Exercitii de echilibru

Tudor Chirila si exercitiile sale de echilibru mi-au ocupat cateva seri si au tinut companie catorva tigari si cesti cu diverse bauturi menite sa acompanieze tigarile. Tudor Chirila este un om adevarat. Un artist adevarat, un actor adevarat. Nu isi doreste sa fie un model al societatii, doar este, din toti porii.

Draga Tudor,
Am iubit pe muzica ta. Am cantat 18 ani din toti rarunchii chiar daca eu nu aveam 18 ani, iar la 18 ani abia am inteles-o. Vara asta am sa ma indragostesc, imi spuneam eu. Si m-am indragostit pe melodia ta. Am cantat pe strazi laturalnice aburiti de alcool ieftin "Nu ne mai trageti pe dreapta", m-am intrebat "De ce?", de atatea ori, iar undeva in Vama, am iubit. Din tot sufletul. Tudor, hotelul tau Cismigiu a fost cantec de karaoke de o mie de ori si motiv de aplauze tot de atatea.

Intre timp, am crescut. Am devenit "om mare" (ce expresie mizerabila, Tudor), si mi-as dori sa mai fiu "Copilul care alearga catre mare". Dar sa stii, Tudor, chiar daca am crescut tot vreau sa fiu lovita de o "epidemie de iubire" si imi doresc ca eu si prietenii mei "sa dansam" pe aceleasi ritmuri.

Te-am citit, Tudor, de acum mult timp. Iar acum am citit exercitiile tale de echilibru si m-am regasit in atatea din randurile tale. Iti multumesc pentru scrisoarea catre Fat-frumos si pentru scrisoarea catre liceeni. Nu mai sunt liceana, dar am fost candva. Si e atat de emotionant sa te transpui din nou in aceleasi timpuri. Stiam mare parte din scrierile atat de curate adunate in cartea ta, insa m-am bucurat ca si cum le-as fi citit prima oara.

Tudor, cartea ta este ca o gura de aer rece. Ca o Cola zero langa tigara de dimineata. Ca soarele care iti mangaie pentru prima data pielea in prima zi de plaja din an.

Iti multumesc.

Cu dragoste,
Cristina