Sunt...nu,nu stiu cum sunt.Poate obosita,egoista...si...SEACA.GOALA.NIMIC FARA TINE...
Nici macar servetelele umede folosite'n disperare din cauza mainilor transpirate de...frica,nervi?,nu ma mai ajuta.Ceaiul negru nici atat.Baia fierbinte pe care tocmai am facut'o nici atat.Nu am inspiratie sa scriu,dar totusi parca mainile aluneca singure pe tastatura.
Nu inteleg cum naiba am un gol in stomac si un nod in gat si nici nu apuc sa realizez bine asta si deja curg lacrimile.
Nu inteleg cum dracu putem spune "asta a fost sa fie",cand de noi depinde totul.Nu inteleg cum m'ai facut ATAT DE FERICITA!Nu inteleg cum de nici macar n'am tupeul sa'mi aduc aminte,sa "traversez"mintal toate cele 6 luni.Mi'e frica!Dumnezeule,cum a incaput atata fericire in mine?Cum un singur om ma facea sa'mi bata inima de 15 ori mai tare si mai repede?Ma facea sa plang de fericire,sa dansez,sa tip,sa cant?Cum dracu?Unde e omul ala?Acum e...exact opusul.Sunt nefericita,goala,EXTRAORDINAR de goala.Sunt...nu mai sunt eu.Poate trebuie pur si simplu sa ma obisnuiesc.Ma sperie dorul asta.Ma sperie.Hai,mai salveaza'ma inca odata.Mai fa'ma atat de fericita.Stii bine..tu ai o super putere.TU poti sa'mi intelegi fiecare gest,fiecare miscare.Poti sa ma faci fericita doar cu un simplu mesaj.Simplu...dar de la tine:)
"Tu esti aerul meu."-Mai tii minte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu