Dlaga Mos Claciun

Dlaga Mos Claciun,

Sper ca avusi un an bun. Eu nu pot sa inteleg cum tu lucrezi doar o zi pe an si restul zilelor velifici daca am fost cuminti sau nu. Vleau sa stii ca iti scriu asa de devleme ca sa mai am timp sa scliu o sclisoale si mai incolo ca sa nu ma uiti, ca imi place de tine tale si sunt convinsa ca si tie. Punct. Sa stii ca anul asta am fost cuminte, am luat Bacalauleatul cu note maaari de tot si am studiat pe branci si m-am chinuit. Tot anul asta am luat si Cambridge-ul ca o fetita cumintica ce sunt. Am un plieten stabil, nu umblu cleanga din floli in floli si o iubesc mult pe mami si pe tati si volbesc frumos cu ei. Cateodata o mai dau in bara cu oamenii din jurul meu, dar asta nu pentlu ca eu sunt lea ci pentlu ca ei sunt lai si eu nu pot sa tac cand vad prostie. Ar trebui sa nu le aduci cadouri, ca au fost niste scarbe rai. 

Eu sunt o fetita cuminte, nu-ti cer farduri, haine, bijuterii, pantofiori, ca pe asta mi le cumpal singula, nu degeaba muncesc. Mos Claciun, imi e dol de tine si de Claciun, asa ca va log frumos sa veniti mai repede si sa-mi aduceti bucuria din suflet ca in fiecare an. Mai vreau si ca toti oamenii pe care ii iubesc sa fie fericiti. Eu nu vreau bani (bine, vreau, dar STIU ca banii nu aduc fericirea, ei doar o intretin). Eu nu iti cer bani, am tot ce mi-am putea dori si inca ceva in plus. Eu iti cer doar sa fiu felicita si sanatoasa, si sa-i faci fericiti si sanatosi pe toti oamenii astia de pe Pamantul asta male. Chiar si pe aia de ti-am zis mai sus ca au fost rai si nu merita cadouri. Dar toata lumea melita sa fie felicita, Mos Claciun. Toti, toti, toti, toti oamenii de pe Pamant. Sa stii.

 Te iubesc, Mos Claciun, haide odataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!

De-aia...ca unii are si unii n-are

Nu reuşesc încă să-mi dau seama dacă mi s-a întâmplat cel mai bun sau cel mai rău lucru vreodată. Însă am înţeles nişte lucruri

•  Degeaba îi explici ce te doare sau ce crezi tu că ar fi mai bine să, unui om care NU te iubeşte şi căruia NU îi pasă de tine.
• Degeaba te pui şi-n cap şi urli să înţeleagă în faţa unui om care crede că doar ALŢII greşesc şi el niciodată. Nu te va auzi.
• Dacă afli ce fel de om este, TU eşti vinovat că ai căutat, dacă nu te interesai, NU aflai, deci prin urmare NU te durea. Păi dacă te apuci să afli adevărul, ţi-l asumi nu?
• Câteodată e mai bine să-ţi asumi adevărul. Să îl iei aşa cum este şi să înţelegi că nu mereu se poate. Acum nu s-a putut. Dar nu sta acolo şi nu-mi arunca în faţă ca din vina MEA. Că nu e vina mea. Vina mea e probabil faptul că nu am pus capăt DEMULT!
•  Dacă accepţi mizerii din partea oricui, le vei primi în continuare.
• Decizia asta era una care mă păştea de mult însă doar am avut curajul să o iau. Cred că e de ajuns.
•  Degeaba te aştepţi de la un om care nu oferă nimic, să vină ziua în care îţi oferă ceva. Nu-ţi va oferi, te-a obişnuit deja cu puţin, deci probabil ar trebui să nu mai ceri, aşa-i?

Ce pot spune acum cu siguranţă? Îmi merit soartă cu vârf şi îndesat. Pentru că am fost o gâscă proastă. Proastă, oarbă şi slabă care nu a ştiut să pună punctul pe I şi să renunţe la lucrurile care i-au făcut rău în momentul ăla. Proastă, oarbă şi slabă care a crezut că iubirea învinge orice. Sigur că învinge, dar atunci când vine din ambele părţi.

