Morning sunshine

Veştile bune se ţin lanţ. Mi-e frică să nu cumva să fiu smulsă din fericirea asta Care e absurdă, oarecum. E seacă, aşa. A apărut de nicăieri, încât acum mi-e frică să nu cumva să meargă spre nicăieri. Azi noapte te-am auzit cum mă strigai. M-am ridicat şi nu erai acolo. Am unul din cele mai banale nume de pe faţa pământului, dar când mă strigai tu mi se părea cel mai frumos...

 Ascult 2 melodii pe repeat, mă obsedează... 

şi 2:

Şi din nou, sunt fericită. Şi nimeni şi nimic nu o să mai umbrească asta! 

 PS-Pentru cei care-mi citesc blogul regulat am şi eu un set de întrebări, la care îi rog să-mi răspunda într-un comentariu.

 1. Cum aţi ajuns pe blogul meu?

2. Care este lucrul care vă place cel mai mult din ce scriu?

 3. Cât de regulat îmi citiţi blogul?

 4. Şi de ce îl citiţi?

 Vă mulţumesc frumos!

 LATER EDIT: Am furat şi eu o leapşă care mi-a plăcut. Here we go, iar apoi să o servească cine doreşte. Bufet suedez!

* Dacă eram un anotimp...eram primăvara
* Dacă eram o lună... eram mai
* Dacă eram o zi a saptamanii... eram vineri
* Dacă eram o parte a zilei ....eram dimineaţa
* Dacă eram un animal marin... eram delfin
* Dacă eram un animal de uscat eram...leu
* Dacă eram o virtute eram... cinstea.
* Dacă eram o planetă eram ...Pluto.
* Dacă eram un lichid eram ....vin roşu.
* Dacă eram o piatră eram... smarald.
* Dacă eram un metal eram.... oţel.
* Dacă eram o pasăre ...eram vultur
*Dacă eram o plantă eram ...iris
* Dacă eram o stare a vremii... eram soare.
* Dacă eram un instrument... eram o vioară.
* Dacă eram un sentiment... eram fericirea
* Dacă eram un sunet ...eram sunetul lin al unui izvor.
* Dacă eram un cantec... eram La vie en rose
* Dacă eram un film... eram Legally blonde
* Dacă eram un serial... eram Gossip Girls
* Dacă eram un oras... eram Paris
* Dacă eram un gust... eram dulce amărui
* Dacă eram o aroma... eram cafea cu lapte
* Dacă eram o culoare... eram roşu
* Dacă eram un material... eram saten
* Dacă eram o parte a corpului... eram buze
* Dacă eram un drog... eram heroină
* Dacă eram un accesoriu.... eram medalion
* Dacă eram o expresie a fetei... eram zâmbetul larg
* Dacă eram o materie.... eram istoria teatrului
* Dacă eram un personaj de desene animat.... eram Sandy Bell
* Dacă eram o forma ....eram cub
* Dacă eram un numar... eram 7
* Dacă eram o maşină... eram un new beetle roz
* Dacă eram o haină... eram corset

Tatuaje. Pro sau contra?

 Eu sunt pro. Dar cu o singură condiţie. Acel ceva să-l laşi acolo pentru toată viaţa. Acel ceva să însemne ceva pentru tine. Eu, spre exemplu, am un tatuaj micuţ, pe ceafă, cu inscripţia "La vita e bella". E făcut anul trecut, undeva prin mai, la vremea aia eram atâât de fericită...Acum o etapă a trecut, tatuajul a rămas. Nu îmi pare rău, e ceva care mă ajută să mă simt mai bine de câte ori îl privesc.

 În schimb, nu sunt de acord cu tatuajele gen "I love Fănică". Sau cu numele tău. Dumnezeule, de ce ţi-ai tatua propriul nume? Ca să ştii cum te cheama când te îmbeţi? Sau? Sau numele iubitului. Etapa aia poate o să treacă, şi tu ai rămas "marcat". Şi nu merită. Sunt pro tatuaje micuţe, finuţe şi frumoase. Fără dragoni, nume şi mahalagisme. Locul contează foarte mult. Fără mâini, abdomene şi etc. În primul rând, la prima sarcină, s-a întins tatuajul ca un aluat. 

 Voi ce părere aveţi?

-Bună ziua. Vă rog frumos, aş dori şi eu valiza aceea albastră cu nişte floricele albe, de pe raftul de sus. 

 - Bună ziua domnişoară, care mai exact? 

 -Ultimul raft de sus, dreapta. Albastru. Floricele.

- Nu se poate. Nu o puteţi cumpăra.

 -Nu,  nu înţelegeţi, am bani, o plătesc. Deci o pot cumpăra.

 -Puteţi lua valiza neagră, de pe raftul de jos... 

 -Dar eu o doresc pe cea albastră!
-Domnişoară, nu e valiza dvs., nu e drumul dvs., nu e călătoria dvs.Acum nu mai puteţi cumpăra nicio valiză. La revedere

  

  Mă relaxează fundalul meu de pe desktop...muzica... liniştea... Şi totuşi, nimic nu mai e la fel. M-am pierdut undeva pe drum....Sper să mă regăsesc...curând .... Uneori mă satur şi să fiu puternică. Şi atunci îmi vine să plâng. Dar îmi pun masca de om fals, puternic şi nu plâng. Şi uit din nou. Dimineţile dor...

Dacă nu se întâmplă, nu înseamnă că n-o să se întâmple niciodată, înseamnă că nu eşti încă pregătit să se întâmple.

