Hai scuză-mă că te mint romantic

Unii sunt mincinoși patologici. Au mitomania în sânge și le place enorm de mult să mintă. De fapt e fun. De ce să spui că ai luat doi de 7 când poți să spui că ai luat 5 de 10?

Poți clasifica minciuna ușor:

Dorința de a fabula

Mai mor câte puțin când zic și eu ceva de genul ”Am reușit să fac x lucru”și-mi vine răspunsul ca o piatră-n cap ”Eu l-am făcut acum 3 ani”. Honestly, I do not give a damn! Mă doare-n fund că ai făcut tu și ai dres și că ești mai tare. I am on my own, cu propriile mele realizări pe care nu le etichetez în funcție de ale altora.

 Mai mor câte puțin când aud cum ți-ai bătut tu joc de aia și cum ea e-n limbă după tine orice i-ai spune, ea pică. Sunt convinsă că dacă pică ...e la fel de tâmpită ca tine.

Mai mor câte puțin când te-aud cum te-ai cocoțat tu pe Everest iarna la -125 de grade (că aveai plapuma pe tine) și cum ești singurul care-a reușit asta. E bestial. Ești cel mai șmecher dintre toți, oricum

Mai mor câte puțin când aud texte de genul: ”Bărbații adevărați nu sunt romantici”. Said who? Filmele cu Chuck Norris? Vreun prieten d-al tău? Vreun ”specialist?”Bullshit. Bărbații adevărați nu sunt romantici? S-ar putea să fie puțin...singuri.

 Ați înțeles voi ideea. E dorința de a fabula, de a înflori, de a minți și de a arăta nu CINE ești ci cine AI VREA să fii.

 Minciuna de complezență:

•  Cât de bine-ți stă cum te-ai tuns (și-n gândul tău: ”Oricum arăți ca dracu”)
•  Vai, ce ai slăbit (”La firul de păr”)
•  Nu, nu mă deranjează să fac asta (”Futu-ți soarele mă-ti”)
•  Sigur că da, te voi suna eu (La paștele cailor)

Ați înțeles cu siguranță și aici

 Minciuna care rănește

Mai mor câte puțin când aud ”Lasă-mă, nu am timp”. O zi are 24 de ore. Cum le folosești, asta depinde de tine. Însă, nu avem nevoie de niște studii care oricum s-au făcut, ca să știm că pentru lucrurile pe care le iubim ne facem mereu măcar 2-3 minute. Fiecare dintre noi are timp pentru lucrurile care CHIAR contează. Așa că dacă auziți des sintagma ”Lasă-mă, nu am timp”, poate ar trebui să vă puneți întrebări legate de importanța pe care vi-o acordă persoana respectivă.

 Mai mor câte puțin când aud ”Scuză-mă, am uitat!”.Adevărat, se întâmplă. Dar foarte foarte rar, zic eu. Dar dacă uitatul devine...zilnic, transmite mesajul clar: ”Nu-mi pasă de tine”

 Mai mor câte puțin când aud ”Te iubesc”și nu e adevărat. E minciuna care rănește în general foarte mult, mai ales când sunt și niște sentimente ale persoanei căreia i se spune în joc

 Ok, de acord, așa cum spunea Meredith din Greys: adevărul doare. De asta mințim. EU evit să recurg la minciună (doar la alea care mi salvează pielicica).. Minciuna doare. Niciun adevăr nu poate durea mai tare decât minciuna. Pentru că știind adevărul, știi unde ești...