Monotonie

Nu am mai scris pentru că nu am avut timp chef. Defapt nici timp. Mâine teoretic practic am olimpiadă la sociologie. Zic practic pentru că din păcate n-am făcut pojar. Am citit, răscitit, and again citit subiectele, am făcut aplicaţii practice and so on, dar nu aş putea asigura pe nimeni că am rămas cu ceva. Mă rog, Dumnezeu cu mila, poate-mi pică ceva uşurel aşa şi mă descurc măcar să nu mă fac de căcat ruşine.

Azi am citit eu ceva, dar pe la 3 plec cu iub` la Râmnicu Vâlcea. Eh, afaceri.

Aşa ce să zic...poate am noroc la olimpiadă şi etc. Am o grămada de chestii, chestioare and so on pe cap. Gen proiectul la engleză despre casa mea. Mă rog, eu mereu trebuie să ies din tipare, deci am făcut un proiect despre "My dream house", despre o casă roşie. Dar roşu tot tot. Baie, bucătarie, living, dormitor, terasă, hol, cu tot felul de accesorii. Iar pe ultima pagină am scris că tot ce lipseşte din acea casă e iubirea+un cuţu mega sweet,am ataşat şi două poze şi am scăpat. I am smart, ain`t I? Numa că părea prea frumos să fie adevarat. Mai am un MEGA proiect la muzică (!!!), unde trebuie să scriu vreo 14 pagini manual, nu la imprimantă că deh, despre romantism, operă, tot felul de labagii  compozitori.Great..Totul e aşa monoton...sec...gol...şi deprimant. Ninge şi e martie.

P.S- eu sunt fata cu eşarfă neagră cu floricele albe, prinsă cu o fundiţă.

Dragilor,vă las, să aveţi un weekend frumos, iar voi fetelor să vă bucuraţi de 8 martie. Apropo, tema pentru casă. Vreau commenturi să-mi spuneţi ce aţi primit sau făcut cadou de 1 martie.

....Christine....

De câteva zile tot încerc să mă pregătesc sufleteşte pentru ceva. Nu pricep eu prea bine pentru ce, mai exact, dar fac asta. Fac tot felul de scenarii în minte, îmi imaginez tot felul de mizerii. Mă scufund în stări deprimante. Prea deprimante...
Sunt momente când câteva sutimi contează. Sutimi la timpul de la proba de viteză, sutimi în care cineva te-a tras de mână înapoi. Sutimi schimbă vieți în bine.
O sutime de secundă cu care prelungești sărutul, o sutime în care simți, fizic, legătura dintre tine și omul respectiv. O sutime, care te face să te uiți în sus, la ei, cum se uită la tine, în jos, disprețuitori, „atotștiutori”, având tot ce ți-ai dorit, pentru c-au fost cu o sutime de secundă înaintea ta. O sutime dărâmă recorduri mondiale.
Sutimile pot distruge viitorul, pot schimba optica asupra lumii, pot arunca omul în pragul depresiei.
Frica e inamicul numărul unu. Găseşte TOATE punctele tale slaba şi le foloseste în scopul distrugerii tale. Frica se întâlneşte cu îndoiala. Te manipulează. Niciodată să nu-ţi fie frică, pentru că lucrurile vor fi cum trebuie să fie, soarta nu ţine cont de frica, de teama, de nesiguranţa ta.


Mi-e dor tare de ce era... Hai arată-mi că se mai poate, că e la fel, că...nici eu nu mai ştiu... Numai te rog nu pleca... nu şi acum...

Fericire....

When I was 5 years old, my mom told me that happiness was the key to life. When I went to school, they asked me what I wanted to be when I grew up. I wrote down: happy. They told me that I didn't understand the assignment, I told them they didn't understand life

Acum chiar e gol

Mi s-a acrit. De data asta chiar vorbesc serios. De fiecare dată sunt prea naivă, prea cretină, prea aeriană. Acum o jumatate de oră aveam o gramadă de idei pentru postul ăsta, acum am un lapsus total.
Mi s-a acrit de lumea asta. De atâta ignoranţă. De cum jignim oamenii cu surâs pe buze. De câte ori îi rănim pe cei din jurul nostru, cei pe care îi iubim, când în loc să-i rănim am putea să le facem o surpriză? Suntem tot mai mici, cât bobul de strugure,cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...E momentul ala când fumezi o ţigară în câteva secunde şi constaţi că fumul are gust sărat de plâns.La naiba, de unde, că nu de la tine, tu nu faci aşa ceva. Plânsul e pentru copii, nu pentru tine.



