Gânduri

Am început să mă uit la Greys anatomy, deoarece am cam terminat şi Desperate Housewives. Şi am scos câteva citate drăguţe: 

 "At some point, you have to make a decision. Boundaries don't keep other people out, they fence you in. "

 "Life is messy, that's how we're made. So you can waste your life drawing lines or you can live your life crossing them. But there are some lines that are way too dangerous to cross. Here's what I know. If you're willing to throw caution to the wind and take a chance, the view from the other side... is spectacular."

"Here comes a moment when it's more than just a game, and you either take that step forward or turn around and walk away. I could quit, but here's the thing. I love the playing field."

Sunt confuză, obosită, stresată şi nu-mi place când trebuie să renunţ la ceva dar sunt forţată să o fac. Şi acum punct şi de la capăt... 

Tag day

Şi azi, o leapşă de la Măzgălica. Zice aşa:

 1.Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina asta?
 Monica Columbeanu, bineînţeles. Am auzit că e o poiată extraordinară. Glumesc, bineînţeles. Aş merge spre Elizabeth Gilbert (cea care a scris Eat, pray, love)

 2. Care sunt motivele pentru care i-aţi încredinţa lui sarcina asta?
Mă regăsesc enorm în Eat, pray, love. Şi dacă a putut să-şi povestească atât de bine viaţa ei, sunt perfect conştientă că la fel ar reuşi şi cu a mea.


 3.Este sfârşitul lumii. Ce carte aţi pune în capsula cosmică pentru a păstra o <> a umanităţii?
Cred că Biblia e foarte semnificativă. Dar dacă aş putea pune mai multe, aş alege cele mai valoroase şi longevive jurnale de-a lungul vremii. Cred că doar jurnalele sunt exemplul clar al umanităţii!

 4. Cum arată pentru dvs. pauza ideală pentru a citi o carte?
Primăvara- pe o bancă într-un parculeţ unde să fie şi un lac mic, pauză de la jogging
 Vara- Într-o curte interioară cu piscină şi un cocktail lângă
 Toamna- Lângă geam, cu ceai negru cu lapte în mână, ascultând ploaia
 Iarna- Lângă şemineu, cu un pahar roşu de vin în mână şi cu acorduri de pian

 5. Dacă aţi avea puterea de a <<şterge>> un personaj de roman care ar fi acesta?
 Nu aş şterge nimic, fiecare roman are exact numărul necesar de personaje, fără de care romanul şi-ar pierde sensul.

 6. Care sunt motivele pentru care aţi şterge acest personaj?
 Cum am zis, nu aş şterge nimic, că nu-s romanele mele.

 7. Câţi kilometri aţi merge pentru a găsi o carte?
 Mulţi, dacă chiar mi-aş dori cartea. 1. Nu-mi plac cele în format electronic, prefer să stau în pat cu cartea în braţe şi 2. Mersul pe jos face piciorul frumos.

 8. Dacă ar fi posibil să vă întoarceţi în trecut ce scriitor aţi vrea să întâlniţi? 
Aici îi dau dreptate Măzgălicăi, şi vreau şi io nene să-i cunosc pe Eminescu and company, că ne fac zilele amare ăstora de dăm Bacu anu ăsta.

 9. Care ar fi primele cuvinte pe care i le-aţi adresa? (În afară de <>)
Cred că aş începe cu "Ce-aţi vrut să ziceţi în toate poeziile alea? ", sau "De ce le-oţi fi făcut aşa de ermetice? "Nu, glumesc, cred că acum sunt pornită aşa din cauza bacului.

 10. Descrieţi biblioteca visurilor voastre.
 Auch, ceva ce-mi lasă imaginaţia să zburde. Cam aşa ceva. Bine, cu mici îmbunătăţiri, dar voi vedeţi câââât de frumos şi caaald e?

