Lucrurile bune vin celor care cred in ele. Celor care nu cred nu li se vor intampla decat lucruri mediocre (si asta nu pentru ca intamplarile-n sine sunt mediocre, ci pentru ca nu au curajul a crede in ele )
Sunt acasa, pentru a doua oara de cand am plecat, de mai bine de 6 luni de zile. Sunt printre norocosii care pot sa spuna de doua ori "acasa" Prima casa, este, cu siguranta, ACASA, aici, unde am invatat sa fiu cine sunt, unde am invatat lucrurile care ma definesc ca om (lucruri pe care le invat, in continuare, peste tot!), unde care-au fost primii dragi sunt, unde viata e mai usoara. A doua casa este Aberdeen, care a devenit "acasa"destul de greu.
Prima oara cand am plecat, in septembrie 2011 am avut problema in a accepta ca sunt (in sfarsit) pe cont propriu, asa cum imi si dorisem de fapt. Numaram zilele pana sa vin aocasa. Cred ca numaratoarea a inceput pe cand mai erau cam 56 de zile (din 3 luni). Acum, a doua oara..de pe 8 ianuarie pana pe 23 martie nu a mai numarat nimeni zilele nici macar din motive de statistica sau organizare. Acum a doua oara, l-am denumit pe Aberdeen "acasa". Ce sa inteleg? Ca lucrurile bune vin celor care le asteapta, nu? Sau ca daca iti doresti ceva suficient de tare si insistent vei primi?
Mai si suferim, mai si plangem, e firesc. Nu e destinul, e faptul ca altfel nu ai fi om. Ai fi doar un clown vesel la suprafata dar gol pe dinauntru. Gol pusca.
Vreau sa fie bine. Si daca nu e, vreau sa invat sa fie. Cu sau fara, inauntru sau afara, oricand. Vreau. Si daca vrei si incerci, nu ai cum sa dai rateu, nu?
5 comentarii:
"Nu e destinul, e faptul ca altfel nu ai fi om" geniala partea asta!!
O zi frumoasa!
@lady izuh-merci frumoaso! la fel si tie!
@ady-am scris cu mare drag despre mama ta! sa va dea Dumnezeu sanatate cu carul! si felicitari...ce copii...Doamne, ce copii. fiecare mama sa aiba cel putin vreo 5 ca voi!
Nu-s cam multi de "is" pe acolo in titlu? :P zic si eu..parerea mea.. pam pam
@anonim-merci, nu observasem:)
Trimiteți un comentariu