Hai totuşi să ciocnim un pahar pentru tot ce-a fost frumos şi naiv. Acum e gol. Hai să ciocnim pentru goliciunea din ochii mei.

Stop

Regula numărul unu: Nu crede niciodată în basme. Basmele nu există. Asta e clar. Nu există excepţii. Niciuna! Oricât de vis ar părea totul.


Regula numărul doi: Nu pune niciodată întrebări ale căror răspunsuri nu eşti pregătit să le auzi.


Regula numărul trei: Cea mai importantă persoană pentru tine esti chiar TU. MEREU. Nici aici nu există exceptii.


Regula numărul patru: Timpul nu aşteaptă pe nimeni. Nici măcar pe tine.


Nu poţi să ai încredere în nimeni fără să te întrebi cât o să pierzi din asta. Fiecare palmă o primeşti de zece ori odată. Dracu ştie, poate undeva în viaţa asta trebuia să fac dreapta, iar eu am făcut stânga. Cea mai cumplită din ipoteze. Nu mai vreau să apese nimeni pe pedala de acceleraţie atunci când trăiesc. Faptele, nu vorbele te fac să fii mare.Atât mai ştiu,că în stomacul meu nişte davaişti aşteaptă o doză. Marea te spală, dar dacă continui aşa, nu te mai spală nici dracu!Viaţa e altceva decât o visam, mai ales pentru că şi noi suntem altfel decât ne credeam. Eu le numesc vicii....Taie din amintiri, taie din vorbe şi mai ales din tine. Taie din ceea ce vrei sa devii şi mai ales din ceea ce îţi doreşti să fii. Taie totul.Liniştea nu aduce nimic. Sunt bine, fericită chiar dacă mă trezesc cu un gust amar în fiecare dimineaţă.Dar zâmbesc ştii, mereu zâmbesc. Dar să nu uiţi că a meritat, copile.

*cigarettes and lies.

Tu ce visezi?

Am obosit. Nu ştiu de ce, dar am obosit. Am obosit să scriu, să cânt, să zbor, am obosit să fiu obosită.


Mi-aş dori o camera cu peretii de culoarea fragilor, şi tot ce aş vrea să fie in acea cameră ar fi un laptop mic, alb, o măsuţă culoarea vaniliei unde să-mi scriu amintirile sau orice altceva şi pe care să stea laptopul, un fotoliu mare mare mare tot in culoarea fragilor (din-ăla cu formă ciudată)
unde să-mi repet scenariile pentru piese, un pat mare, un dulăpior pentru cosmetice and stuff, şi un dulap mare mare gen dressing pentru haine, pantofi şi so on. Pe un perete aş vrea multe multe rame colorate, fiecare alte culori cu poze, amintiri, oameni, peisaje. Lângă pat un lampadar mare mare cu abajur enorm, roz dacă se poate.


Lânga camera asta să fie o baie micuţă dar curată, şi să fie galben cu verde, cu preşuleţe mici, bureţi de baie galbeni, oglindă cu ramă verde. O bucatarie micuţă, cochetă, cu o masă portocalie, perdele portocalii, scaune portocalii, iar nu în ultimul rând, scrumiere portocalii şi veselă portocalie. Pe balcon aş vrea un şezlong superb, colorat, iar lângă, o măsuţă mică pe care să stea cutia mea preferată cu ceaiuri de toate soiurile.


Iar pe lângă toate astea, vreau o javră mare, blănoasă şi blândă şi pe el cu care să iau ceaiul dimineaţa, să ne împărţim toate gândurile şi visele şi să ne iubim tot mai mult.

Care sunt visele tale?

Apropo, nu sunt deloc ahtiată după comentarii, ci doar ahtiată după critică constructivădar mi-ar plăcea să-mi spuneţi orice vă place sau nu vă place (cei care-mi citiţi blogurile, e clar că sunteţi destul de mulţi.). Merci anticipat!