Relatia mea speciala cu plansul

Eu nu sunt o plangacioasa si ma indoiesc c-am fost vreodata. Cand plang, plang fie ca m-am enervat ingrozitor si e o descarcare bunicica (desi de la un timp incoace nici atunci nu mai plang), fie cand sunt foaaaaarte foaaaaarte trista si intr-o situatie fara scapare (dar mereu gasesc eu pe cine sa dau vina si ies basma curata, deci nu exista situatii fara scaparica)

Inainte mai pisam ochii asa, ocazional, cand chiar eram coplesita de tristete amestecata cu nervisori. Acu... Oricat de trista as fi, oricat de nasoala mi s-ar parea viata, oricat de coplesita de sentimente/emotii/tristete as fi, orice probleme cat de grave as avea, NU PLANG. Mi se pare inutil, timp pierdut, mi se umfla ochii si ce-am rezolvat? Un c**at. De parca daca plangi iti rezolva problemele Zana Maseluta.

NU-MI PLACE statusul de drama queen/princess, e penibil. La fel cum e penibil sa bocesti ca idioata pentru orice motiv.

Problema nu-i ca nu plang...desi uneori mi-ar placea sa pot, ca atunci cand tii in tine luni de-a randul, parc-ai plange si tu un pic cand ti-i greu, ca la tat'omu'. Problema e alta. Plang frate ba la Romanii au talent, ba la emisiuni penibile la TV, ba carti, ba la filme.

Si mai am o problema. Care cred ca-i la fel de grava. Vreau sa-mi cumpar balerini colorati, platforme usoare, fustite inflorate, tricouri largute pe un umar, gentute mari, rochii pana in pamant usoare. Si dac-ar fi numa'asta ar mai fi cum ar mai fi, pasiunea pentru shopping e fireasca. Da'pe partea ailalta a baricadei vreau fuste stramte de piele, pantofi cu rosii cu tocuri cui, genti plic maxi.

Si inca una. Contradictii iar. Imi place la nebunie machiajul simplu, beige, nude, bla blaaaaaa, care sa mearga cu fustele alea de mai sus inflorate, sau ruj rosu si ochi accentuati (se poarta, da?!) care sa mearga cu tocurile alea cui? Greu, moncher, greu...

Ba, e grav? Sa ma duc sa ma caut la mansarda? Ce probleme am eu si cand te gandesti ca altii n-au casa..Hrrr!!