Zilele fug, se scurg, dispar de pe calendar... Ieri era august, azi ploua si e noiembrie...
De cate ori m-am aflat in postura de-a zice ceva frumos cuiva si nu am zis-o? De cate ori am putut sa zic "Multumesc", "Cu placere", "Te iubesc"si n-am zis-o?
De cate ori m-am luat de oameni nevinovati si am zis vorbe care dor si ranesc, iar pe cei care trebuiau pedepsiti i-am lasat sa plece fara o vorba?
Unii ar zice "Niciodata nu e prea tarziu"...Dar cand tarziu devine prea tarziu, iar ziua de maine nu mai exista? Ce faci? Regreti? Spui?
Ce intelept a fost cel care-a zis"Nu lasa pe maine ce poti face azi"...poate maine nu mai exista...sau poate "maine" e prea tarziu...Si nimic nu e mai rau decat "prea tarziu..."
Care e cel mai mare regret al tau? Vorbe/fapte? Se accepta comentarii anonime.
9 comentarii:
Si eu am un mare regret. Ca m-am inscris aici la facultate si nu am plecat in Germania chiar dupa ce am dat bac-ul.
n-am asa ceva (regrete) ... deoarece consider ca mereu "am facut tot posibilul in conditiile date".
Regret ca visez prea mult. As vrea sa nu mai fac asta niciodata cu ochii deschisi; in somn mi-ar fi suficient.
Niciodata lucrurile nu ies asa cum iti doresti. Eu mi-am propus sa traiesc fiecare secunda pentru mine si sufletul meu insetat de tot ce e nou si frumos, eu vreau sa-mi umplu inima de bucurie si zambete. Vreau sa ofer tot si sa nu astept nimic in schimb... ma multumesc sa raman o amintire placuta, un gand fugitiv, un chip fara nume. E bine si asa decat sa sufar inca o dezamagire...
@Anonim - in realitatea aia "cu ochii deschisi" nu exista, de fapt, culori ... ele nefiind altceva decat "vise cu ochii deschisi" (interpretari ale propriului creier, conventii de gen RGB sau CMYK). chiar vrei/regreti acea realitate?
@felicia-si de ce nu o faci acum?
@intj-minunat...
@anonim-de ce oare habar n-am cine esti si totusi empatizam perfect..?
eu am un regret,mare.
Ca m`am ciondanit toata viata cu bunicul meu,si nu am incercat cumva sa ne intelegem,sa avem o relatie buna.
Din pacate el a decedat anul trecut si eu raman cu regretul asta toata viata:(
Empatizam pentru ca suntem la fel... si stii perfect cine sunt, desi poate acum nu-ti dai seama.
Trimiteți un comentariu