A 2a leapşa vine de la Twisted Chocolate
 Un  ceva: O cafea cu muuuult lapte, sau un bol de cereale cu lapte (zise ea când s-a trezit de 15 minute)
 O melodie:Ellie White-Nu te mai caut sau Ben Harper-Amen omen
 Un film pe care vreau să îl văd:  Eat pray love, The beach, The postman only rings twice, The Tenant (Roman Polanski)
 Mă uit la: Terminaşi Desperate Housewives (de fapt ultimele episoade nu au apărut) deci mă uit la Greys anatomy. Extraordinar!
 Vreau să mă uit la: Stele, cu telescop din ălaaa mare, de pe un bloc, într-o noapte înstelată (Dacă zic şi New York chiar par nebună, nu?)
 O formaţie:TAXI
 Un citat:Life is messy. That’s how we’re made. So, you can waste your lives drawing lines. Or you can live your life crossing them
Îmi doresc: Să iau Bac-ul Ok, să plec la facultate (dacă nu Scoţia, atunci Bucureşti), să îmi crească parul, să văd New York-ul şi să revăd Parisul.
 Un cuvânt care te face să îl pronunţi de nenumărate ori:BAC:))
 Dacă ai putea  schimba culoarea cerului: Aş vrea doar să fie mereu senin senin...
 Ai dori:Ar fi drăguţ să ningă cu fulgi mari. Dar merge şi un mocha latte.
 Sau să: Plec în vacanţă chiar acuuum!

 A3a leapşă a venit din muulte părţi, nu menţionez pe nimeni ca să nu omit pe cineva

 SUNT: Energică, creativă, zâmbăreaţă, perseverentă (zic eu că adeseori pt cauze "salvabile"), romantică uneori, curajoasă, tupeistă. Sunt un amestec de energie, o bombă nucleară.
 AŞ VREA: Aş vrea multe... Dar pe lista de priorităţi sunt să fi luat Cambridge-ul ăla amărât, să iau Bac-ul calumea, să intru unde vreau eu...
 PĂSTREZ: Toaaaate prostiile care m-au legat de un om sau de un loc. Şi bineînţeles chitanţe şi acte.
 MI-AŞ FI DORIT: Nu cred că e ceva care aş vrea să fi fost altfel. Deşi pe moment spun că aş fi vrut, toate exact aşa cum au fost au avut o contribuţie în formarea mea ca personalitate şi ca om.
 NU-MI PLACE: Să fiu luată peste picior, să nu mi se dea dreptate atunci când am, să se ţipe la mine, sau să facă cineva pe deşteptu cu mine
 AUD: Cam ce vreau eu de obicei, am auzul selectiv. Şi mai aud cântând Ellie White
 ÎMI PARE RĂU: Că nu am tras puţin mai mult de medii în liceu (fortunately, its not too late), că nu am ascultat ce trebuia să ascult. Că nu am luptat pt.unele lucruri şi că am renunţat la altele din comoditate...
 ÎMI PLACE: Să cânt, să dansez, teatrul, să mă uit la seriale, să citesc, să fiu înconjurată de oameni dragi, să primesc şi să fac cadouri (mă refer la atenţiile valoroase-acelea fără nicio ocazie)
 NU SUNT: Egoistă. Nu sunt falsă.
 DANSEZ: Aproape în fiecare weekend (damn you, Bacule, s-a cam schimbat). Şi dacă nu prin casă
 CÂNT: Toaaată ziulicaaaa. În pauze la şcoala, în baie la ţigară, acasă
 NICIODATĂ: Nu fac compromisuri care să-mi schimbe viaţa. Nu renunţ la cineva pt.altcineva.Nu plâng degeaba, nu asta e soluţia.
 RAR: Sunt perfect mulţumită. Mereu am ceva de schimbat, de înlocuit, de făcut. Hihi.
 PLÂNG: Înainte făceam dees asta. De la cuvinte, de la fapte, de la un sms, de la o pierdere. Acum m-am dezobişnuit, şi iau măsuri să schimb ceva înainte să plâng.Dar într-adevăr, mai plâng când mă simt neputincioasă.
 SUNT CONFUZĂ: Când nu ştiu ce să fac, nu ştiu care decizie-i mai bună. Când spun că oamenii sunt aşa şi pe dincolo şi mi se aduc dovezi clare la "portofoliu"
 AM NEVOIE: De un start bun, că restul duc eu la bun sfârşit.
 AR FI TREBUIT: Ce mai contează? Timpul nu-l mai dăm înapoi...
 AŞ PUTEA: Să fiu mai consecventă, mai organizată şi (da doar câteodată) să nu mai fiu o scorpie egoistă. Na, c-am zis-o!!