Şi uite aşa am greşit de două ori: Prima oară am închis ochii în faţa realităţii care strigă şi a doua oară când mi-am innecat ochii în lacrimi. Să-mi fie ruşine. Mi-e aşa de ruşine de mine, de nu am cuvinte să vă explic.

 Am negat că realitatea e cea pe care o vedeam eu (adică cea corectă!).

Sooner or later we have to puţ aside our denial and face the world, head on, guns blazing... Denial. It's not just a river în Egypt. It's a freakin' ocean. Şo how do you keep from drowning în it? (G.A)

 Şi până la urmă, nu eu am pierdut, şi până la urmă toate se plătesc în viaţa asta. Şi când mă duc să izbutesc pe propriile mele picioare nu mă întreabă nici dracu dacă adorm în braţele unui mincinos sau nu.

 Nimeni nu merită să fie minţit, trădat ca apoi să ierte. Am dreptate, sau nu am?

Probleme cu familia

Da da, bine, stim cu totii, unii au probleme in familie. Parinti betivi, inconstienti, drogati, neglijenti, care-si lasa balta copiii. Parintii care-si abuzeaza fizic/mental/sexual copilul. Nu e nimic nou, traim intr-o lume intoarsa pe dos, am fi prosti sa ne mai surprinda ceva...

 Da'de cand Doamne iarta-ma ca vorbesc aiurea iar, da'de cand mama dracului a devenit o scuza ca ai devenit un drogat, un betiv care nu e-n stare sa puna mana sa faca o scoala sau sa lucreze naibii undeva, faptul ca ai avut probleme in familie?

 Sigur, e mai usor sa fii un ratat sau o curva scuzandu-te ca tu ai avut o viata grea si probleme in familie? De ce dracu sa stai sa inveti pentru examene cand poti fi bad ass?

 Pe cealalta parte a baricadei de ce sa nu fii curva tuturor bad ass-ilor (haha, cool) din oras in loc sa faci scoala? Poti pleca apoi oricand in tari precum Polonia, Austria sau orice alta tara. Stii cum e, prostitutia nu e legala peste tot, dar asta nu inseamna ca nu se practica.

Dar de ce esti tu ultima curva papusa? Pentru ca tata ma viola cand eram mica. Nu zau, si acum ai dat de gust?! 

 Asa ca nu mai fiti scarbosi si puneti dracu mana la munca, daca capul de scoala nu va duce. Nu condamna nimeni oamenii care au traume din copilarie, care au fost abuzati si au ramas cu urme adanci. Dar asta nu e o scuza sa fii scursura societatii. 

 Pam pam.

Romantismul-so last season?

I couldn't help but wonder (Da, e unul din momentele in care ma simt ca si Carrie din Sex and the city, doar ca eu sunt tanara, frumoasa si ea are un laptop mai misto): Romantismul in ziua de azi este considerat demodat, too old-fashioned, so last season, sau cum mai vreti voi sa ziceti? Este considerat penibil sau un gest patetic?

 Nu pot sa nu ma intreb: S-a demodat romantismul? Florile, scrisorile, e-mailurile, orice sunt asa penibile?

 Sigur, lumea asta moderna ne-a facut ca in loc de scrisorele cu ruj scrise la birou cu spatele drept sa stam pe Facebook, cocosati de griji si temeri. La asta cred ca ne-am adaptat asa tare incat daca ne-ar pune cineva sa ne scriem scrisorele si ne-ar lua laptopurile, jumatate dintre noi s-ar arunca de pe cele mai inalte cladiri.

 Dar nu mai conteaza astazi sa-i demonstrezi persoanei iubite ca o vorbesti? Ca la vorbe toti suntem buni, la fapte suntem praf...

Ce am invatat

Primii si eu o leapsa care-mi zice sa scriu 10 lucruri pe care le-am invatat de la vietisoara asta. Pai sa vedem.

 1. Nu amana lucrurile!  Sau clasicul "Nu lasa pe maine ce poti face azi. Lasa pe poimaine ca poate nu mai trebuie. " Serios! Tot ce amani aiurea va avea repercursiuni. Nu neaparat grave, dar va avea. Deci oameni, nu amanati!!!
2. Toata lumea te dezamageste pana la urma. Depinde de tine cum faci fata sau cum iesi din asta. Umilit, sau cu capul sus si inca cu incredere in oameni. Nu iti poti pierde increderea in toata lumea din cauza unei singure persoane.
3. Apropo de incredere: Trebuie sa am grija cui i-o dau. Asta am invatat. Din fericire.
4.  Sa ajut, dar fara sa las sa se profite de ajutorul meu... De cate ori am ajutat si am primit inapoi spate intors...
5. Sa citesc. Si am citit mult, enorm si inca continui sa o fac. Voi reveni la proiectul "o carte in geanta de cate ori plec undeva", proiect pe care l-am neglijat in ultima perioada datorita temelor, proiectelor, eseurilor si alte alea de m-au facut cu toti nervii.
6. NU MINTI.  Minciuna are picioare scurte! Spui o minciuna si apoi trebuie sa spui inca 20 sa o acoperi iar apoi cand te uiti in spate vezi doar un drum pavat cu minciuni. Si merita oare? One way ticket, cause there is no way turning back...
7. Nu fa din nimic o drama.  Gandeste-te in momentul in care suferi daca peste 5 ani va mai conta asta.
8. Nu cumpara haine ieftine. Mai bine investesti mai rar, dar in lucruri calitative.
9. Cu prostii si nebunii nu te pui. De ce ti-ai risipi energia, increderea, viata, stand dupa curul tuturor? Da-i dracu...si atat.
10. Increderea si respectul se castiga. Nu o sa-mi pierd vremea respectand oameni care nu ma vor respecta niciodata.
11. Daca accepti mai putin decat meriti, aia vei primi. Mai putin. Sau nimic. De ce s-ar obosi cineva sa-ti ofere ceva cand tot ce iti doresti tu e...putin?
12. Cand viata e trista, o facem noi vesela. Avem rujuri frumoase. 
13. O fi parand viata lunga, dar e scurta... Take advantage!
14. Vorbeste frumos, zambeste frumos, iubeste. Vei avea satisfactii mai mari. Dar in aceeasi ordine de idei, cand cineva merita sa-i vorbesti urat, daca chiar trebuie, vorbeste-i. Sau...ignora.
15. Tine-te de promisiuni. Promisiunile nerespectate dor. Chiar si pe mine.
16. Daca nu-ti asumi riscuri, nu vei primi nimic.

Sa vedem ce-au invatat: Erase rewind, Irina, Lillee, Emma, Pumpkin Pie, Fingerprints, Andra, Grapefruits, Ella, Svetlana si Iustin

The hardest thing for me is to say no, it makes me feel like a bitch

  Intotdeauna am avut impresia ca omul iti cere ajutorul ca sa-l ajuti, nu ca sa spui "nu". Si unde m-a adus asta? De cele mai multe ori in situatia de a nu vrea sa fac ceva si totusi sa zic "Da", fie ca sa nu dezamagesc pe cineva, fie ca sa scap mai repede de rugamintile cu lacrimile de crocodil si urletele de "Ajuta-ma, e ultima oara cand te rog ceva". Si cum poti sa zici nu cand promite ca e ultima oara cand te freaca pe creierasi?


De multe ori nu am refuzat din teama de a nu fi luata drept rautacioasa, egoista, sau sa creada ca o fac cu rea-intentie. De multe ori lucrul respectiv a fost o corvoada, o neplacere, pentru ca spusesem un "Da"fals.

Sa va mai zic si de faptul ca de fiecare data cand ziceam "Nu", aveam apoi un puternic sentiment de mustrare de constiinta si sfarseam prin a zice "Da"? Mai are rost, sau stiti si voi?

 De unde pleaca oare incapacitatea asta de a spune "Nu"? Din slabiciune sa fie oare? Din tendinta de a ne simti vinovati mai ales atunci cand nu suntem si a arunca toata vina asupra noastra? Cred ca si asta e tot slabiciune...

