VREAU

Știu că sunt mândră de mine și de faptul că zic VREAU și lupt până se întâmplă. Mândră că nu mă las NICIODATĂ acuzată de NIMIC din partea unor oameni care nu-și cunosc nici măcar limitele proprii.


Am mai primit comentarii atât de proaste încât păreau agresive, în care eram acuzată că vorbesc prea mult despre mine. Normal, ăsta e un blog despre sufletul meu. Nu vorbesc despre mine ca să fiu aprobată, lăudată, felicitată. Nu vorbesc ca să dau impresia că sunt un model demn de urmat, dar nici nu am zis că nu sunt. Depinde de tine. Depinde ce vrei de la viață și unde vrei să ajungi. Nu există modele demne de urmate, nu există vieți triste, vieți fericite. Există vieți.


Trăiesc ca într-un montagne russe, ba sus până la nori ba jos până în cel mai crunt iad unde-ți vine să zbieri BACK OFF tuturor și să-ți faci bagajele să pleci. 


Niciodată nu am așteptat ca viața să facă ceva special pentru mine, dar am primit mult mai mult decât am așteptat. Nu am pierdut nimic, nu am câștigat nimic. Totul e o continuă transformare. 


Mi-am pierdut controlul atunci când nu aveam nicio altă opțiune, că uneori asta e singura. Iar când am avut nevoie de el, l-am recăpătat. Nu am făcut nimic de care să-mi pară rău niciodată. Și totuși sunt dureri care fac parte din tine, dureri care nu mor nici de-ale naibii. Și răni pe răni dor mai tare decât răni pe curat.


Parcă atunci, cândva, viața era mai inocentă...


Oricum, eu am început din nou să VREAU...


to remember...
nu tot ceea ce e frumos, e și bun:)