Când viața devine un business mai mult sau mai puțin...avantajos

Că viața asta e o continuă afacere știm toți. Îmi dai aia, îți iau aia, îți dau ailaltă. Dacă faci aia, fac aia. Și tot așa. Ce distracție, haha.

 Dar care-i cheia succesului?Să nu-ți pese!Mai pe scurt și cum ar zice englezu ”I dont give a damn”. Da, da, da. Nu mă luați acum cu d-alea că vai, că dacă nu-ți pasă ești superficial/egoist/insensibil/tâmpit/nemernic. Da, ești superficialegoistinsensibiltâmpitnemernic, dar cel puțin nu ești înjunghiat. Couldnt be more simple.
Parcă mă și văd dând approve la niște comentarii de genul ”Da cum, îți bagi picioarele-n tot și gata, ce-ți pasă ție”, opțional și ”chip de lut”. Nu, nu înseamnă să-ți bagi picioarele-n tot, ci să ajungi la nivelul ăla-n care ce ți se întâmpla nu e bun sau rău, ci doar e.Și și mai important decât asta: nivelul la care nu iei asupra ta responsabilitățile tuturor tâmpiților doar pentru că...”ție-ți pasă”.

 E greu ca dracu să nu-ți pese dar în final it all pays off. Și plus de asta, cui dracu îi trebuie decizii luate că așa a zis x, y sau Mărioara din deal?Că într-un final realizezi că x, y și Mărioara din deal te-au dus direct la dreaq cu tot cu sugestiile lor de ”coulda woulda shoulda” și că ești pe un drum care nu numai că nu-ți place și nu-l vrei dar nici n-ai cea mai vaga idee cum DRACU AI AJUNS AICI.Normal, dacă mergem după ”Dacă n-ai așteptări n-ai dezamăgiri” it wont work. Pentru că nu poți doar primi.Tre sa mai și dai. Și plus de asta, e greu ca dracu să nu aștepți nimic. Ne pricepem al naibii de bine să aruncăm responsabilități pe alții să confundam sentimente, să ne prefacem că EI trebuie să facă și NU NOI.

În relații ne apucă egoisme de genul ”Nu ieși cu băieții la nicio bere” . Sigur, nu iese, că tu dai din picioare ca apucata și disperata că nu-l vezi 3 ore. Va fi acasă. Dar ciufut și fără chef. It s all that you got.

 ”Dacă mă iubește face aia”. Said who?Dacă te iubește își va manifesta iubirea in his own way. Nu trebuie să-i spui tu CUM să o facă.

 ”Iubitule, vreau să mergem în oraș”. Omu e obosit, n-are chef?Clar, nu mă mai iubești, da, niciodată nu faci ca mine, totul merge după tine și nevoile tale.

 ”Dacă ieșim acum la Măria, mă duci săptămâna viitoare-n Grecia?”Clar, tu vrei în Grecia, nu la Măria. E doar..un business.

 Nu știm să cerem, nu știm să oferim, vrem să ajungem la o relație bazată(culmea), pe o strategie de marketing și anume situația win-win. Voi ați oferit vreodată ceva fără să cereți nimic la schimb??

 Nu, bineînțeles că n-ați făcut-o. Că suntem niște proști, egoiști, șantajiști, crescuți de mici să NU oferim nimic fără să cerem. ”Dac-o iubești pe mami, papi tot din farfurie”. Hai nu zău. Dacă nu-ți mănânc borhotul, nu te iubesc. Dacă nu mănânc până -mi dau mațele afară, că deh, mie nu-mi mai trebuia. Eu am mâncat că te iubesc.How selfish. Și uite-așa apar insuccesele, handicapurile emoționale și egoismul. Poate dacă ai noroc te trezești vreodată.

 Am zis, am zis.

Hai să-mi trăiești, simpaticule

Acum am realizat că acum ceva zile (multicele, ele, așa), adică pe 7.07.2009 începeam să scriu.... Deci, în fond, în concluzie și prin urmare, eu și al meu blogușor făcurăm 2 anișori

 Ce să vă zic despre relația asta? O luăm sistematic, pe bulinuțe, cu calm și răbdărică

•  Cel mai sus am fost în zelist pe vreo 300 și ceva
•  Nr. maxim de vizualizări/zi a fost 1000 și un pic.
•  Odată am surprins pe pagină cu ajutorul contorului 160 de persoane online.
•  Am 617 postări
•  Sunt iubită și comentată.
•  Mi-am făcut amici noi, cu care discut, pe care-i comentez și mă comentează

