Leapşă

Principala trăsătura a caracterului meu: Răbdarea
Calitatea pe care o prefer la un barbat: Inteligenţa
Calitatea pe care o prefer la o femeie: Naturaleţea
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Că sunt aici
Principalul meu defect: Orgoliul şi încăpăţânarea
Ocupatia mea preferata: Teatrul, lectura, muzica
Visul meu de fericire: Teatrul!
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Acum? Să mă despart de el, sau să ratez admiterea la teatru.
Ce-as vrea sa fiu: Actriţă
Tara în care-as vrea sa traiesc: Romania, dar nu ar strica să "living the american dream"
Culoarea preferata: Toate culorile sunt frumoase
Floarea preferata: Frezia, laleula
Prozatorii mei preferati: Cărtărescu, Paler, Shakespeare, etc etc.
Poetii mei preferaţi: Minulescu, Bacovia
Eroul meu preferat: "Burry your idols, kid. Heroes doesn't exist."
Eroina mea preferata: Cred că Maitreyi
Compozitorii preferati: Chopin
Pictorii preferati: Dali
Eroii din viata reala: Mama
Eroinele din istorie: Doamna Chiajna
Bautura si mancarea preferate: Pizza, salate de pui iar ca băutură...hm, cremă de whisky, Cola, Cappy de pere nectar, Prigat
Numele preferat: Tudor
Ce detest cel mai mult: Să nu pricep ceva, ura, nesinceritatea, ipocrizia
Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Hitler pe care-l admir dar şi urăsc.
Fapta militara pe care o admir cel mai mult: Sunt multe care merită pomenite
Darul natural pe care as vrea sa-l am: Capacitate de medium
Cum as vrea sa mor: Când am orgasm
Starea de spirit actuala: Euforie
Greseli care-mi inspira cea mai multă indulgenta: Cele făcute din dragoste
Deviza mea: Nu există ``nu pot``, există doar `` nu vreau`` :)

Autoservire dragii mei. Astăzi avem bufet suedez la leapşă

....Christine

eu: ştii că mi-e frică...
el: nu ai de ce să-ţi fie...îngeraşii stau mereu lângă îngeraşi



Vă las...mă duc la cafeaua mea cu frişcă...
....Christine...

:)

" Dimineaţa a adus cu ea, daca nu o perspectiva mai luminoasă, măcar mai multa stăpânire de sine şi acceptare.Am ştiut instinctiv ca nouă ruptură din inima mea mă va durea întodeauna.Aş vrea să fie parte din mine acum.Timpul o va face mai suportabilă- aşa spune toată lumea "

Stephanie Meyer- Eclipse- superb citat.

P.S-măsea scoasă, dezmortiţă, deci totul ok. aleluia.

Apropo, de vreo 2 zile, tot zbiară unii pe străzi, martori a lui Iehova,sau ce-or fi. Aleahlalealalah. Aledfdkfjdlfkj. Mda, sunt aproape leşinată de fericire.


Vă doresc un weekend frumos, aşa cum vi-l doriţi. Să ne auzim cu bine.

Cu drag,
Christine

Ce e fericirea defapt?LUCRURILE SIMPLE:)

Ne pierdem uşor pentru că ne raportăm la ceilalţi. Acum e gri...ca ochii tăi..ca respiraţia mării..ca jegul ce-mi circulă prin vene...


Pe mine mă fac fericită multe lucruri. Un sărut, o îmbrăţişare, un zâmbet de la cineva drag, o cafea bună cu lapte şi frişcă, o lacrimă de fericire, o portocală, o ţigară atunci când mori de poftă, patinajul, teatrul, iubirea, discuţiile lungi pe teme interminabile cu el sau oamenii apropiaţi, televizorul, calculatorul, o carte bună, un blog frumos, jucatul carţi pe bani cu colega, prietenia adevarată, un pahar de vin roşu, un mesaj frumos, un "te iubesc"sincer, un pupic lung, dimineţile când mă autoadmir în oglindă, camera mea colorată, o mie de alte lucruri simple, mărunte, care aduc fericirea.

Vouă ce vă aduce fericirea? Spune-mi şi mie 3 lucruri.


"Oamenii sunt fericiţi atât cât hotărăsc să fie!"
Abraham Lincoln

Cu drag,
Christine...

Dacă nu vrei să te întîlnesti cu lupul, nu te du în codru

Fraţilor, aprob sus şi tare. Durerea de măsea e cea mai rea EVER! Vreau să subliniez ideea că eu sunt genul de om care işi ingrijeşte dantura la modul serios. Spălat pe dinţi după fiecare masă, apa de gură, aţă dentară şi tot tacămul. Aveam eu o problemă cu o măsea, care se şi rupsese un pic, iar spre ruşinea mea, nu i-am dat importanţă, aşa se face că de Revelion m-a cam durut puţin. Bun, spre ruşinea mea din nou, iaraşi nu i-am dat importanţă. Băi nene şi mă apucă ieri o durere de măsea de am zis că o durere d-aia ar scula morţii. (Mama mi-a zis că a ieşit răutatea din mine.Haha!)
Buuuun. Mi-am făcut eu cu chiu cu vai programare azi la stomatolog. M-am dus, evident, cu inima rupta, aveam o frică... Dar durerea fiind mai presus...Mă rog...Se uită domnul stomatolog la măseaua mea şi spune că trebuie să fac radiografie pentru că e posibil să fie scoasă. Normal, mi-a picat mutra, m-am speriat, m-am dus la radiografie, totuşi sperănd că n-am eu atăta ghinion.
Ajung de la radiografie iarăşi la doctor, şi-mi dă verdictul.
"Măine la prima ora o scoatem." Mda. Ce să fac eu altceva mai bun în afară de să bocesc niţel aşa? Am ajuns acasa, am mai bocit niţel, m-am resemnat. Punct, vreau să nu mor.
Merci anticipat, nenea doctor.

Morala: Dacă faci ca mine, ca mine păţeşti. Sau varianta mai modernă: `` `Dacă nu vrei să te întîlnesti cu lupul, nu te du în codru`

V-am lăsat gagici şi gagii. Eu mă duc să-mi usuc pletele, să tocesc niţel la sociologie (deh, am ajuns la olimpiadă mai nou), să-mi îndrept pletele şi între timp aşa să-mi mai plăng oleaca de milă.

Cu drag,
Christine

Haideţi să apreciem

Pentru că aşa suntem noi, o să murim fără să ştim că în afară de fericirea noastră imbecilă mai există şi altceva. Azi sunt supărată. Azi sunt tristă. Puţini dintre noi apreciem ce avem aici, aproape. Batem câmpii şi aberăm aşa, de dragul de a o face. Mă, a dracului viaţa asta. Prima oară dă extemporalul, iar abia apoi predă lecţia. Haideţi să apreciem ce avem AICI şi ACUM, pentru că dacă dai cu piciorul s-ar putea să pierzi TOT.



Gol în minte, gol în suflet, gol în ochii goi, ciudaţi...

Repeat

Astăzi pe repeat

Post despre iubire

Vă avertizez. E cel de-al doilea post pe ziua de azi şi va fi unul lung. Am multe de zis. Pe primul loc ar fi o povestioară pe care am găsit-o pe blogul altcuiva, e povestea unei asistente medicale, se pare. Here we go:


“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece. Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.. Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut. Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea."Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă. Căci, în fond, aşa este dragostea adevarata... Să iubesti semnifică să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi .Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.

P.S- Posibilul îl întreabă pe Imposibil: - Unde locuieşti? - În visele celor slabi, răspunde acesta. (Tagore)

Am dat de o melodie superbă, superbă. Florin Chilian- întoarce-te când dorm. Vă las mai jos melodia, să o ascultaţi, merită. Eu zic să daţi play în timp ce citiţi. La mine astăzi e pe repeat. Am avut repetate obsesii la Florin Chilian. Iniţial la melodia "Zece", apoi la melodia "Ce caut eu în viaţa mea?şi "Chiar dacă", ca apoi să ajung la piesa asta.


Am să deviez oleacă de la subiect. Am avut o discuţie lungă, lungă, cu un prieten bun, apropiat şi vechi. A fost despre relaţii, iubire, despre pusul sufletului pe tavă, despre lacrimi, dezamăgiri şi etc. Mi-a spus aşa: Ascultă’mă pe mine prietene,nici un barbat din lume nu merită nimic…dar cine ştie. Omul care e lângă mine nu m-a dezamăgit decât neintenţionat. Sunt perfect conştientă că nu mi-ar vrea pentru nimic în lume răul. Pe parcursul timpului am învăţat că din fiecare dezamăgire ai ceva de învăţat şi din fiecare lacrimă vine binele. Am învăţat că binele se face indiferent de ocazie şi îţi va fi răsplătit. Am învăţat că fiecare îşi arată iubirea în felul său. Nu e un păcat să iubeşti cu tot sufletul. Să îti pui sufletul pe tavă. Dar trebuie să fii perfect conştient că e posibil să plângi amar pentru asta. De la fiecare om ai ce învăţa, la fel şi din orice carte proastă.

Una peste alta, dragule, vreau să ştii că sunt extrem de fericită cu tine. Cu bune, cu rele, cu tot. Suntem noi, iar asta e tot ce contează. Vreau să ştii că tu eşti cel mai bun prieten al meu. Cel mai bun iubit. Cel mai bun amant. Cel mai bun părinte şi cel mai bun confident. Cu alte cuvinte, tu eşti tot!
Eu vă las dragilor, vă urez încă odata un Valentine's day aşa cum vi-l doriţi.

Cu drag,
Christine