Într-adevăr, frumuseţea şi urâţenia sunt doi termeni foarte relativi. Dar adevărat este şi că oamenii frumoşi îi recunoaştem de la depărtare (sau mai bine zis, foarte frumoşi), iar pe oamenii urâţi, la fel.
Toată ideea cu postul acesta mi-a venit când citeam un articol (nu o să menţionez de unde şi scris de cine), în care fata menţiona că dansează extrem de bine dar totuşi nu a fost acceptată în grupul majoretelor pentru că... e prea urâtă.
Succesul în viaţă vine cumva în funcţie de felul cum arăţi? S-au făcut studii în care s-a demonstrat că persoanele frumoase obţin mai repede un job. Se căsătoresc mai repede. Şi tot aşa.
Voi ce părere aveţi?
LATER EDIT: Tot căutând prin adâncurile minţii după exemple, mi-am dat seama că treaba cu frumuseţea nu porneşte de ieri de azi. Ci din vremuri mai mult decât trecute. Să luăm ca exemplu poveştile. Prinţesa-cea mai frumoasă şi cea mai cea, chestie valabilă şi pentru prinţ. Şi cutărica care nu ştiu ce făcea, urâtăă, da urâtă săraca. Să mă mai contrazică cineva!
LATER EDIT: Tot căutând prin adâncurile minţii după exemple, mi-am dat seama că treaba cu frumuseţea nu porneşte de ieri de azi. Ci din vremuri mai mult decât trecute. Să luăm ca exemplu poveştile. Prinţesa-cea mai frumoasă şi cea mai cea, chestie valabilă şi pentru prinţ. Şi cutărica care nu ştiu ce făcea, urâtăă, da urâtă săraca. Să mă mai contrazică cineva!
