sâmbătă, 31 martie 2012

Not unhappy, just blue

Astazi i-am vazut pe cei de la teatrul Bulandra, cu piesa Casatoria. Ce mai...un deliciu. Mariana Mihut, Victor Rebengiuc... Pacat insa ca publicul a fost format in mare parte din adulti. Tineret...slabut, slabut rau. Pacat.


Ieri am revazut Norway today (pentru a doua oara-jucata de actori diferiti), scrisa de Igor Bauersima. Va recomand din suflet, chiar daca nu aveti unde sa vedeti piesa, sa o cititi. Merita. O piesa despre viata si moarte, in care viata primeaza din toate punctele de vedere... Va va placea, garantat!


Am inceput sa citesc "Ma sinucid alta data" de Kerstin Gier. Alt deliciu. Umor garantat!


Ce sa fac?Mananc vremea. Sau...ea pe mine?! Nu e amuzant deloc. Cred ca-n viata mea n-am stiut mai putine decit stiu acum. Si nu e trist? Ei nu... Intotdeauna am urat sa zic "Habar n-am". Sa nu stii e cel mai rau lucru de pe fata pamantului. Tare-as vrea sa am un rendez-vous cu nenea ala de zisa "Cu cat stii mai putin cu atat esti mai fericit", sa-i povestesc eu vreo doua de dulce in care e posibil sa fie implicata si mamica lui.


Si acu sa te fac si pe tine sa simti ce zic: Stii cum ma faci ma sa ma simt? Ca o Cenusareasa moderna dupa miezul noptii. Nu-mi place ma ca ma faci sa ma simt ca un om care nu sunt de fapt. Daca raman, e ca si cum m-as da batuta. Ca si cum as zice "Acilea ma plafonez". De-aia plec.


PS- "Asa grait-a fierul catre magnet: Pe tine te urasc cel mai mult, caci tu ma atragi, dar nu esti destul de tare sa ma tii. "


PPS: "Dar cel mai mult urăsc faptul că nu te urăsc. Nici măcar pe aproape, nici măcar puţin, chiar deloc."


Na lasa. Cand ne-o fi mai rau, asa sa ne fie. Nu, glumeam.

miercuri, 28 martie 2012

I don't need complicated. I have complicated all on my own

Toti ne plangem de complicat, de complicatii, de vieti complicate, de zile complicate, de relatii complicate, de oameni complicati, de saptamani complicate, de situatii complicate, de vise complicate, de teme complicate, de esecuri complicate.


I DON’T NEED COMPLICATED. Asta am zis-o de o mie de ori si tind sa o repet de fiecare data cand se mai incurca catre-un borcan (de parca n-ar fi deja destule) si cand sa traiesti devine ca si cum ai face un puzzle cu 5000 de piese cu un peisaj tot verde in care toate piesele seamana intre ele si totusi n-ai nici cea mai vaga idee cum sa le legi.


 Dar ma intreb: ce ne-am face fara COMPLICATED asta pe care-l hulim toti de fiecare data? Eu una...m-as plictisi teribil.  Si-apai oricum...cand omu' nu are complicatu'...ce face? Il cauta pana da de el. 




PS-Draga viata, 


Cand am spus ca fara complicat m-as plictisi teribil, era doar o afirmatie, o concluzie, nicidecum o...provocare! 


Cu tot respectul,
Miss 

marți, 27 martie 2012

Atat timp cat ma pupati in funduletul meu de diva, toate bune!

Atunci cand iti faci un amarat d-asta de blog si-ncepi sa-nsiri bazaconiile tale, viata ta, sau ce naiba mai insiri tu p-acolo, trebuie sa stii din start ca iti asumi ce balarii zici (Nu, n-are nicio importanta ca te intitulezi pe numele real sau sub numele de Jar of Motherfucker-Doamne iarta-ma) Si trebuie sa mai stii si ca oamenii-s diferiti, au pareri diferite, deci prin urmare n-o sa zica mereu ca tine, ba chiar vor fi si nesimtiti (s-o fi tragand de la faptul ca suntem romani?Nuuuu)

Asa ca mor cand vad cum primesc unii comentarii destul de dezaprobatoare cu privire la rahatul pe care-l mananca acolo si nu le aproba, sau si mai rau, roaga sau asteapta de la ceilalti cititori sa sara ca niste vulturi pe respectivul/a care a indraznit sa nu pupe-n fundulet diva sau divul.