 Lepşele merg mai departe la: Măzăgalica, la Paula, la Grapefruits, Evergreen, Camelia, Raluxa, Subsemnata, Blaiedutz, Sorin, Dara, Monica, Zuze, Andra, Anita, Simona şi Ştrumfiţa

PS!!!- Comentariile anonime în continuare vor fi respinse. Iar tu, frustrat mic şi anonim, dacă tot eşti aşa şmecher şi inteligent fă-ţi o favoare şi nu mai intra pe blogul meu. Mulţumesc!

Untitled

Câteodată nu poţi aşa, pur şi simplu să te bagi în sufletul omului. Nu-i poţi rezolva tu toate problemele, deşi uneori prezenţa ta e de ajuns. Oamenii au adesea de dus lupte cu ei înşine, demoni de înfrânt singuri, nu cu ajutor.

 Nu suport oamenii insistenţi şi agasanţi şi care te întreabă de o mie de ori dacă ai luat o decizie cu privire la ei (sau legat de ei). Şi nu înţeleg de ce nici dupa ce li se explică nu înţeleg.

 Nu ai nicio scuză să te bagi în viaţa altcuiva iar apoi să mai ai şi pretenţia să fii ascultat sau primit.

Una scurtă da deşteaptă (1)

Dacă un om te înşeală odată, să-i fie ruşine. Dacă un om te înşeala şi a doua oară...să-ţi fie ruşine.

Despre obsesia de control şi lucrurile care eşti dispus să le faci să ajungi la el

 Toţi vrem să fie totul bine şi încercăm să ne organizăm în aşa fel încât să ne ducem la bun sfârşit sarcinile pe pământu asta. Toţi încercăm să nu supărăm pe nimeni şi mai presus de atât-să nu ne supărăm pe noi înşine şi să menţinem liniştea. Mie una (şi la pariu că mai sunt câţiva-destul de multicei), vreau să îmi stea cămaşa aia perfect. Părul să fie perfect întins. Nu sunt ok când sunt certată cu cineva drag. Nu sunt ok când ştiu că am de făcut până mâine un proiect iar eu stau şi citesc cartea pe care n-o pot lăsa din mână şi alte exemple, cu miile. Până aici totul perfect.

 Dar ce se întâmplă atunci când nevoia de control devine din ce în ce mai acută şi te pierzi dacă dintr-un motiv sau altul nu deţii TU controlul, pentru că nu depinde de tine? Se pare că (aşa zice horoscopul meu)- sunt predispusă la obsesii de control. "Obsesia lui primordiala este aceea de a detine controlul. De-asta e mereu in garda si se straduieste continuu, incarcandu-se cu atatea responsabilitati."
Da, uneori am impresia că dacă-mi scapă controlul, dacă aia sau ailaltă nu am făcut,sau nu am dus la bun sfârşit ceva, la mine încep: procese de conştiinţă, învârtit în pat şi toate alea.

 Noi ca fiinţe umane, adeseori nu avem în vocabular verbul "a renunţa". Tragem după noi relaţii inutile de mult, păstrăm obiecte pe care nu ne face nici plăcere să le privim şi mai ocupă şi loc. Suntem atât de ocupaţi încât nu vedem că luăm cu noi în viaţă lucruri de care n-o să avem nevoie niciodată. Ne agăţăm de oameni cărora nu le pasă iar celor de care nouă nu ne pasă nu suntem în stare să le spunem asta direct.