 Asta fu statistic. Altfel... am început blogul ca pe o joacă. ĂSTA a fost primul post. Care nici măcar nu a fost un post, ci o leapșă. Am scris posturi iubărețe, am jonglat cu sentimente, am făcut declarații de dragoste, blogul a împlinit un anișor, v-am arătat filmulețe SUPERBE, v-am vorbit despre despărțire, despre cărți bune, despre ce cadouri să cumpărați celor dragi, despre cuvinte frumoase, despre scrisori care-au rămas aici, între noi, v-am învățat cum să fiți cocalari/pitzipoance pe mess, despre telefoane-n miez de noapte și cred că pe undeva pe-aici am învățat ironia de calitate. Apoi v-am vorbit despre textele bărbaților, despre mine,  despre clișee de despărțire, v-am învățat cum să faceți față stresului, mi-am recunoscut problemele, am râs de matrimoniale, despre foști prieteni, despre filme horror, despre pitzipoance, despre seriale bune, despre boli grave , relații de-o noapte, despre beție, despre supremația lui iubi, am răspuns cititorilor, am vorbit despre fashion, taximetriști, relații cu tipi comitted, emisiuni

Acesta ar fi un mic-mare rezumat al posturilor bune, zic eu. Inițial a fost pe sentimentalism. Apoi am realizat că dacă ai simțul umorului și barurile sunt deschise viața e frumoasă.

 Așa că să-mi trăiesc și vă mulțumesc vouă, fără de care nu aș fi existat. Amin!

Hai scuză-mă că te mint romantic

Unii sunt mincinoși patologici. Au mitomania în sânge și le place enorm de mult să mintă. De fapt e fun. De ce să spui că ai luat doi de 7 când poți să spui că ai luat 5 de 10?

Poți clasifica minciuna ușor:

Dorința de a fabula

Mai mor câte puțin când zic și eu ceva de genul ”Am reușit să fac x lucru”și-mi vine răspunsul ca o piatră-n cap ”Eu l-am făcut acum 3 ani”. Honestly, I do not give a damn! Mă doare-n fund că ai făcut tu și ai dres și că ești mai tare. I am on my own, cu propriile mele realizări pe care nu le etichetez în funcție de ale altora.

 Mai mor câte puțin când aud cum ți-ai bătut tu joc de aia și cum ea e-n limbă după tine orice i-ai spune, ea pică. Sunt convinsă că dacă pică ...e la fel de tâmpită ca tine.

Mai mor câte puțin când te-aud cum te-ai cocoțat tu pe Everest iarna la -125 de grade (că aveai plapuma pe tine) și cum ești singurul care-a reușit asta. E bestial. Ești cel mai șmecher dintre toți, oricum

Mai mor câte puțin când aud texte de genul: ”Bărbații adevărați nu sunt romantici”. Said who? Filmele cu Chuck Norris? Vreun prieten d-al tău? Vreun ”specialist?”Bullshit. Bărbații adevărați nu sunt romantici? S-ar putea să fie puțin...singuri.

 Ați înțeles voi ideea. E dorința de a fabula, de a înflori, de a minți și de a arăta nu CINE ești ci cine AI VREA să fii.

 Minciuna de complezență:

•  Cât de bine-ți stă cum te-ai tuns (și-n gândul tău: ”Oricum arăți ca dracu”)
•  Vai, ce ai slăbit (”La firul de păr”)
•  Nu, nu mă deranjează să fac asta (”Futu-ți soarele mă-ti”)
•  Sigur că da, te voi suna eu (La paștele cailor)

Ați înțeles cu siguranță și aici

 Minciuna care rănește

Mai mor câte puțin când aud ”Lasă-mă, nu am timp”. O zi are 24 de ore. Cum le folosești, asta depinde de tine. Însă, nu avem nevoie de niște studii care oricum s-au făcut, ca să știm că pentru lucrurile pe care le iubim ne facem mereu măcar 2-3 minute. Fiecare dintre noi are timp pentru lucrurile care CHIAR contează. Așa că dacă auziți des sintagma ”Lasă-mă, nu am timp”, poate ar trebui să vă puneți întrebări legate de importanța pe care vi-o acordă persoana respectivă.

 Mai mor câte puțin când aud ”Scuză-mă, am uitat!”.Adevărat, se întâmplă. Dar foarte foarte rar, zic eu. Dar dacă uitatul devine...zilnic, transmite mesajul clar: ”Nu-mi pasă de tine”

 Mai mor câte puțin când aud ”Te iubesc”și nu e adevărat. E minciuna care rănește în general foarte mult, mai ales când sunt și niște sentimente ale persoanei căreia i se spune în joc

 Ok, de acord, așa cum spunea Meredith din Greys: adevărul doare. De asta mințim. EU evit să recurg la minciună (doar la alea care mi salvează pielicica).. Minciuna doare. Niciun adevăr nu poate durea mai tare decât minciuna. Pentru că știind adevărul, știi unde ești...

Chiar mă călcați pe bătături!

Ella și al ei zâmbet mi-a ”pasat”și mie un tag în care trebuie să vă spun ce fel de oameni nu-mi plac. Așa că...să vedem, în ordinea înălțimii,tam tam tam tam:

1. ”Eu-le-știu-pe-toate-tu-nimic”kind of guy

Tu-i spui 5, el zice 7. Tu zici că ai trecut BAC-ul, el zice că nu l-ai trecut, că nota 9 nu e bună. Tu-i zici câr el zice mâr. Deci într-una el e Gică contra care le știe pe toate. Nu, n-are importanță că tu ai trecut prin lucrul respectiv, sau că ți s-a întâmplat ție. El știe cel mai bine. Tu zici că-ți iubești prietenul, el zice că...e obișnuință. Știe omul!!!

2.” Nu-le-știu-pe-toate-dar-aș-vrea”kind of guy

 Și...ce salariu ai?Vai, așa puțin? Și cum îți chibzuiești banii? Și...viața ta amoroasă e ok?Dar cu prietenu?Vă mai certați???Și toate întrebările posibile despre existența ta. La unele din ele nici măcar n-ai răspuns încă, dar el va vrea să știe!Back off, bitch!

3. ”Oferă-mi puțină atenție, te rog”kind of bitch

 Sau așa zisele attention whores. Disperarea e maximă. Ce contează că ăla nu dă doi bani pe tine?Tu disperă, că e ok. Vrei să ieși în atenție orice ar fi. Bravo. Tot pe principiul ăsta (homeopat) faci ce faci și te machiez și cu nițel (vorba vine nițel, că-l duci până la sprâncene) fard albastru și ruj maro. Să ieși în evidență. Slut!

 4.” Hai să ne jucăm cu viața oamenilor”kind of guy.

 N-are nici cea mai mică importanță că poți răni pe cineva. Atât timp cât tu și p**a ta sunteți fericiți e totul în regulă. Te joci, vii, pleci, iar vii iar pleci și niciiodata nu-ți arăți sentimentele. De ce-ai face-o?E atât de greu să dai lucrurile pe față și să pui sinceritatea în joc. De ce-ai pune-o?Când încă-ți merge...

 5.” Spun de toate despre tine dar nu pe față”kind of guy

 Mă consideri o proastă și spui asta tuturor...mai puțin mie...Ai fel și fel de probleme cu felul cum arăt, cum mă îmbrac, cum respir, cum TE IGNOR... Dar nu ai veni în față să-mi zici. De ce?De prost/astă.

6. ”Sunt hater și-am valoare”kind of guy

  Știi despre mine ce mănânc dimineața, ce mă doare, cu cine mi-am tras-o, când ies cu rolele sau când fac pipi. Știi că am avut 2 prieteni, că am stat cu unul nu știu cât. Că merg dimineața la școală la 7 jumate, sau mă rog, mergeam. Îmi citești blogul din umbră și-ți faci id-uri false doar ca să mă freci pe mine la cap. Dai commenturi anonime și apoi dormi liniștit că ești cool. Nu, nu ești. Serios!Mda, bine, recunosc, sunt invidioasă.......

 7. ”Calc în picioare pe oricine”kind of guy.

 Aici cuvintele-s de prisos.

 Cam astea-s...să nu uităm totuși nesimțiții, de care nu e cazul să vorbim, mai ales aici, pe plaiul mioritic...

 Pasez leapșa tuturor din blogroll! Hai să vedem ce oameni urăște Cami Lazăr, Erase Rewind, Măzgălica, Irina freelove, Lillee, Ema și blogul ei de coafeză. Fingerprints, Grapefruits, Pumpkin, Evergreen, Petit Beure, Andra și jurnalul de soprană și bineînțeles, vă aștept pe voi, cei care nu aveți blog, să-mi spuneți ce oameni vă stau în gât!