Daca nu esti capabil/a sa intelegi ca oamenii au pareri diferite si de-ale tale, iar asta nu te face neaparat prost/asta, nu-ti fa blog. Daca nu esti capabil/a sa intelegi ca ala care are o parere diferita de tine nu e prost deloc, ba chiar s-ar putea sa fie mai destept, iar, nu-ti fa blog. Daca nu esti capabil/a sa intelegi ca nimeni nu f**e grija cat de des te f%$i tu...iarasi, nu-ti fa blog, la dracu.

Ma scuzati ca m-am aprins asa, ceva total neetic pentru o domnisoara ca mine. Dar ce naiba? Eu aprob si comentariile nesimtite, la care le raspund pe un ton la fel de nesimtit. Dar niciodata nu voi raspunde pe un ton de nesimtita prost-crescuta cuiva pentru ca are o parere diferita. Si nici nu m-astept de la voi, cititorilor, sa ma pupati in fundulet. Ca toti avem pareri.

Pam pam.

Relatia mea speciala cu plansul

Eu nu sunt o plangacioasa si ma indoiesc c-am fost vreodata. Cand plang, plang fie ca m-am enervat ingrozitor si e o descarcare bunicica (desi de la un timp incoace nici atunci nu mai plang), fie cand sunt foaaaaarte foaaaaarte trista si intr-o situatie fara scapare (dar mereu gasesc eu pe cine sa dau vina si ies basma curata, deci nu exista situatii fara scaparica)

Inainte mai pisam ochii asa, ocazional, cand chiar eram coplesita de tristete amestecata cu nervisori. Acu... Oricat de trista as fi, oricat de nasoala mi s-ar parea viata, oricat de coplesita de sentimente/emotii/tristete as fi, orice probleme cat de grave as avea, NU PLANG. Mi se pare inutil, timp pierdut, mi se umfla ochii si ce-am rezolvat? Un c**at. De parca daca plangi iti rezolva problemele Zana Maseluta.

NU-MI PLACE statusul de drama queen/princess, e penibil. La fel cum e penibil sa bocesti ca idioata pentru orice motiv.

Problema nu-i ca nu plang...desi uneori mi-ar placea sa pot, ca atunci cand tii in tine luni de-a randul, parc-ai plange si tu un pic cand ti-i greu, ca la tat'omu'. Problema e alta. Plang frate ba la Romanii au talent, ba la emisiuni penibile la TV, ba carti, ba la filme.

Si mai am o problema. Care cred ca-i la fel de grava. Vreau sa-mi cumpar balerini colorati, platforme usoare, fustite inflorate, tricouri largute pe un umar, gentute mari, rochii pana in pamant usoare. Si dac-ar fi numa'asta ar mai fi cum ar mai fi, pasiunea pentru shopping e fireasca. Da'pe partea ailalta a baricadei vreau fuste stramte de piele, pantofi cu rosii cu tocuri cui, genti plic maxi.

Si inca una. Contradictii iar. Imi place la nebunie machiajul simplu, beige, nude, bla blaaaaaa, care sa mearga cu fustele alea de mai sus inflorate, sau ruj rosu si ochi accentuati (se poarta, da?!) care sa mearga cu tocurile alea cui? Greu, moncher, greu...

Ba, e grav? Sa ma duc sa ma caut la mansarda? Ce probleme am eu si cand te gandesti ca altii n-au casa..Hrrr!!

duminică, 25 martie 2012

Scrie te rog despre mama mea

Mama e cel mai bun si bland om de pe fata pamantului. Mama e un model. Mama este omul care le face pe toate si nu oboseste niciodata. Cit de ingrozitor trebuie sa fie sa se intample ceva cu mama ta. Cred ca o parte din suflet se rupe, nu mai exista. 


Iar astazi am primit urmatorul comentariu: Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com


Blogul unde puteti intra sa vedeti mai multe detalii despre caz este AICI  . Eu nu scriu postari de genul acesta, nu am mai facut-o decit o data pana acum. Si probabil va fi si ultima oara. Dar haideti sa o ajutam sa isi vada copii. Putin. Cit aveti, fiecare. 10, 20, 30 de ron. De unde dai, acolo vine inapoi! 

Suntem langa voi. Asa cum putem. Ce spuneti, ajutam si noi un pic? Macar o data... 


Degeaba dam share pe facebook, degeaba ne laudam ca sustinem cauze. A venit momentul sa si facem ceva. Acum. Oameni mor, oameni nu isi vad copiii, oameni care merita sa traiasca...Si pot face asta cu un ajutor MINIM de la fiecare dintre noi.