 Ne umplem golurile cu resturi, iar aşa artificial şi superficial privit par umplute. Dar nu, ele sunt şi mai goale...

Nu zic nu, atât controlul oferit de alţii cât şi auto-controlul ne oferă siguranţă. Încredere. Dar nu poţi fi permanent în deţinerea controlului (nici măcar asupra ta). Iar dacă ai pierdut un pic controlul nu înseamnă că e o dramă...

 Aveţi şi voi teama asta de a nu scăpa controlul?

Daydreaming...

Day dreaming again, Alice?!

Eat pray love, un fel de-de la agonie la extaz...

Am terminat şi eu de citit Eat, pray, love după ce o auzeam pe buzele tuturor, ştiind că e un bestseller iar până şi titlul şi tema cărţii mi se păreau atrăgătoare. Aşa că am trecut la fapte.

 Şi acum... Eat, pray, love mi-a lăsat un gust dulce şi o puternică impresie de realitate. O carte bună, savurată pe îndelete (mănânc rahat, mi-a luat o grămadă să o citesc-pentru că sunt extrem de ocupată zilele astea cu fel şi fel de tâmpenii neplăcute dar obligatorii). O carte în care găseşti o bucăţică de putere şi înţelegi că poate viaţa ta nu e atât de messy precum credeai.

 Viaţa lui Liz e ciudată. Se simte pierdută pe podeaua băii unde plânge datorită căsniciei ei care eşuează lamentabil.

“In fata mea se intindea un lac de lacrimi, un adevarat lac al rusinii si fricii si confuziei si durerii in care traiam… N-am fost doar un spectator, am luat parte la crearea acestei vieti, de ce simteam ca nu-mi apartinea? De ce ma simteam atat de coplesita de datorie, prea obosita sa fiu si sprijinul financiar al familiei si motorul ei social, si cea care plimba cainele, si menajera, si viitoarea mama, si – pe apucate – scriitoarea?’’

“M-am rugat. Asta a fost. Stiti si voi cum e asta – a te ruga. M-am rugat la… Dumnezeu. Era prima oara.” 

 ’Buna, Doamne. Ce mai faci? Eu sunt Liz, ma bucur sa te cunosc. Imi pare rau ca te deranjez asa de tarziu, dar chiar am probleme serioase. Imi pare rau ca nu am mai vorbit cu tine pana acum, dar sper ca am reusit mereu sa iti arat cat sunt de recunoscatoare pentru toate binecuvantarile pe care mi le-ai oferit in viata… Dupa cum stii, nu ma pricep la rugaciuni. Totusi, te rog, poti sa ma ajuti? Am nevoie de un raspuns. Te rog, spune-mi ce sa fac…’’
Dupa repetarea la nesfarsit si innecata in lacrimi a rugamintii “Te rog, spune-mi ce sa fac…”, mi-am dat seama la un moment dat ca nu mai plangeam, m-am oprit in mijlocul unui suspin, toata durerea se evaporase… m-am intrebat daca aveam sa vad Fiinta Suprema care imi oprise lacrimile.
N-am vazut nimic. Eram singura. Dar nu chiar singura. Ma inconjura ceva ce nu poate fi descris decat ca o oaza de liniste – o liniste atat de stranie, incat nu voiam sa respir, de teama ca astfel as face-o sa dispara. Era o liniste incredibila. Nu tin minte sa mai fi simtit vreodata asa ceva…
Apoi am auzit o voce… vocea mea, venind chiar din mine. Numai ca n-o mai auzisem niciodata inainte. Era a mea, dar era inteleapta, calma si intelegatoare. Asa cum ar fi sunat daca as fi avut parte numai de dragoste si de certitudini. Nici nu pot descrie caldura si afectiunea acelei voci care imi oferea un raspuns ce urma sa aduca in viata mea lumina divina.”




