Cum se fac alegerile astea?

Sigur, suntem pusi in fata alegerilor zilnic. Alegeri de tot soiul. Cu ce ma imbrac azi? Ce mananc la pranz? Ce mananc la cina? Unde merg in week-end? Ce fac in vacanta? Ce comand de mancare? Si tot felul de alegeri usurele care se pot lua doar punandu-ti intrebari de genul: Ce stil vrei, casual sau chic? Ce ai vrea sa mananci? Vrei la munte sau la mare?

Ca multe dintre alegeri se pot dovedi eronate, aia e altceva. Cum ar fi: te-ai imbracat in rochita si a inceput sa ploua. Ai ales Franta si a fost urat tot sejurul. Si asa mai departe. Repercursiunile acestor alegeri nu sunt insa devastatoare. Nici pentru tine si cu siguranta nici pentru nimeni altcineva.

Dar ce se intampla cu alegerile grele? 


 Ideea acestui post, mi-a venit cand o persoana draga, Alex, mi-a zis ca va pleca in Kosovo, pe front si ca s-au facut repartitiile, fiecare soldat ce batalion va avea si in ce zona. Mi-a zis ca el este in zona 1, cea mai periculoasa dintre ele, unde mor oameni pe capete.

 Nu am putut sa nu ma intreb: Cine face alegerile astea si pe ce baza? Cum alegi oamenii care au sanse mari sa fie sortiti pieirii si cum ii alegi pe cei care au sanse sa traiasca? Pe ce principii? Alex imi zicea ca in functie de distinctiile pe care le-ai luat, de vechimea in armata... Adica in functie de cat de bun esti, ai sanse mai mari sa mori?

 In alta ordine de idei, vazusem intr-un episod din Grey's anatomy in care au fost transportati doi bolnavi, infipti amandoi pe o teava, in urma unui accident. Doi oameni care nu se cunosteau, fata in fata. Nu puteau sa-i scoata pe amandoi, era clar ca unul dintre ei va muri. Ma rog, in final au decis cine moare...Dar cum iei alegerile astea? Cum alegi cine traieste si cine moare? Cine esti tu?

 Doar ma intreb si eu....

Tradare, tradare, da's-o stim si noi?

Despre gelozie am vorbit aici, despre inselat aici, dar se mai ridica o intrebare pe care as vrea s-o discut cu voi.

Tradarea e tot tradare, indiferent cat de mica ar fi ea, sau tradarea se diferentiaza in functie de lucrurile care-o fac sa fie mare sau mica?

Eu cred ca de fapt nu exista tradare. Sau mai bine zis: nu exista tradari mari si tradari mici. Exista doar gesturi ale oamenuilor peste care poti trece, si gesturi peste care nu poti trece.

Am cunoscut oameni care au iertat lucruri pe care eu nu le-as fi iertat niciodata. De asemeni am cunoscut si  oameni care nu ar fi iertat ce am iertat eu niciodata. Concluzie? E chestie de perceptie.

Pe X o doare faptul ca si-a trimis mail-uri cu aia, sms-uri, ca s-au sarutat odata in fata teatrului si ca au iesit la 15 cafele.  Pe Y o doare mai tare ca a ajuns sa o iubeasca pe cealalta, ca si-au facut planuri de vacante, de viata, de tot.

Oamenii se simt tradati in fel si fel de moduri si fel si fel de situatii.

Deci? Exista tradari mici, tradari mari sau doar...tradari?:) Voi cand si de ce va simtiti tradati?

Cum arata iubirea?

Tu de unde stii ca esti iubit?


In fiecare zi ajung la concluzia ca ne trebuie atat de putin sa fim fericiti. Un cuvant, un sms, o vorba buna, o cafea calda dimineata la pat, doua sandwich-uri facute sa nu stai nemancat/a toata ziua la scoala/munca pentru ca tu nu ai timp, un desen stangaci, un post it lipit pe oglinda, un mesaj offline,

Sau avem nevoie de gesturi marete? Sa se urce in avion si sa vina la noi, sa ne duca la Paris, sa ne cumpere inele, farduri, bijuterii, haine, masini, case?

