sâmbătă, 6 noiembrie 2010

In cinstea unui nou inceput

Da, şi mie îmi plac începuturile.
Îmi plac la nebunie!
Îmi place stânjeneala primei întâlniri, îmi plac fluturii în stomac, îmi plac privirile timide, obrajii roşii de emoţie, micile gafe care te leagă de scaun cu o mie de fire invizibile, astfel încât nu mai ai curaj să faci vreo mişcare, de teamă să nu o dai în bară. Îmi plac toate astea, cred, pentru că au un farmec aparte...
Aparte, într-un sens bun, foarte bun!

vineri, 5 noiembrie 2010

PUNCT

Unii oameni nu au de dat explicaţii, nu le pasă, au impresia că în afară de fericirea lor imbecilă nu mai există altceva.

 Ăştia sunt oamenii care pleacă, calcă în picioare, aruncă la gunoi, nu le pasă şi se simt bine, se simt mândri, spun stop şi pac, următoarea distracţie, mergem înainte, avem conştiinţa curată, nu-i bai.

 Tot ăştia sunt ăia care aşa au învăţat ei că e bine. Au învăţat că ai orice drept asupra celui de lângă tine şi se comportă ca atare. Adică te tratează ca pe o cârpă.

 Iar eu...eu, deşi am zis asta, de încă vreo 34932084034 de ori în ultimele 7 luni, acum zic stop. EU, nu mai fac niciun compromis.

 DE AZI ÎNCOLO, JUR CĂ NU MAI FAC NICIUN COMPROMIS!PENTRU NIMENI!

joi, 4 noiembrie 2010

Ring-a-bell?

Azi am aflat o chestie care m-a luminat. De fapt n-am aflat-o, că o ştiam de mult, dar asta se întâmplă când eşti prea fraieră şi nu vezi. Nu că nu vezi, că de fapt ia ghici, VEZI, numa că TE FACI că nu. 

 V-am băgat în ceaţă, ştiu. No (fir-ar să fie accentul ardelenesc), păi treaba stă aşa, prieteni. Când unui om îi pasă de tine (sau mă rog, te iubeşte), tu poţi să-l dai afară pe uşă în şuturi, că el intră pe geam. Şi când l-ai dat afară şi de la geam, ghici ce face. Da, ai ghicit, nu pleacă ca fraieru, ci vine înapoi la uşă(evident, metaforic vorbind, aţi înţeles voi ideea).

 Dar când nu-i pasă...păi poţi să te pui tu frăţică în cap şi să dansezi rumba, că lu ăla nu-i pasă şi pa. Poţi să faci ce vrei ca să ieşi în evidenţă, să fii aproape, să vezi ce face. Nu-i pasă şi pa pa. 

Şi am avut tendinţa să zic "hai, te rog, VREAU..."dar m-am oprit la timp. Şi bine am făcut.

 Pam pam! 

miercuri, 3 noiembrie 2010

Oboseala

Am citit azi o chestie care m-a amuzat la culme:
It takes 42 muscles to frown at the person who is annoying you but only 4 to reach out and bitch slap them. 

Ihi. Deci ai nevoie de 42 de muşchi ca să te încrunţi la persoana care te enervează, şi doar 4 (!)
 ca să te întorci şi s-o  pocneşti. Eu niciodată n-am fost de acord cu bătaia ca metodă de descărcare sau răzbunare. Eu mereu am apelat la făcutul de rahat verbal. Adică e cel mai simplu. Mai ales dacă e prost. Pe proşti mereu îi faci din 3 cuvinte. Aşa, pac pac.  Nu ai nevoie de cine ştie ce strategii inteligente sau mai ştiu eu ce. 

 Mă obosesc tot mai des oamenii din jurul meu, fără vreun motiv anume, dar am impresia că s-a umplut lumea de cretini care nu au nimic în cap şi totuşi, trec prin viaţa asta, aşa, fără niciun fel de muncă, Eu şi cu unul care n-a învăţat nici un sfert din cât am învăţat eu luăm note identice. De fapt nu. El 9 şi eu 8. Că a nimerit pagina bună de unde să copieze. Toate merg blat, toţi sunt şmecheri şi super tari şi cine sunt ei. Toţi se apucă de chestii pe care nu-s în stare să le facă, doar ca să îi ia faţa cuiva. 

