Perfecta de mine

V-am mai zis cat de frumoasa, perfecta, desteapta, slaba, sexy sunt eu? Nu???? Ma mir ca mi-a scapat asta si aici. De acum o sa va zic de 5 ori pe zi. O sa fac postare speciala pentru asta. Doua. Pe minut.

Dar ce viata perfecta si lipsita de probleme duc eu v-am zis??? Eu nu am probleme. Cum sa va zic... traiesc pe un norisor din ala mare si mega pufos ghiciti ce culoare e. A, nu stiti? Pai cum nuuu? RUOZ. E RUOZ TOATA LUMEA MEA. Hihihi. Cum era aia cu inghetata, ciocolata si ruoz e lumea toata?! Of, nici p-aia n-o stiti? Naspa, toate se trag de la faptul ca nu sunteti perfecti... ca mine.

Acu lasand dracu gluma la o parte, cum dracu indraznesti sa-mi zici tu mie ca tu ai avut probleme si astea ti-au format caracterul, pe cand eu am trait o viata lipsita de orice problema? Sigur, am avut ce manca, ce imbraca, bani, unde dormi, dar asta nu te scuteste de toate problemele. Ca ma plang rar? Ok. Ma plang de 3420948293048 pe zi ca mi s-a rupt unghia, ca ie-te ca trebuie sa ma duc nu-stiu-unde si n-am chef, ca imi curge nasul, ca ma enerveaza xulica, ca franceza e uneori grea si asa mai departe. Dar cand am avut probleme GRAVE (Si pe norisor mai apar din astea) m-am indreptat intotdeauna spre ACELEASI persoane. Mama si prietena mea cea mai buna, care m-au ajutat asa cum s-au priceput.

Imi mai spui, cu aceeasi nonsalanta ca mie nu mi s-a refuzat niciodata nimic. Sa fie asta oare pentru ca in mare parte am stiut sa-mi aleg oamenii de langa mine si prea putini m-au dezamagit? Sa fie asta de la faptul ca stiu SA SI DAU nu numai s-astept SA PRIMESC??? Sa fie asta de la faptul ca eu stiu ca nu iti vine totul pe tava nicaieri? Nici macar in relatiile inter-umane. Orice fel de relatii. O fi de la "perfectiunea asta a mea", zic. Sau de la instinctul care nu ma tradeaza. De prea putine ori instinctul meu sau prima impresie despre cineva m-au dezamagit. Sa fie asta o calitate? Ca stii sa-ti alegi oamenii care sa ramana acolo pana la sfarsit? Cu siguranta.

Cat de usor e sa faci prezumtii de astea. Si eu care credeam ca ma cunosti. Poate nu degeaba ai disparut de pe statutul pe care-l aveai in viata mea. Defecte?!?!!? Da, am o gramada. Incepand cu faptul ca IMI PASA de oameni. Si de cele mai multe ori incerc sa le explic cand se auto-distrug. Incerc sa ajut si sa fac sa fie bine. De cele mai multe ori nu numai ca nu mi se ia in considerare un sfat prietenesc, ba chiar iese prost. De-aia bine sa nu te bagi. Ca facerea de bine-i f...e de mama! Doamne-Doamne, iarta-ma c-am fost vulgara.

Poate sunt uneori rasfatata. NU sunt perfecta! Am probleme, ca toti oamenii. Am probleme pe care le rezolv si nu le arat tocmai pentru ca sunt PUTERNICA! Daca nu arati ca ai probleme, nu inseamna ca ele dispar! Nu prea am avut probleme care sa se rezolve de la sine. Am pus mana si mi le-am rezolvat. Ca nimeni nu ti le rezolva la varsta mea. Nu neg. Nu mi-a lipsit nimic de ordin material, poate doar mofturi care acum le vad ca fiind absurde. Dar lipsurile sa fie oare doar de ordin material? Nu avem si un spirit? Un suflet? Nu a auzit nimeni de lipsuri de ordin spiritual? (Sau lipsa de creier, de care duc eu acum, batandu-mi capu cu tine)

Iti urez sa iti vezi de acum incolo de caracterul tau format de faptul ca ai avut si esecuri si reusite intr-o masura egala, nu ai avut ca mine "doar reusite", lucru care evident se datoreaza faptului ca sunt perfecta si ca nu mi se refuza nimic, nu?!

 Va pup, ma intorc la viata mea perfecta, unde oamenii nu dezamagesc, unde nu am probleme, unde nu plang si unde nu sunt..om! Cit de rau imi pare ca ai reusit sa ma lasi balta inca o data...

PS-Aici traiesc eu.