 Deci cum stim ca suntem iubiti? Sau doar presupunem, interpretam gesturi, consideram ca asa e, luam lucrurile ca atare, deci prin urmare nu asteptam nicio dovada a actului in sine?

Daca ceri suficient de mult si suficient de insistent, vei primi

Asa o fi? Dar si asta e cu doua taisuri. Poti primi mai mult decat ti-ai dorit vreodata si...inutil. Nu intotdeauna "mai mult"e "mai bun", sau "mai sanatos".Sau mai oricum, dar altfel decat ti-ai fi dorit.

Mi se pare mie sau am fost obisnuiti sa nu cerem? Sau mai bine zis, sa nu mai cerem? Cand s-a intamplat asta? De cand asteptam ca oamenii sa faca chestii pe care nu le cerem? De ce nu mai avem glas sa zicem: "Asta vreau", "Asta ma deranjeaza"? De unde sa stie respectivul ca tu ti-ai dori sa...orice?

De cand a devenit rusinos sa zici "Vreau si eu o bucatica din rosia ta", "Vreau sa faci aia"? De cate ori ai zis "Nu" cand ti s-a oferit ceva, din rusine? De cate ori ti-ai dorit ceva dar nu ai zis din inertie, rusine, teama? De cate ori ai zis "E bine si asa", doar ca sa nu ceri?

 Si totusi, sunt lucruri pe care nu le poti spune. Sigur, cand esti mic e mai usor. Poti cere dragoste, afectiune, grija, atentie si sa le si primesti fara sa i se para cuiva deplasat. Dar cand cresti, alta e situatia. Cum sa cer dragoste, afectiune, atentie, lucruri dragute intr-o relatie, cand se presupune ca ar trebui, oricum, sa le primesc? Cum sa spun ca m-ar face fericita sa fie altfel? Si ce rost mai are sa primesc afectiunea dupa ce-am fost nevoita sa o cer?


 Cum scapam de asta?

Nu vrea sa moara!!!!

Am preluat un articol de la Ionouka, o scrisoare adresata ei, careia ii voi da copy paste acilea.

 
Ma numesc Simona Calin si iti citesc blogul. Nu am comentat decat de vreo doua
ori, o data la postul despre vizele pentru SUA si alta data la postul in care erai
foarte suparata pe medici si ti-am spus ca eu ii stiu minunati iar tu mi-ai zis ca
pentru tine nu sunt..
Iti scriu mailul asta pentru ca stiu ca blogul tau este citit de multi oameni cu
inima deschisa si in speranta ca il vei putea ajuta pe unul din colegii mei. Il
cheama Catalin si are 25 de ani si este proaspat medic si.. proaspat diagnosticat cu
o forma grava de cancer. Pentru tratamentul acestui tip de cancer nu exista algoritm
terapeutic si o clinica din Germania il poate ajuta in schimbul a 200000 de euro
pana martea viitoare pentru a incepe tratamentul ce consta in radioterapie,
tratament citostatic si transplant de celule stem. Am reusit sa facem rost pana acum
de 75000 de euro.
Noi, colegii lui suntem alaturi de el si suntem recunoscatori pentru orice ajutor.
Multumesc
Simona


Pentru informatii despre Catalin:
Facebook: Grupul “Ajutor pentru Cata”

https://drcatalinsandu.wordpress.com/

  Un singur click ii poate salva viata. Puteti dona prin sms, prin telefon, prin card, online. Nici nu trebuie sa va miscati de pe scaun pentru a salva o viata. Oricat, 10, 20, 30 de lei, cat va lasa inima, sufletul si buzunarul.Catalin nu vrea sa moara! Haideti sa salvam o viata impreuna, va rog frumos! Mi-ar placea sa stiu ca macar cineva a donat...