceva  își căută refugii. E imposibil a nu căuta acestea din urmă. Fiecare om, cât de puternic sau slab ar fi el, are nevoie de o respirație adâncă (ce drăguț sună deep breath și nu respirație adâncă, nu că?) 


Refugiul e adeseori rezultatul unor insuccese sau eșecuri în fața anumitor situații (dragoste, muncă, familie, prieteni, ș.a.m.d)


Căutăm adesea refugii în brațele prietenei cele mai bune, în brațele iubitului, în brațele mamei, într-o carte bună, în a ieși la o cafea cu gașca, într-o noapte în club în care să dansezi lasciv. 


Alți oameni ambițioși își găsesc refugiul în muncă, în fel și fel de proiecte care-i ajută să se ”ridice”pe planul carierei. Alții într-un sport, în hobby-uri și diverse activități


Până aici nimic care să nu fie ok. Însă eu mi-am jurat că nu mă voi auto-distruge căutând refugiul în alcool, droguri sau sex. E auto-distrugere de ultima speță, te nenorocești ca să ce? Bețiile repetate sau o pastilă nu va reface niciodată lucrul pierdut ci doar îl va face să pară și mai ”irreplaceable” 


Dar cred cu tărie că toți avem nevoie de un loc cald unde să ne vărsăm lacrimile....


Tu la cine te duci când ți-e greu?La cine pleci când ți-e dor de mare?


LATER EDIT: merci frumos blogspot de rahat că mi-ai șters comentariile și etichetele la postarea asta. Frumos, ce să zic?

Ete fleoșc

Bă ce mă disperă când zic ”Bună dimineața” și aud ”Dimineață a fost la 7, când m-am trezit eu”

Și acum ce, să-mi fie jenă?!?!?!

Trebuie întins și păru meu, că nu se îndreaptă singur.....

Povestea mea cu placa de întins părul a început undeva printr-a 9a... Îmi întinsesem eu odată părul pe nu știu la cine și îmi plăcea că-mi încadra părul frumos. Și așa început îndrăgosteala de placă. Ne-am găsit ne-am iubit, iar de atunci.....

...eu îmi întind pletele. Că altă treabă mai bună n-am de făcut  nu mă înțeleg cu părul meu creț deloc. Mă face să arăt ca o puștoaică dulce  ciufulită de 14 ani. (totuși la look-ul de howcute&sweetamI merge cu o fundă-n păr)

Până acum am experimentat eu fel și fel de plăci. Profesionale, Philips, etc. Whatsoever. Însă idee e că aș vrea să îmi cumpăr o placă de păr BUNĂ, eventual cu dublă protecție (și ce minuni mai au astea p-acolo), cu un maxim de temperatură de 230 grade și tot așa.

Ce îmi recomandați? Cu cât mai multe detalii despre ea vă rog. (Aș prefera parcă în zona Rowenta/Remington, însă dacă aveți și alte recomandări, nu contează)

Preț?Până-n 300 de ron (maxim 350)

Hello stranger

Una din cele mai mișto senzații? Când te întâlnești cu un străin, în aglomerație, îți face cu ochiul și zâmbește. Singurul lucru pe care-l ai e zâmbetul.

Și te tot gândești la el, dar habar n-ai cine e. Hihi. Știe careva cum e? Breathtaking.

Hello stranger. You had me at hello.

”Lasă, mă, mai sunt atâtea fete/atâția băieți pe lumea asta”

Hello sweeets!:D

Când doi oameni se despart, cei din jurul lor au tendința să spună ce-am zis eu în titlu. Mi se pare atât de greșit, atât de eronat, atât de dezgustător. De ce? Niciodată   persoana pe care tocmai ai pierdut-o nu poate fi înlocuită fix așa, de următorul care apare la colț. Sunt fericită că eu niciodată nu ”servesc”oamenilor replica asta de rahat. Dar de fapt nu de asta sunt fericită. Sunt fericită că eu știu    că atunci când îți lipsește o persoană, îți lipsește întreaga lume  !!! 


Da, perfect de acord, după oareșce timp îți vei canaliza durerea pe alte drumuri, te vei concentra pe alte lucruri, vei uita, te vei reîndrăgosti. Dar niciodată nu vei iubi 2 oameni în același fel.

Găsim dragostea la toate colțurile? Nu, nu cred... Când aveam 14 ani poate credeam că undeva la semafor cineva va zâmbi și pac, gata. S-a întâmplat. Doar că a ținut 2 luni.