În Italia ajunge în Roma obosită, ştearsă. Dar îşi face prieteni, face cursuri de italiană şi se îngraşă...12 kg, datorită mâncării savuroase specifică Italiei. Părăseşte Italia cu speranţa că “expansiunea unei persoane – amplificarea unei vieţi – este o măsură a valorii fiecăruia pe lumea asta.”  


Găseşte oameni în aceaşi situaţie, e când sus când jos cu moralul, în Indonezia îşi găseşte iubirea reală...

 



 

“Lumea crede că sufletul pereche e cineva cu care te potriveşti  la fix, toţi îşi doresc să fie aşa. Dar sufletul pereche e o oglindă, e ăla care-ţi arată toate chestiile care te trag înapoi, ăla care-ţi atrage atenţia asupra ta însăţi, ca tu să-ţi poţi schimba viaţa. Probabil că un suflet pereche adevărat e cea mai importantă persoană pe care ţi-e dat s-o întîlneşti în viaţă, pentru că-ţi dărmâmă toate prejudecăţile şi te obligă să te trezeşti. Da’ când e vorba să trăieşti toată viaţa cu respectivu’?…

Nţ. Prea dureros. Sufletele astea pereche ne apar în viaţă tocmai pentru ca noi să putem descoperi alte feţe ale propriei noastre persoane. După care pleacă. Şi-i mulţumeşti lui Dumnezeu că se-ntâmplă aşa.”

(Mănâncă, roagă-te, iubeşte- Elizabeth Gilbert)

To lose balance sometimes for love is part of living a balanced
life.”

You are, after all, what you think. Your emotions are the slaves to your thoughts, and you are the slave to your emotions

There is a reason they call God a presence – because God is right here, right now. In the present is the only place to find Him, and now is the only time.

Uneori fericirea se află la capătul lumii. Călătoreşti ca să ajungi la tine însuţi. Ca să te descoperi

Dumnezeu nu-ţi trânteşte niciodată o uşă în nas fără să-ţi deschidă o fereastră“.

Am fost înşelată, judecată, tatuată, dar sunt în picioare şi nu mă dau bătută“

E mai bine să-ţi urmezi propriul destin imperfect decât să trăieşti o imitaţie perfectă a vieţii altcuiva

Nu tebuie să-ţi îngădui niciodată să te prăbuşeşti, pentru că dacă faci asta vei avea tendinţa s-o tot repeţi. Trebuie să te mobilizezi să rămâi puternic“

A avea un copil e ca şi cum ţi-ai face un tatuaj pe faţă. Înainte să te bagi în aşa ceva, trebuie să fii absolut sigură că asta vrei.

“Ca sa gasesti echilibrul pe care il vrei, trebuie sa-ti tii picioarele foarte pe pamant, incat sa simti ca ai patru In loc de doua. Asa vei putea ramane ancorata in lume, dar nu mai privi lumea cu mintea, trebuie sa te uiti la ea cu inima. Asa il vei cunoaste pe Dumnezeu.”

“Sa nu-ti ceri scuze ca plangi, fara emotii ca astea am fi cu totii niste roboti.”

Şi acum..întrebarea mea... care este cartea care v-a plăcut cel mai mult şi de ce? Mai pe scurt, vreau recomandări de lecturi uşoare şi plăcute!

Clişee de despărţire faimoase

Am fost rugată în mod expres de Anita printr-un comment să scriu prin prisma stilului caracteristic un post despre clişee de despărţire (ale lor şi ale noastre-să nu ziceţi dup-aia că-s misogină şi să nu-mi pierd cititorii masculini pe motiv de denigrare a specie. hihi, nu m-am putut abţine)

 O să încep cu prostiile care ni se spun după ce trecem printr-o despărţire-
 1. "O să treci peste" anexat cu "Lasă că o să fie bine"sau "Timpul le vindecă pe toate"-cele mai mari porcărie pe care poţi să o spui, pentru că nu intră la categoria "consolare", ci la categoria "mă umpli de draci dobitocule/dobitoaco". Plus că timpul trece şi vindecă cu ajutorul tău, ajutor de sine. Adică poate trece în defavoarea ta, adâncindu-ţi rănile. Plus că dacă boceşti de 25 de ori pe zi şi îţi plângi de milă în casă înconjurată de batiste totul va trece în derivă. Did I make myself clear enough?

