Power is being told u are not loved and not being destroyed by it

as Madonna once said.

 E ciudat cum aici, la 3000 de km de casa, unde ma trezesc dimineata si plec si ma intorc seara, unde dupa cursuri in loc sa dorm trebuie sa fac cumparaturi si gatesc, viata pare mai simpla si parca nu-ti mai vine sa te plangi.

 Mie nu-mi vine sa ma plang. Nici ca aia, nici ca ailalta, poate sa ma doara orice (sufletul, zilele astea), dar nu-mi vine sa ma plang. De ce? Nu stiu...pentru ca aici primesc soarele atat de rar, ca imi umple sufletul de bucurie fiecare dimineata in care ma trezesc si vad soare pe geam. Rar, dar si cand e... Ieri a fost soare. Mi-am pus alarma sa ma trezesc la 6 sa fac niste chestii. M-am trezit pana la urma la 8, tre sa doarma si creieru meu ceva, nu?

 Imi place shopping-ul de mor, mai ales la Poundland (magazin cu o lira orice), inclusiv blushuri de la MAC, luciuri de buze si palete de farduri de la rimel, unturi de corp, ulei de bebe Johnsons baby, cani si ce mai vrea sufletu vostru. Primark-ul, de care-ati auzit cu totii e IEFTIN. Atat de ieftin ca-ti vine sa iei chiar si haine care nu-ti plac. A, stai, eu am facut asta. Si parc-am facut asta si cu un scrub care era evident ca-i oribil.


Tema la franceza: DONE, predata. Tema la spaniola: DONE, submitted. Prezentare Powerpoint despre World Depression: proccesing. Eseu 1+Eseu 2- to be continued.

 Am impresia (sau poate doar vreau sa cred asta)ca m-am responsabilizat. Ma trezesc la timp, ajung la timp la scoala (aviz high-school), imi fac lucrurile la timp si asa mai departe. Nevoia m-a invatat sa fac cam de toate (bine, bine, la gatit mai am de invatat, daca stiti chestii care se fac usor si repede lasati-mi scris aici)

De lucrat, lucrez deja, sambata, baby sitter cu jumatate de norma. Si spre surprinderea mea-mi si place. Nu stiu cum de, dar asa e.

 Am ajuns de asemeni la concluzia ca blogul asta nu mai e. Am inceput sa scriu mai mult pentru mine, sa vad si eu peste cativa ani cat de dobitoaca eram acum. Nu prea-mi mai vine sa fac misto, ca nici nu prea mai am de cine/ce. Ei, as avea eu, dar parca materialul pe care-l aveam in Romania s-a injumatatit. Mi se pare haios, ca desi Romania e asa cum e, Romania e "acasa", iar eu nu sunt decat unul dintre multii calatori cu bagajele in spate, de ici, de colo...

 Ascult muzica frumoasa, mananc mancare gatita de mine, ma imbrac frumos, am unghiile frumoase... Si incerc in fiecare zi sa fiu mai buna!

...Nu mereu imi iese! Cateodata sunt lenesa, rea, aroganta, ironica, sarcastica... Dar incerc!

 Zilele astea trebuie sa fie bine:)!

Ce ti-e si cu bunele maniere...

Nu stiu ce credeti voi despre asiatici (chinezi, in special) au general, ase, dar eu am ajuns la o concluzie inca de cand am venit aici: sunt multi, mici, urati, enervanti, slabanogi si super nationalisti (in ideea-n care nu-i vezi niciodata stand cu alte natii...doar cu alti asiatici.) Probabil ati spune ca toti tindem sa stam cu cei de nationalitatea si respectiv rasa noastra. Nu, nu e adevarat! Am vazut o gramada de grupuri in baruri de exemplu in care erau si negri si albi si indieni si whatever. Nici macar noi, ca romani rasisti si obositi nu ocolim negrii, ci chiar ne imprietenim cu ei.Eu cel putin.

Nu m-ar fi deranjat pe mine asa tare faptul ca ei nu stau cu noi, ca nu ne dorim nici noi sa stam prea tare cu ei, putem trai si fara asta.Si noi, ca romani, si restul natiilor, cat si ceilalati, orice alta natie.

Dar am avut 3 experiente mari si late pana acum:

1. Asteptam eu (n-are importanta ce, ca daca m-apuc iar ajung la mine si nu e cazul), si vad o asiatica d-asta mica si galbena, pe tocuri si ce facea ea? Se scobea cu finete in nasucul ei galben, neparand deloc deranjata ca mai erau cel putin 50 de oameni prin zona.

2. Stateam pe net aici, la facultate si la calculatorul de langa mine era unul, tot galben si el. Si ce facea? Se uita la ceva anime-uri de la mama lui d-acolo, si radea de se uita toata lumea. Cand a terminat  cu anime-urile si-a scos un sandwich si a inceput sa plescaie. Mi-am bagat castile in urechi. Pacat ca acestea nu m-au ajutat sa nu aud ragaitul de "ce mancare buna"...cu volumul aproape la maxim.

3. Azi la cursul de franceza, chestia care mi-a si pus capac de altfel si m-a determinat sa scriu postul asta, era tot un simpatic d-asta, care se mai si uita cu greata la toata lumea. Ma nene, si-si tragea nasul in ultimul hal! Se uita toata lumea la el, dar cuvantul "servetel"parea sa nu se fi inventat inca-n lumea lui galbena.  La un moment dat nici nu mai puteam s-aud ce vorbea profa aia acolo, auzeam doar zgomotul ala oribil. Imi venea sa ma intorc sa-i zic caaat de enervant e, da pe principiu "lasa-i mama ca e oameni si ei"am tacut.

Care-i faza?Sunt nesimtiti si nepoliticosi ca natie?Ca de enervanti, sigur sunt... Stiu, e posibil sa par foarte rasista, dar nu sunt!!!