Inainte scriam...mult, des, si cu patima. In fiecare ora aproape aveam cate ceva de impartasit cu voi.O experienta, o gluma, o poza, o ironie, un facut misto. Acum...ironia m-a parasit, statisticile ma lasa rece, sa ma interesez despre una, despre alta ma lasa si mai rece. Imi place in schimb sa zac, sa nu ma gandesc la nimeni si la nimic.
"Nu am chef"e noul meu slogan. Si "Nu vreau". Amandoua sunt la fel de bine cotate. Sunt multe chestii pe care le inteleg, multe fire care se leaga in capul meu, fac multe conexiuni dar ma prefac ca habar nu am. Mi se pare mai..sanatos asa.Stiu, va trebui intr-o zi, cit de curind posibil sa ma asez la o discutie cu...mine. La un pahar de suc eventual, ca de fumat nu mai fumez, maine am o saptamina!:D Si sa zic.."Auzi tu, proasto, tu ce vrei de fapt?" (Da, stiu, ma respect de mor). Si sa-mi si raspund. Sa iau lucrurile, sa le rasucesc, sa le intorc. Mai am 11 zile sa fac asta. Care 11? Deja 10...
Ma ingrozesc cand imi dau seama ca nici macar nu cer mult. Cer minim. Minim, minim, din cel mai minim care se poate. Nu pot cu mai putin de atit.
Solutia optima? Sa nu mai cer nimic de la nimeni. Nici macar de la mine. Pentru ca...am obosit! Sa-mi fie rusine ca zic asta. Voi ce faceti cand aveti de luat o decizie grea?! Parca nu prea-mi vine sa-mi iau deciziile cu monezi in aer, sau dat cu banul.
4 comentarii:
Câteodată, e necesar să facem asta. Să ne aşezăm la un ceai cu noi, şi să stăm puţin de vorbă...
Deci tu draga mea cris esti in acea perioada a vietii in care iti dai seama ca trebuie sa parasesti cuibul si sa iti iei zborul. tu esti acuma panicata intr-un fel. te-ai pierdut dar sunt sigura ca o data ce o sa ai o rutina stabilita in abdn o sa-ti gasesti din nou drumul. :)
@paula-da..mie imi e frica..
@nikky-sa dea D-zeu sa fie asa cum spui...
Trimiteți un comentariu