 2. "Despărţirea e mai uşoară dacă o să rămâi prieten/ă cu fostul/a"- Da cum să nu, exact asta aveam de gând să fac, să rămân prietenă cu fraieru care m-a făcut să bocesc şi m-a făcut din om neom. Când ne-am despărţit de comun-acord (deşi parcă nici asta nu prea există, da hai să zicem), sau când nu am fost mult timp împreună (ex-o lună), atunci mai merge. Da nu-mi zi tu mie să rămân prietenă cu ăla care-am fost un an, doi, cinci, douăzeci.

 3."Sexul de rămas bun(cică)te ajută să treci peste"-Altă aberaţie care mă face să mă tăvălesc pe jos de râs. Nu sunt nici proastă, nici naivă. O să mă ajute eventual să rămân ancorată în trecut, ceea ce nu-mi arde. Merci anticipat.

4. "Dacă-ţi găseşti altul, o să treci peste"-Şi aici am ceva dubii, doar dacă altul ăla e vreun Făt-Frumos cu puteri vindecătoare. Deşi şi aşa tind să cred că oricare ar fi altul, tot va fi din start desconsiderat şi mai "rău"decât fostul, care deocamdată în ochii tăi e zeu. Am I right?

Şi acum clişee de despărţire pe care le foloseşte ea:

 1."Am realizat că ţin la fostul încă"-Da, poate fi ceva perfect adevărat, dar poate să fie şi "Oricum nu eşti bun de nimic, dar mi-a fost milă să-ţi zic asta"
 2."Nu te merit, meriţi o fată mai bună care să te poată iubi "şi bla bla bla bla- Ceea ce gândim noi în multe din cazuri e de fapt e "De fapt io-s prea bună pentru tine, dar mi-a fost milă să-ţi zic"
 3."Vreau să mă redescopăr"-Şi de aici îi torni o droaie de tâmpenii cum că vrei să slăbeşti, să te tunzi, să-ţi pui smoală-n cap, să te apuci de pictat ţevi de gaz şi prostii d-astea. Ihi. Evil.
 4."Nu am timp de-o relaţie acum"-Asta clar e egal cu nu am chef să dau explicaţii, să stau după curu tău toată ziua şi bla bla. Adică am o viaţă din care nu am chef să faci parte şi tu. Mai pe scurt, aşa

 Clişeele de despărţire pe care le foloseşte el
1. "M-ai prins într-o perioadă a vieţii mele în care nu am timp, sunt ocupat lalalalalala"-Aka beau de sparg cu băieţii, n-am chef să te sun toată ziua, n-am chef să fii pe la mine zilnic şi so on
2. "Nu te merit"-Ăsta şi noi îl folosim da parcă tot ei mai des. Aceaşi vrăjeală ieftină şi obosită.
3."Nu e vina ta, e a mea"-Iar clişeeeee americane şi mai obosite. De fapt chiar aşa e, în mare parte din cazuri e un porc ordinar
4."Nu pot să te iubesc"-Ăsta e preferatul meu, ştiu io de ce(nu pot s-o dau aici în chestii aşa personale). E o minciună sfruntată şi jalnică. E un fel de hai jet, nu mai am chef de tine. Şi nici măcar nu e reală, mai ales când stai cu o persoană mai mult de un an. Cumpără-ţi un câine şi stai cu el un an, pariu că-l iubeşti?

 Şi aşa ca de sfârşit...ce să zic? Make love, not war.
Pam pam!