Aşa zicea cineva. Am ajuns şi eu la concluzia asta, singură singurică. Şi respir, văd viaţa puţin altfel, şi...merg înainte. E prima oară când recunosc că mi-e dor. Şi? Ajung la veşnicele cuvinte. NU AM DE ALES! Nu am şi basta. Nu există stânga, nu există dreapta, nu există ÎNAPOI...exista în schimb ÎNAINTE... Am crescut. Am învăţat, iar iubirea cu sila...iubirea cu sila nu se poate. Şi atunci când iubeşti pe cineva, decât să fie nefericit lângă tine, eu una prefer să fie fericit. Nu contează cum. Cu mine, fără mine. Când iubeşti laşi să plece. Ăsta e ultimul post pe care-l scriu, am să mă desprind şi de asta. Pot să scriu şi despre lucruri frumoase. Despre viaţă, soare, iubire, dans, teatru, fotografie, iubire... Iubire.....

 Noapte bună, dragilor!

Un lucru nu e niciodată nici perfect pur, nici perfect simplu. Nu există în termeni reali expresia "pur şi simplu". Poate fi pur, dar pur de dureros, sau pur de imperfect. Dar atunci nu mai e pur. Iar simplu...nimic nu e simplu.
 Uneori un cap bine plasat de un toc de uşă, te trezeşte. Sunt oameni care pot să dea cu capul de sus de repetate ori şi rămân totuşi cel puţin la fel de...inconştienţi. Ultima oară când am dat eu capul de sus, am realizat o chestie. M-am maturizat. Nu am dramatizat. Am acceptat situaţia aşa cum mi-am imaginat-o eu -Nu am de ales-. Astea au fost ultimele cuvinte când mi-am şters ultimele lacrimi

  Acum zâmbesc ca o cretină. Am ieşit dintr-o baieee lungă, cu gel de duş de zmeură. De zmeură am avut chef azi. Mi-a adus aminte de mirosul pielii care-l lasă în urmă. De mirosul pielii, amestecat cu cearceafurile..şi cu plăcerea.

 Mă duc să-mi aerisesc creierii...

Real things

"Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă."


"E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţii fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!"

"De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!"

"M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda."




"Te îneci nu pentru că ai căzut in apă, ci pentru că ai rămas sub apă...."

"Sexul este arta de a controla lipsa de control."

"Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe."



"Trebuie să ştim când se încheie o etapă din viaţa noastră. Dacă te încăpăţânezi să rămâi mai mult decât e necesar, pierzi bucuria de a trăi şi sensul vieţii."


Paul Coelho.

Premiu!

Am primit şi eu de la Micuţa Balauriţă un premiu. Premiu Bloggerului prietenos. Aşa că îl postez, şi merge mai departe la Mentosane, la Miss Sasha, Blindius, Blogul de azi, la Andra şi jurnalul ei de soprană, la Iustin, la pisicuţa rea şi nu în ultimul rând la fetele de la Bag Ladies şi la Lilee, la Monica şi firele ei de simţiri, şi la Mădălin Guruianu.
 Mulţumesc frumos

 Şi alergi, adrenalina creşte...şi te îndrepţi cu 200 km la oră...direct spre PARAPET.
Life s good. Ha!

Nu e bine să te joci cu tine şi să te minţi singur. Eu asta fac. Dacă te minţi singur, şi ascunzi ce simţi până şi de propria ta persoană, o să ajungi la un moment dat să urli. Nu mai e mult nici până acolo. Nu e bine să te ascunzi. Poţi fugi de oricine, dar NU POŢI SĂ FUGI DE TINE. În interiorul tău e ceva mic, o bucată care urlă. Reuşeşti să te minţi că nu doare. O zi, două, o săptămână, o lună, dar cât crezi că poţi să mai fugi?


Auto controlul şi stăpânirea de sine nu alungă durerea. Timpul alungă durerea, e singurul care poate decide. Decizia poate fi favorabilă, sau nefavorabilă. 
Eu nu mai fug. Să se dea cărţile pe faţă. Interiorul meu aşteaptă asta.  Tu ştii bine cum arată zâmbetul meu fals. Mă cunoşti. Ei bine, în seara asta l-ai văzut..În toată splendoarea. În schimb...ce am văzut eu la tine... un zâmbet sincer. Fericire. Şi mă bucur....

Duminica e linişte...

Am reuşit într-un final să mă odihnesc. M-am trezit acum, cu toate razele de soare care băteau prin geam. În sfârşit soare. Am tras jaluzelele, de tot, să privesc soarele. Soarele, care mult timp nu ne-a privit. Visez frumos, dorm mult, şi mai am o zi în care să lenevesc... Apoi mă smulg din pat, şi-mi reiau viaţa. Aşa...ca într-o vacanţă. M-am distrat zilele astea, am cunoscut oameni mulţi, oameni frumoşi, am realizat că sunt mulţi oameni care dacă mă văd că nu mă simt bine, sar... Oameni pe care şi eu îi iubesc la fel de mult...

 Uneori primesc comentarii de la oameni, pe blog, care îmi spun că mă invidiază, iar în viaţa reală, mi se spun aceleaşi lucruri. Mi-a spus o persoană foarte dragă atunci când a trecut prin ceva similar cu ce am păţit eu săptămâna trecuta... mi-a spus că ar vrea să fie ca mine. Să uite, să treacă peste, să nu urle...
 De ce ai vrea să fii ca mine? 
 Pentru că tu... tu uiţi, poţi să ai auto control...
 Da...iar atunci când intru pe uşă sunt atât de singură...şi mi-e atât de dor...nu îţi dori să ştii să porţi o mască...

  Ce duminică frumoasă....

 Ps-Recomand Pedro Cazanova-Selfish love. O melodie atâââât de frumoasă...