Mi s-a acrit. De data asta chiar vorbesc serios. De fiecare dată sunt prea naivă, prea cretină, prea aeriană. Acum o jumatate de oră aveam o gramadă de idei pentru postul ăsta, acum am un lapsus total.
Mi s-a acrit de lumea asta. De atâta ignoranţă. De cum jignim oamenii cu surâs pe buze. De câte ori îi rănim pe cei din jurul nostru, cei pe care îi iubim, când în loc să-i rănim am putea să le facem o surpriză? Suntem tot mai mici, cât bobul de strugure,cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...E momentul ala când fumezi o ţigară în câteva secunde şi constaţi că fumul are gust sărat de plâns.La naiba, de unde, că nu de la tine, tu nu faci aşa ceva. Plânsul e pentru copii, nu pentru tine.
Hai totuşi să ciocnim un pahar pentru tot ce-a fost frumos şi naiv. Acum e gol. Hai să ciocnim pentru goliciunea din ochii mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu