Teorie

Cred că una din cele mai mari greşeli ale mele a fost faptul că mereu, dar absolut mereu m-am gândit la binele altora, mai presus de mine. M-am stresat de fiecare dată când am făcut o promisiune, le-am respectat, m-am agitat. Eu pentru mine am fost undeva pe locul 3. Iar pentru asta am plătit de fiecare dată. Mi-am promis apoi mie să fiu pe primul loc, mai sus de oricine, nu a fost aşa. Mi-am construit zidul care ar fi trebuit să mă ţină neatinsă, a fost dărâmat, l-am construit iar, a fost dărâmat, apoi nici măcar n-a mai durut.

I used to have a theory about the holes in our hearts.I thought that they dissapear when our regrets do.
Well..my theory kinda’ sucks.
They hide.They move.They transform.But they don’t dissapear.No.They wait.
And then..suddenly, when you try to smile ,you figure out that meanwhile they have carved out another hole inside you.
So I have a new theory: Some people move on..and some,who cannot..end up riddled through like Swiss cheese.

The chess game

"Dante: May I ask you something, Lucifer?

Lucifer: Yes?

Dante (moves Rook): Why?

Lucifer: Why what?

Dante: You know, why did it happen?

Lucifer (moves Pawn): I am still lost, why did what happen?

Dante: ...your fall.

Lucifer: Mind your manners, Dante. I did not fall. I simply left, on my own accord for that matter. There is as vast contrast between both statements as there is a distance between Heaven, Hell and Earth.

Dante (moves Pawn): I'm sorry.

Lucifer (moves Bishop): It's fine.

Dante (moves Knight): Why did you walk away from it all? From God?

Lucifer (moves King): 'Cause He's a cheater.

Dante: Excuse me?

Lucifer: Is there something wrong, Dante?

Dante: That was not quite the answer I had in mind.

Lucifer: What did you have in mind then?

Dante: Something more...enlightening I suppose.

Lucifer (sighs and moves Pawn): That's exactly what's wrong with you mortals. You talk far too much and expect to be talked to equally as much. Precisely why I hate philosophers. They are equally as revolting as second-hand used car salesmen who insist on showcasing the fine workmanship of the vehicle from better times when the original question was merely "Can it be driven?".
Everything must be wrapped in a thick layer of mystery and awe. Every tale must be epic and each hero tragic. You humans are such drama queens.
In reality, both the answers and the questions could and should never exceed three words each.

Dante (moves Knight): Still...

Lucifer (moves Bishop): Look, Dante... I just left. I woke up, saw the strings He attached to every damn puppet He made. From my free will lacking brothers to the creation of your entire kind for the sole purpose of feeding His narcissist self.
I got sick of everything. I really did. Then I decided I had enough. So I left. He's more of a cheater than you could possibly imagine, even more than I am.

Dante (moves Knight): But what about the Scriptures then? All the tales we've heard since the dawn of time?

Lucifer (moves Rook): He sure does have a passion for theatrics, doesn't He?

Dante: So it's all a lie?

Lucifer: Yes, it's a lie. A facade, a steaming pile of crap, orchestrated merely to save face. I'm telling you, He's such a cheater!

Dante (moves Pawn): ...

Lucifer (moves Bishop): I must say though, I'm terribly amused by your reaction. I thought you were an atheist.

Dante: I was... But that kinda' changes once you meet God in person.

Lucifer: A valid point. But, nevertheless, you never needed God in the first place. He needed you.

Dante (moves Rook): But what about Heaven? And Hell? Why is it so...

Lucifer (moves Bishop): Ha! Ha! I sure got Him there, didn't I? I certainly did. He thought He'd condemn me and make all your kind come to me for similiar "sins" and have me punish you. He sure didn't see this coming at all. I changed everything here. Turned Hell into Heaven and had Him turn His Heaven into Hell in order to balance things out. You should've seen the look on His face, wish I had a camera.

Dante (moves King): I see...

Lucifer: Da Vinci and Piccaso did a lovely job with the place, don't you think? I'm epically fond of the curtains. Love the dark brown shades.

Dante: They are nice, indeed.

Lucifer (moves Knight): Just nice? You should've seen what Dali did with this place just last month. Don't ever let a surreal artist redecorate your home. Way too trippy.

Dante (moves Queen): I agree with this one.

Lucifer: Though I must give God credit for something.

Dante: What for?

Lucifer (moves Bishop and checkmates): He was a much better chess player than you are."

P.S-nu e postul meu, dar e superb! 

Inimi cicatrizate

Da, plâng extrem de uşor.
Plâng atunci când mă depăşeşte situaţia, atunci când mă cert cu el, mă atinge aproape orice vorbă din partea persoanelor dragi (din partea persoanelor de care nu-mi pasa, sunt exact la polul opus, nu am niciun sentiment de nimic), plâng atunci când sunt obosită, când mă lovesc tare. Nu suport să pierd. Suport, dar nu lucruri/oameni dragi. Nu oamenii pe care-i iubesc. Mi-ar plăcea ca oamenii pe care-i iubesc să rămână pe veci aici. Dar oamenii pleacă...fie mor, fie...aleg să plece. Unii rămân. De multe ori, inclusiv noi alegem să plecăm. Uneori doare, alteori nu. De fiecare dată când sunt tristă, îmi aduc aminte că am inscripţia pe gât, care o să stea acolo pentru o viaţă, tatuajul cu ,, La vita e bella``, tatuaj în care trebuie să cred, nu? Alteori mă gândesc că de m-aş opri o clipă din vâltoarea vieţii nu ştiu dacă aş mai avea puterea să pornesc din nou la drum...

Absolutul nu se gustă de două ori !
...Christine

Dar din dar se face RAI!

Ne impresionează oare suferinţa oamenilor din jur? Ne mai impresionează oare vreo poveste când în lumea asta fiecare are grijile lui, fără să se gândească că alţii chiar au nevoie de NOI? Radu chiar are nevoie de noi! E un suflet mic, născut suferind... Copilul ăsta nu poate să zâmbească..Acest copil are nevoie de 500.000 de dolari, pentru a putea face operaţia în afara ţării.



Găsiţi povestea lui AICI. Un click nu vă costă nimic. Sunt convinsă că jumatate din cei care intră pe blogul meu, dacă nu aproape toţi ar putea să doneze măcar suma modică de 20 de euro, fiecare după posibilităţi. Haideţi să fim buni... Dar din dar se face rai ! Ce înseamnă pentru noi 20 sau 10 euro? NIMIC...pentru noi care avem totul pe tavă. Bani de care noi ne-am cumpăra ţigări, haine, sau alte lucruri care oricum nu sunt indispensabile...Dar poate cu 20 de euro, contribuim la salvarea unui suflet nevinovat.
 

Unii oameni spun că forţa cu care iubim, uneori ne amorţeşte sufletele...aşa să fie?

