I m tough, ambitious, and I always know what I want. If that makes me a bitch, okay

Azi e una din zilele alea cu biscuiţi şi ceai de fructe. Azi nu am chef de porcării şi tâmpenii, de vorbe aruncate în vânt sau de amintiri.

 Azi e zi cu seriale şi puţină istorie (că deh, trebuie...)

Sunt fericită cu ce am. Sunt printre oamenii care au înţeles că sunetul plecării, al despărţirii poate fi mai tare decât orice zgomot de tobe, chitări sau viori. Dar tot categoria asta de oameni a înţeles şi că omul care vrea să rămână lângă tine, poţi să-i dai şi enşpe mii de şuturi în cur că tot nu pleacă.

 Şi oricum, simţurile omului nu sunt prea exacte. Spui că n-ai nimic şi-n următorul moment te prăbuşeşti. Iar eu sunt într-o perioadă în care sunt fericită. Bine, poate nu ăsta e cuvântul. Dar apreciez ce am, dau la o parte de ce nu am nevoie, fac doar lucruri care-mi plac, iar până şi pe cele care nu-mi plac le fac să-mi placă. Nu pun întrebări, nu caut răspunsuri. Ele vin singure.

Există un nucleu emoţional în fiecare amintire, Iar când acest nucleu este eradicat, amintirea intră într-un proces de degradare.

Nu mai las de la mine aşa cum o făceam înainte.Când tot dai de la tine, ajungi în finalul finalului să nu mai ai ce oferi. 

Şi ce dacă ai iubit? Ce contează dacă x sau y au plecat? Tu ai rămas, şi trebuie să te ţii pe drumul drept. Că dacă n-o faci tu... nimeni n-o face.

Pe lânga asta, deşi nu meriţi să fii menţionat aici, să ştii că nu am glumit nicio clipă în sms-ul în care ţi-am zis că nu aş mai putea iubi un om ca tine, deci as a result, am renunţat de mult la a te iubi sau a îmi păsa de tine. Fii realist.

 Aşa că ai grijă de propria ta persoană. Ţine lângă tine doar lucrurile care merită...eu asta fac... şi acum e linişte.. zilele astea e atât de linişte încât sunt fericită...

Doar că trebuie să am grijă. Că de multe ori liniştea nu aduce nimic...