Eat pray love, un fel de-de la agonie la extaz...

Am terminat şi eu de citit Eat, pray, love după ce o auzeam pe buzele tuturor, ştiind că e un bestseller iar până şi titlul şi tema cărţii mi se păreau atrăgătoare. Aşa că am trecut la fapte.

 Şi acum... Eat, pray, love mi-a lăsat un gust dulce şi o puternică impresie de realitate. O carte bună, savurată pe îndelete (mănânc rahat, mi-a luat o grămadă să o citesc-pentru că sunt extrem de ocupată zilele astea cu fel şi fel de tâmpenii neplăcute dar obligatorii). O carte în care găseşti o bucăţică de putere şi înţelegi că poate viaţa ta nu e atât de messy precum credeai.

 Viaţa lui Liz e ciudată. Se simte pierdută pe podeaua băii unde plânge datorită căsniciei ei care eşuează lamentabil.

“In fata mea se intindea un lac de lacrimi, un adevarat lac al rusinii si fricii si confuziei si durerii in care traiam… N-am fost doar un spectator, am luat parte la crearea acestei vieti, de ce simteam ca nu-mi apartinea? De ce ma simteam atat de coplesita de datorie, prea obosita sa fiu si sprijinul financiar al familiei si motorul ei social, si cea care plimba cainele, si menajera, si viitoarea mama, si – pe apucate – scriitoarea?’’

“M-am rugat. Asta a fost. Stiti si voi cum e asta – a te ruga. M-am rugat la… Dumnezeu. Era prima oara.” 

 ’Buna, Doamne. Ce mai faci? Eu sunt Liz, ma bucur sa te cunosc. Imi pare rau ca te deranjez asa de tarziu, dar chiar am probleme serioase. Imi pare rau ca nu am mai vorbit cu tine pana acum, dar sper ca am reusit mereu sa iti arat cat sunt de recunoscatoare pentru toate binecuvantarile pe care mi le-ai oferit in viata… Dupa cum stii, nu ma pricep la rugaciuni. Totusi, te rog, poti sa ma ajuti? Am nevoie de un raspuns. Te rog, spune-mi ce sa fac…’’
Dupa repetarea la nesfarsit si innecata in lacrimi a rugamintii “Te rog, spune-mi ce sa fac…”, mi-am dat seama la un moment dat ca nu mai plangeam, m-am oprit in mijlocul unui suspin, toata durerea se evaporase… m-am intrebat daca aveam sa vad Fiinta Suprema care imi oprise lacrimile.
N-am vazut nimic. Eram singura. Dar nu chiar singura. Ma inconjura ceva ce nu poate fi descris decat ca o oaza de liniste – o liniste atat de stranie, incat nu voiam sa respir, de teama ca astfel as face-o sa dispara. Era o liniste incredibila. Nu tin minte sa mai fi simtit vreodata asa ceva…
Apoi am auzit o voce… vocea mea, venind chiar din mine. Numai ca n-o mai auzisem niciodata inainte. Era a mea, dar era inteleapta, calma si intelegatoare. Asa cum ar fi sunat daca as fi avut parte numai de dragoste si de certitudini. Nici nu pot descrie caldura si afectiunea acelei voci care imi oferea un raspuns ce urma sa aduca in viata mea lumina divina.”




În Italia ajunge în Roma obosită, ştearsă. Dar îşi face prieteni, face cursuri de italiană şi se îngraşă...12 kg, datorită mâncării savuroase specifică Italiei. Părăseşte Italia cu speranţa că “expansiunea unei persoane – amplificarea unei vieţi – este o măsură a valorii fiecăruia pe lumea asta.”  


Găseşte oameni în aceaşi situaţie, e când sus când jos cu moralul, în Indonezia îşi găseşte iubirea reală...

 



 

“Lumea crede că sufletul pereche e cineva cu care te potriveşti  la fix, toţi îşi doresc să fie aşa. Dar sufletul pereche e o oglindă, e ăla care-ţi arată toate chestiile care te trag înapoi, ăla care-ţi atrage atenţia asupra ta însăţi, ca tu să-ţi poţi schimba viaţa. Probabil că un suflet pereche adevărat e cea mai importantă persoană pe care ţi-e dat s-o întîlneşti în viaţă, pentru că-ţi dărmâmă toate prejudecăţile şi te obligă să te trezeşti. Da’ când e vorba să trăieşti toată viaţa cu respectivu’?…

Nţ. Prea dureros. Sufletele astea pereche ne apar în viaţă tocmai pentru ca noi să putem descoperi alte feţe ale propriei noastre persoane. După care pleacă. Şi-i mulţumeşti lui Dumnezeu că se-ntâmplă aşa.”

(Mănâncă, roagă-te, iubeşte- Elizabeth Gilbert)

To lose balance sometimes for love is part of living a balanced
life.”

You are, after all, what you think. Your emotions are the slaves to your thoughts, and you are the slave to your emotions

There is a reason they call God a presence – because God is right here, right now. In the present is the only place to find Him, and now is the only time.

Uneori fericirea se află la capătul lumii. Călătoreşti ca să ajungi la tine însuţi. Ca să te descoperi

Dumnezeu nu-ţi trânteşte niciodată o uşă în nas fără să-ţi deschidă o fereastră“.

Am fost înşelată, judecată, tatuată, dar sunt în picioare şi nu mă dau bătută“

E mai bine să-ţi urmezi propriul destin imperfect decât să trăieşti o imitaţie perfectă a vieţii altcuiva

Nu tebuie să-ţi îngădui niciodată să te prăbuşeşti, pentru că dacă faci asta vei avea tendinţa s-o tot repeţi. Trebuie să te mobilizezi să rămâi puternic“

A avea un copil e ca şi cum ţi-ai face un tatuaj pe faţă. Înainte să te bagi în aşa ceva, trebuie să fii absolut sigură că asta vrei.

“Ca sa gasesti echilibrul pe care il vrei, trebuie sa-ti tii picioarele foarte pe pamant, incat sa simti ca ai patru In loc de doua. Asa vei putea ramane ancorata in lume, dar nu mai privi lumea cu mintea, trebuie sa te uiti la ea cu inima. Asa il vei cunoaste pe Dumnezeu.”

“Sa nu-ti ceri scuze ca plangi, fara emotii ca astea am fi cu totii niste roboti.”

Şi acum..întrebarea mea... care este cartea care v-a plăcut cel mai mult şi de ce? Mai pe scurt, vreau recomandări de lecturi uşoare şi plăcute!