Suflete pierdute

 Aseară am văzut un film mega-genial. Se numeşte "Băieţii din viaţa mea." Este şocant, şocant, dar superb. Genial. Mirific. Uitaţi-vă la el, e una din cele mai bune drame pe care le-am văzut vreodată. Asta a fost o bila albă pentru cinematografie. Jos pălăria. Cast: Brittany Murphy&Drew Barrymore, cele 2 joacă superb mereu mereu mereu. Mi-a părut foarte rău de Brittany, era excelentă, frumoasă, deosebită, specială.
 O altă recomandare de film care mi-a plăcut foarte mult este Dakota Skye. Vă recomand să vă uitaţi la el, e simpatic tare.
Bun, acum o să trec la cărţi. Mi-a venit mie ideea să cumpăr cartea Mihaelei Rădulescu. Tot auzisem remarci de genul, "vai ce bună e" and so on. Am cumpărat-o, am dat 35 de lei pe ea (mă rog, cu tot cu transport) ca să ce? O carte din aia dacă mă apuc acum să scriu nu-mi ia mult. E proastă. Foarte proastă. Cu expresii de duzină, folosite in vocabularul zilnic de mahala. Chiar nu mi-a plăcut. Iar mai nou nici de ea nu-mi mai place.
O carte foarte bună e "Unsprezece minute" de Coelho, şi "Foamea" a lui Knut Hamsun. Superb.
Sunt fericită, deşi am pierdut mai bine de o ora la poştă şi la BCR, pentru o proastă+că tre să merg la stomatolog+că am un proiect la muzică de finalizat început. Zâmbesc ca o tâmpa, realizez că e frumos ce trăiesc eu...
Am primit ieri un trandafir superb, de la el, roz, pe care nu m-am putut abţine şi l-am fotografiat. Din păcate cablul meu de date este la al meu iubit, dar promit că fac un post cu pozele.
Eu vă las, dragilor, o zi superbă. (Morală măcar, că vremea....)

Urare

La mulţi ani tuturor doamnelor, domnişoarelor, şi clar mămicilor/bunicilor and so on. Să fiţi iubite, apreciate, răsfăţate, alintate.


La mulţi ani şi mamei mele, cea mai frumoasă şi minunată femeie din lumea asta. Din partea mea, toate florile.
 
Iar aşa, pentru sfârşit, un mesaj superb, pe care l-am primit...

Să calci mereu pe trandafiri, pe flori nemuritoare, să ai în ochii tăi priviri ca razele de soare, să ai o viaţă ca-n poveşti cu vise împlinite, să dărui celor ce-i iubeşti, doar clipe fericite. La mulţi ani, gagico !

Tu ce alegi?

Cred că ce mă irită cel mai tare la viaţa asta e că te aruncă ca pe o bucată de plastic. Da, da, plastic. Ca pe un plastic care nu are sentimente, nu visează, nu are logică, nu plânge, nu râde, nu zbiară. Azi eşti fericit de mori, iar mâine simţi că ţi-a picat cerul fix în moalele capului.Azi ai vise, speranţe, eşti sigur că ajungi undeva (undeva cu sensul de viitor, loc, facultate, loc de muncă, etc), iar mâine te aruncă viaţa asta undeva într-un bar, ca fiind chelner.


E o lume a alegerilor. Suntem nevoiţi să facem alegeri începând cu "cu ce mă îmbrac diseară?"sau "ce suc beau azi?" până la deciziile grele. Acelea de a renunţa la ceva, acelea de a alege spre exemplu o facultate. Tot timpul suntem puşi în situaţia de a face stânga sau dreapta. Bineînţeles că una din ele trebuie aleasă, iar dacă ai făcut stânga şi nu dreapta cum trebuia, o să realizezi singur, pentru că o să regreţi amar.


Dar până la urmă cine ne explică nouă ce e bine sau ce e rău? Asta aflăm pe pielea noastră... Uneori doare, alteori e revitalizant şi perfect pentru noi drumuri. De multe ori nu ştim să-i mulţumim lui Dumnezeu. Pentru că noi ştim doar să cerem, să cerem şi iar să cerem. Poate ar trebui să fim recunoscători mai des, nu?


Apropo de recunoştinţă, străbunica mea, Dumnezeu să o ierte, a murit pe 12 decembrie 2007. Urâtă zi, Dumnezeu a luat la el un înger. Acum stau şi realizez cu mintea mea de acum, în 2007 eram practic un copil. Sunt acum, dar atunci şi mai şi. Stau şi realizez aşa, că poate ar fi trebuit să apreciez mai mult ce aveam acolo...






P.S- am luat notă mare la olimpiadă, nu am ajuns la naţională but I am proud of me. + am primit un 10 :D