Si acum, la oile noastre. De-a lungul timpului, multi ani la rand, am incercat sa inteleg oamenii. Am incercat de fiecare data sa-i justific (chiar daca ei n-o faceau!!), sa le gasesc explicatii (sau mai degraba sa gasesc o explicatie care sa nu-i mai faca in ochii mei atat de egoisti si meschini), sa le analizez comportamentul, ba chiar sa-l si inteleg. Doar ca stiti cum e, de multe ori nu e nimic de inteles, oricat ti-ai dori asta!
Ma bazez pe putini oameni, dar aceia nu m-au dezamagit si imi doresc sa nici nu o faca. Paulo Coelho spune ca (nu pun ghilimele, pentru ca traduc citatul din portugheza) prietenii adevarati sunt langa noi cind lucrurile bune se intampla si se bucura pentru triumful nostru. Falsii amici apar doar cind lucrurile rele se intampla, cu fetele lor triste si care te sustin cind in realitate tristetea noastra serveste de fapt la a consola vietile lor mizerabile. Cata dreptate are, asa-i, dragii mei?
M-am gandit de multe ori sa scriu in engleza. Asta mi-ar fi adus cu siguranta mult mai multi vizitatori. Apoi mi-am dat seama ca NU POT. Limba romana e limba mea de suflet, limba pe care o stapanesc cel mai bine dintre toate, limba in care rad, plang, jelesc, dorm, cant, sufar... Limba pe care nu vreau si NU POT sa o uit vreodata (stim cu totii romanii care pleaca pe te miri unde si apoi "uita"cuvinte romanesti). Limba MEA...
Nu mai vreau sa incerc sa inteleg oamenii, sa le caut scuze care adeseori ma acuza pe mine...Nu renunti, doar asa, la oamenii pe care-i iubesti! Nu ai cum. Daca o faci, inseamna ca nu ii iubesti, asa e? Viata e un dar, dragilor. Un dar atit de important si de frumos pe care-l intelegi abia cind esti pe cale sa il pierzi, probabil. De fiecare data cind sunt trista ma gandesc ca undeva in lume sunt oameni care nu au ce manca, oameni care sufera, oameni care mai au 2 luni de trait.. si brusc ma apuca remuscarile de om nerecunoscator, nesimtit, care nu stie sa aprecieze nimic....
Cu bine...
10 comentarii:
Mie imi place aspectul bloggerului, dar la inceput il schimbasem cu cel vechi ca habar nu aveam cum sa fac ceva. Cred ca ma acomodez repede la schimbari de genul...nici la timeline nu am avut nimic impotriva. A venit si...l-am luat asa cum era.
Asa e, nu renunti usor cand iubesti. Insa cand nu ai nici o sansa la castig, uneori e mai bine sa te retragi,pentru ca lupta ta...nu face nimic decat sa iti faca tie rau si insistenta sa il tina pe celalalt departe, pentru ca nu intelege cu ce forta vine iubirea si cate lucruri minunate poate aduce daca...ar lasa-o.
O sa le iau in ordine, pentru ca sunt atat de multe de spus si atat de multe in care m-am regasit in postarea ta.
Stiu melodia "Je t'aime". A fost o vreme, cam acum vreo 3 ani mi se pare, in care si eu eram nebuna dupa Lara Fabian.
Nici mie nu imi place noul aspect al bloggerului. Sunt un pic cam socata, mai ales ca nu putem face nimic in privinta asta. Stiu ca au mai avut o tentativa la un moment dat, dar puteam sa dezactivam setarea. Acum...nu cred. Si ma deruteaza, ce-i drept. Pentru ca nu imi e familiar...iar blogul se presupunea a fi ceva deosebit de familiar pentru mine.
Mi-a placut si citatul din Paulo Coelho si cel din..."Titanic" :) si ideea ta cum ca ai vrea sa scrii in engleza....mi se pare cumva ca te inteleg, ca si cum m-as uita in urma si as vedea faze si sentimente prin care am trecut la un moment dat si prin care acum treci si tu.
Da, viata e un dar. Si trebuie sa invatam sa il apreciem. Pentru ca noi suntem mult mai privilegiati decat alti...dar nu ne dam seama.
Specia noastra e atat de complexa, incat uneori nu ne intelegem nici pe noi insine, da` pai sa-i mai intelegem pe altii.
"stim cu totii romanii care pleaca pe te miri unde si apoi "uita"cuvinte romanesti" - ooo, da, cel mai mult îmi plac doamnele de se întorc din Spania și nu mai știu cum se spune la mop, o dau pe ”fregona”, mor pe oamenii ăștia :))
Sunt intr-adevar lucruri care deranjeaza...dar ca fiinta singura, cu toate ca esti agasat de ceea ce se intampla, nu prea poti schimba nimic.
@danube daughter-eu de timeline am scapat, astept sa gasesc un schepsis si pt.blogspot, il fac eu si p-asta:))
asa e. cel mai important lucru e sa stii cand zici stop. adica in momentul in care incepe sa doara.
rosaline, bine ai venit! lara fabian este extraordinara, dupa parerea mea!
iti multumesc din suflet pentru aprecieri si sper sa revii!
@lady izuh-si doare mai tare cand nu reusesti sa te intelegi nici macar pe tine...
@miss I-mie-mi plac aia de vin din Italia si zic "e. e. e":))))
@mili-cred ca asta e problema!credem ca nu noi trebuie sa facem schimbarea...dar stii cum e? CINEVA tot trebuie sa o faca..nu?
Trimiteți un comentariu