duminică, 31 iulie 2011

Despre goluri

Întrebarea care e cotată ca având cel mai greu răspuns e ”Ești fericit?”, pentru că de fiecare dată auzi ”Da, DAR...”. Vă întreb: Regretați ceva din ce-ați făcut?”Nu, nu e bine să trăiești cu regrete”. Eu am regrete, câteva, dar am.

 Și așa apare tam paamapamamamma GOLUL. Lipsurile nasc golurile astea. Cum le umplem? Relații eșuate, sex, muncă, bani, pipițe, plimbări cu oameni cu care n-avem nimic în comun și d-astea. Știți voi, banalități. Și tot nu se schimbă nimic. Ce să-i faci, viața-i crudă.

 Și apar tot mai multe goluri. Pereții pică pe noi-îi tencuim. Se rupe un fermoar-îl înlocuim. S-a rupt bluzița-o coși, să nu se mai vadă găurica. Suntem triști-zâmbim fals. Ne e greu acasă-plecăm din oraș. Cum numesc eu lucrurile astea? FUGA DE RĂSPUNDERE...

 Degeaba am nevoie de pereți noi, dacă aleg să-i tencuiesc pe cei vechi. Degeaba am nevoie de-o bluză nouă, dacă tot ce fac e s-o cos pe cea ruptă. Degeaba am probleme și FUG dacă ele nu se vor rezolva doar înfruntându-le. Degeaba iubesc dacă nu primesc același lucru înapoi.

 Poate-ar trebui să mă gândesc de ce pică pereții, de ce bluzele se rup... Și poate o să închid blogul, mă simt ca și cum nu mai am nimic să vă zic...Îmi pare rău! Până și ironia m-a părăsit...

8 comentarii:

Andra Dan spunea...

Lasa blogul unde e. Daca nu vrei sa mai scrii, e alegerea ta. Insa nu trebuie sa stergi totul ca si cum nu a existat nimic. Let it be.

Lillee spunea...

Hai, toti trecem prin momente d-astea. Important este sa avem puterea de a le depasi.
Uite, si eu trec prin clipe foarte nasoale... in mare parte legate de job. Dar cine ma vede ar zice ca sunt cea mai fericita dintre pamanteni. Doar persoanele foarte apropiate mi-au spus ca vad in ochii mei ceva ce nu le place, care nu ma reprezinta. Dar ele ma cunosc ca pe propria persoana. Incerc sa depasesc momentele astea.
Pff, m-ai facut sa ma destainui. Premiera la tine pe blog. De ce? Pentru ca mi-esti draga. :)

Mary spunea...

Uite....ai zis ca degeaba fugi de probleme daca pana la urma trebuie sa le infrunti pentru a le rezolva si de aceea eu acum iti zic ca degeaba incerci "sa fugi" si sa parasesti blogul,deci pe cititorii tai, fiindca pana la urma te vom gasi si "te vom devora de vie" :-p :-p :-p Esti mult prea valoroasa ca sa te dai batuta cu una,cu doua.Rezerva-ti cateva zile departe de blog, departe de problemele cotidiene daca e posibil si incearca sa pui totul "cap la cap" si sa ajungi la o concluzie. Oricare va fi decizia ta sa stii ca personal cred ca toti cei care te citim cu drag te vom sprijini neconditionat.Daca ai nevoie de ajutor cere-l si intotdeauna se vor gasi cateva persoane care sa ti-l ofere

Anonim spunea...

Cu totii avem golurile noastre pe care de nu incercam sa le umplem cumva, se transforma in frustrari si de aici mai departe e grav. Sau poate ar trebui intai de toate sa ne descoperim pe noi, nu sa incercam sa fim altii si implicit sa evitam acele goluri, pentru ca daca ne acceptam asa cum suntem nu avem de ce sa avem goluri. opinia mea umila

Cristina Cioba spunea...

@danube-mersi...

Cristina Cioba spunea...

@lillee-esti o scumpa:( sper sa se rezolve tot la tine!

Cristina Cioba spunea...

@mary-mersi din suflet!i am back...pt moment, cel putin..se pare ca m-am panicat si..am fugit

Cristina Cioba spunea...

@cypy-perfect de acord!