Iar eu am obosit cum văd prieteni buni de ani de zile cum se trădează şi mint unii pe alţii pe la spate. Uneori am impresia că ştiu prea multe. Că văd prea multe. Şi am obosit. Şi cred că m-aş opri din stilul asta de viaţă pe care-l duc acum- chiar şi pentru 2 zile-, nu aş fi în stare s-o iau de la capăt. Sunt pusă sub presiune rău de tot şi abia aştept să se termine anul ăsta. 

 Undeva la finalul lui 2009 mi-am propus o serie de lucruri pe care urma să le fac pentru anul 2010. Nu erau lucruri "mari", ci lucruri trasate în linii generale. Unul dintre ele era să nu mă mai enervez. Nu mi-a ieşit. În continuare mă enervez şi-mi stric ziua pentru orice nimic. Aşa cum nu mi-au ieşit nici altele. Dar promit că în 2011, o să-mi fac o listă dublă, şi o să fiu mai consecventă în îndeplinirea lor. 2010 oricum a fost gol. Gol şi sec. Am plâns prea mult şi mi-a mers prea prost. Dar vara lui 2010 cred că a compensat restul anului. Şi sper că aşa o să fie şi sărbătorile. Deşi o să-mi lipsească ceva ce am avut anul trecut...

 Am nevoie de o schimbare, nu ştiu exact care ar fi aceea, dar cred că am intrat prea mult în banalitate şi rutină ordinară. Am o problemă: nu mă mulţumesc cu ce am şi mereu tind spre mult. Spre mai mult, îngrozitor de mult. Şi nu mereu se poate şi apoi cad. 

Şi în mai puţin de o oră trebuie să plec iar. Dar e şi o parte bună la programul ăsta: am în permanenţă altceva de făcut şi uit de alte chestii. 

Aşa că...mă concentrez...un an e doar un an, timpul trece...iar eu sunt conştientă că dacă nu-mi canalizez timpul şi energia pe chestiile importante s-ar putea să le ratez (Cambridge, permis de şofer, BAC, admitere, and so on)

"It's funny how someone can break your heart and you still love them with all the little pieces"


 Love, 







luni, 1 noiembrie 2010

Pick me. Choose ME. Love ME.


I lied. I’m not out of this relationship. I’m in.
I’m so in, it’s humiliating because here I am begging.
Ok here it is: Your choice, it’s simple: her or me.
And I’m sure she’s really great… But I love you.
In a really really big, pretend to like your taste in music, let your eat the last piece of cheese cake, hold a radio over my head outside your window!
Unfortunate way that makes me hate you, love you.
So pick me. Choose me. Love me.

 Meredith- Grey's anatomy

Love,  S

 

 

duminică, 31 octombrie 2010

Ce să (nu ) le spui femeilor

Ştim bine că oricum, orice aţi spune, voi sunteţi de vină şi şansele să vă dăm dreptate sunt mici spre inexistente. 

 Să-i dăm drumul.

 1. Ce-ai? 
 Evident că la întrebarea asta răspunsul e "NIMIC". Şi ar trebui să vă prindeţi că avem ceva, şi ia ghiciţi din cauza cui? Da, a voastră. Aşa că în loc să mă întrebi ce am, mai bine te revanşezi frumuşel, că ştii tu ce-ai făcut.

 2. Şi apropo de "ştii tu ce-ai făcut...", apare întrebarea "Dar cu ce-am greşit? "
Aaa, cu nimic. Nici nu eşti un dobitoc. Dar nu asta e problema, că eşti un dobitoc, că vă iubim şi aşa, dar problema o ai cu scăpările de memorie. Aşa că mai bine gândeşte-te cu ce-ai călcat pe bec, în loc să întrebi ca un copil cretin "Da iiioooooo ce-am făcuuuuut?"


3. Ce vrei să facem diseară?
E ok întrebarea asta până la limita la care nu întrebi asta de FIECARE dată. Ia pune-ţi căpuşoru la contribuţie, atunci când ieşi cu băieţii ştii să judeci unde şi cum.

 4. Parcă te-ai mai îngrăşat. Nu?
Ştiti filmul cu Chuck, păpuşa ucigaşă? O să aibă o mutră de Hi, I m Chuck, wanna play? După care o să îşi imagineze cum ai arăta într-o baltă de sânge. Glumesc. Dar sigur o să aibă impresia că nu te mai atrage, că n-o mai placi, că ţi-ai găsit alta şi alte bălării.

5. Cum arăt? (asta te întreabă ea)
 Nu, "BINE" NU e un răspuns. Poţi să încerci cu "extraordinar, iubito", sau "eşti cea mai frumoasă". Şi apropo, să fii ipocrit nu e o soluţie. Clar?

 6. “Chiar ai de gând să mănânci chestia aia?
 Nu prietene, am de gând să mă uit la ea. O mai comandam dacă nu aveam nevoie?

 7. “Cea mai bună prietenă a ta arată demenţial!
 Păi şi ce aia a noastră nu te-ai dat la aia? Deci dai dovadă de un tupeu major dacă zici chestia asta. Iar ea o să aibă grijă să facă pe rănita, şi tu n-o mai vezi p-aia decât de vreo 2 ori pe an, şi atunci întâmplător. Pam pam.

 8. "Sunt stresat şi obosit"
 Da, pe bune, eu te înţeleg că munceşti într-o zi cât alţii în 10, dar dacă mă fuţi la cap cu asta, nu rezolvi decât să mă iriţi şi în final să te trimit să mă cauţi prin alte părţi. Şi să vezi atunci oboseală şi stres. 

 9."N-am avut timp să îţi iau un cadou" vs. "Am uitat de ziua ta complet, iartă-mă!"
La astea două ai dat-o-n bară rău de tot. Bineînţeles, la a 2a mai mult ca la prima, da s grave. Nu contează amărâtu ala de cadou, nu contează dacă e o floare sau un ursuleţ de pluş sau un Bmw X5, contează gestul. Iar dacă ai uitat de tot... e tragic!

 10. După un timp LUNG de relaţie "Nu te iubesc, dar ţin la tine mult."
 Aici deja eşti pa, fii conştient că aia n-o să mai stea cu tine. Doar dacă-i prea fraieră şi are impresia că-ţi vin sentimentele peste noapte. 

Greşeli frecvente pe care le faceţi la prima întâlnire:
1. Eu personal mă uit la încălţăminte şi deşi risc să par snoabă aici, niciodată nu voi ridica ochii mai sus de picioarele unui bărbat care poartă adidaşi!
2. Dacă ai o problemă cu asortatul, din nou e FAIL.
 3. Dacă nu eşti îngrijit, ăsta e cel mai mare fail. Nu, nu o să fie fail, dacă aparent e un look neglijent, dar de fapt e foarte îngrijit
4. Nu, dacă o să vorbeşti la telefon pe tot parcursul întâlnirii, nu îmi demonstrezi că eşti important, ci doar că eşti neinteresat.
 5. Fosta nu e un subiect de discuţie, la fel cum nu sunt nici foştii mei.
 6. Dacă vorbeşti doar despre TINE, din nou, nu o să par impresionată.
 7.Dacă nu eşti haios, nu-mi placi.
 8. Şi o să-mi placi şi mai puţin dacă mă întrebi dacă poţi să mă săruţi. Ori o faci, ori nu. Numai nu întreba, te rog!

 Va urma şi un post în care voi critica şi femeile şi obiceiurile noastre proaste. Aşa că nu săriţi, masculilor!

 Acest post este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Deci, fără venin pe-aici. 
Pam Pam!

Love,