O dam pe privat

Am observat ca multe tare bloguri dragi mie fac asta si am inceput sa ma gandesc ca poate ar fi o solutie inteleapta si pentru mine.

Intr-adevar, ma expun si m-am expus tare mult pina-n momentul de fata si cred cu tarie ca nu mai este cazul sa o fac si in continuare. Viata privata e viata privata. O sa spuneti "hm, ironic si totusi de ce ai blog?". Ei, ca sa va raspund inainte sa intrebati (ce prompta-s, ai?), acum 3 ani aveam sa zicem...aproape 17 ani. Da, cam asa. 16 ani si jumatate, mai exact, ca-s nascuta in decembrie iar blogul si-a dat startul pe 7 iulie. Faceti voi calculele. Blogosfera nu era atit de populata ca in momentul de fata, iar oamenii nu-si bagau nasurile in permanenta pe blogurile altora pentru ca "blog"era inca un subiect tabu in anul 2009. Sau cel putin asa imi aduc aminte.

Ei si acum dupa trei ani intregi tot nu m-am obisnuit cu rautatea gratuita a oamenilor. Fie ea si de plictiseala. Oameni buni, probabil ca sunteti mult mai-nu-stiu-cum ca mine. Prin mai-nu-stiu-cum a se citi buni, frumosi, calzi, destepti, ironici, intelegatori, iubitori, atot-stiutori. Insa eu prefer totusi a nu ma uita la voi cu nici macar un picut de invidie (si nu intrebati de ce!)  Asa ca va rog cald sa va vedeti de vietile voastre minunate. Caci atunci cind un om are o viata minunata, isi vede de ea, o fructifica, o face si mai minunata...si tot asa.

Eu asa planuiesc, saptamana asta sa fac blogul privat. Mai vedem. Imi mai dau termen de gandire. Si pana atunci, azi zambesc.