Dragostea nu e peste tot. Și adeseori apare fix când nu ai nevoie de ea. Blink and you will miss it.

Dear-16-old-me

Am găsit un filmuleț genial AICI pe care insist să-l vedeți și să share-uim păreri apoi despre el:

Dear 16 old me,

În timp nu o să mă mai întorc, dar hai să povestim puțin despre tine:

• Trebuie să înveți să nu te mai agăți de oameni. Nu e ok. Iar dacă totuși o faci alege și tu oameni care nu te vor răni
• Vei fi rănită. Învață să nu suferi, nimeni nu merită. Și dacă totuși suferi, make it short(er)
• Vei cunoaște zeci de oameni. Câțiva vor rămâne, restul vor pleca. E ok, nu aveai nevoie de ei oricum
• Citește mai mult!!! 
• O să te apuce (cam peste vreo 2 ani, așa) prostia de a da la UNATC. Vei renunța, stai liniștită
• Stop being messy. Nu mai fi rea! Ar fi o idee să te gândești totuși de câteva ori înainte de a zice ceva
• Te vei distra de multe ori așa cum nu ai făcut-o niciodată
• Vei învăța și să renunți. Cam peste un an și ceva îți va fi tare greu să renunți la cineva. Dar o vei face
• Vei avea un majorat genial. 
• O să intri în clasa 12a și o vreme lucrurile vor merge geniale. Vei cunoaște pe cineva care-ți va intra repede la suflet. Tot așa de repede va și ieși. NU plânge
• Mobilizează-te. Pune suflet în orice. Lucrurile vor ieși bine până la urmă
• Nu mai visa porcării și bazează-te pe realitatea concretă
• Încetează să vorbești prostii. 
• Oricât de tristă ai fi nu fă lucruri penibile care să te facă mai încolo să te simți ca o curvă proastă. Nu te îmbăta, nu trimite mesaje penibile, nu fi teribilistă. Nu juca roluri care nu ți se potrivesc. Zău că-ți stă rău. 
• Study, study, study. Nu vrei să ajungi să plângi mai târziu.
• Nu vei avea răbdare cu oamenii. Ești o proastă. Câteodată vei vorbi urât cu ei.
• Seriously now, vei ajunge mișto de tot, știu eu!:D
• Vei lega prietenii și mai strânse cu anumiți oameni care ar face orice pentru tine. Dar și tu ai face orice pentru ei.
• O să realizezi brusc că viața e frumoasă. Vei trăi din plin.
• Stop acting like you own the world. Seriously, you dont!!!

Dacă ai putea să vorbești cu tine la 16 ani, ce ai spune?

Fabulous and classy and... old people

 

Veți fi uimiți la vederea acestor poze. Am fost și eu, indeed, însă în sensul de wow al cuvântului uimire. În sensul bun, deci. Din blog, în blog am ajuns AICI,  la un blog  de fashion al unei doamne care își prezintă outfiturile prin pozici:) V-am atașat și vouă pozele, ca să observați câteva aspecte pe care eu le-am observat cu cea mai mare ușurință. Aspectele sunt următoarele (cu bulinuțe, așa cum v-am obișnuit și până acum :) )

• Cred că doamna are în jur de poate 60. Cam așa (dacă greșesc, scuzele mele) și are încă ”nevoia”de a se îngriji, de a arăta bine și de a epata prin stil
• Este un blog arhicunoscut(dacă veți intra veți observa acest aspect, în jur de 100-200 comentarii/post)
• În afară (doamna este din Spania și predă limba engleză) nu există apucăturile cu ”Vai Doamne, cum arată ăla/aia”. Nu există turnining heads after others. Nu există, efectiv. Și asta pot să o spun din cert din țările pe care le-am vizitat (în jur de 8)
• Iese din banal și folosește extraordinar tehnica color-blocking (găsiți AICI ce reprezintă mai exact color blocking). Este diferită, din punctul meu de vedere, în sensul bun al cuvântului
• Cred că am observat cu toții cum arată bătrânii de la noi. Mulți dintre ei consideră că nu mai e nevoie nici măcar să respecte regulile elementare: curățenie, îngrijire minimă, tuns, etc.

Voi ce părere aveți? Interesant sau nu? Penibil sau nu? Cu argumente, vă rog:)