Si ar mai fi inca ceva:  O lectie care practic acum mi-o predau mai mult mie (desi s-ar putea sa va fie folositoare multora dintre voi care cititi acum): Cand spui NU, NU sa fie. Nu exista "NU, dar"...Fara compromisuri, viata-i scurta! Ma indoiesc ca sunt singura care a ramas intr-o relatie de dragul iubirii, al amintirilor si asa mai departe si cu atat mai mult din cauza vesnicei fraze "O sa fie bine!". Dar poate ar trebui, dragilor, sa fim un pic mai egoisti! Fericirea noastra trebuie sa fie pe primul loc. Stiu ca e greu sa realizezi si cu atat mai mult sa accepti ca happy end-ul imaginat s-a dus naibii, dar cand zambesti mai rar decat plangi, poate semne serioase de intrebare ar trebui sa apara, nu?

 Eu am spus doi de "NU"ieri si azi. Am luat doua decizii importante care sper sa-mi aduca linistea. Sa speram ca va fi asa cum mi-am propus. Daca maine nu o sa fiu iarasi slaba...

Nu e asa greu, NU? 

Lantul slabiciunilor

Nu sunt omul bilanturilor, nu prea-mi place. Desi recent am fost nevoita sa pun post it-uri, sa fac liste si...cu toate astea, nu pot sa nu remarc cat de prost imi merge...

 Toate listele alea nu isi au avut folosul. Sa nu mai zic de post it-uri.

 Cum dracu sa-ti mearga asa prost?? Am o voce mica in cap care-mi zice "Esti varza". Si stiu ca are dreptate. Stiu insa ca daca nu ma adun ACUM, va merge si mai prost...

Cineva acolo sus face misto de mine si probabil se distreaza big time vazandu-ma chinuindu-ma sa apar sutele de probleme carora le fac fata zilnic, sau cel putin incerc... Si maine inca o noua zi, cu siguranta la fel de proasta...

 Ce trebuie sa fac? Sa ma adun? Sa infrunt gandurile? Sa fug de ele sperand ca vor trece? Nu stiu cum sa inchei lantul slabiciunilor, poate stiti voi... Ca eu nu mai stiu si nu mai vreau sa ma mai mint...

Nu-mi place, na!

Stiu si stiti ca pot sa fiu cea mai dulcica fiinta de pe fata Pamantului, cu puppy dog eyes si zambete frumoase...dar reputatia mea de scarba nu ma paraseste dom'le, nu ma paraseste, ce sa fac?! Si unde sa-mi vars eu of-ul, daca nu acilea la voi, ca de fiecare data?

 Mie nu-mi plac(e):

•  Oamenii care se cred minunati si spun asta o data la 3 minute tuturor. Si daca nu zic, o dau de inteles. Stai putin, poate esti minunat, fiecare este minunat in felul lui, dar dac-o vei spune o data la 3 minute, ma vei enerva si te voi vedea un idiot/o idioata. Deci minunatia ta va disparea...pac. Ca prin...minune.
•  Ca trebuie sa calculez bani. Azi am luat atat, am cheltuit atat, maine ma duc si cheltui atat, trebuie platita aia care costa atat, ailalta e nu stiu cat si tot asa. Pentru ca..mai da si cu virgula.
•  Ipocritii. Nu ma pupa-n cur si nu fi ipocrit. Daca nu zici pe fata tot ce ai de zis, ma scarbesti si mai tare. Pentru ca ghici ce: se vede pe fata ta cand esti ipocrit/a, si crede-ma, nu trebuie sa ai 3 facultati de psihologie pentru asta.
•  Oamenii care nu au pic de constiinta. Da, crede-ma, si eu sunt o scarba, dar unii chiar ma intrec. In viata asta nu trebuie sa calci pe toata lumea in picioare. Sigur, sunt oameni care merita din plin sa-i faci bucati, dar sunt oameni pe care-i facem praf degeaba. Cu putina mila, ca viata-i scurta si roata se intoarce.
• 3 sferturi din oamenii pe care-i vad zilnic sunt uraciosi, grabiti, urati, neglijenti, bagaciosi, neinteresati si tot asa. Ce naiba, e plina lumea de lume, dar sunt tot mai putini oameni...
• Cat de mult se chinuie unii oameni sa le placa altora. Ca sa ce? Nu e prea scurta viata asta si prea obositor sa te chinui sa te placa toata lumea? Haters gonna hate, anyway.
•  Zgarcitii. Aia plini de bani, dar care mereu se plang ca nu au.  Aia care cer desi au. Si asa mai departe. Despre ei am scris un post intreg, acum cateva zile.
•  Mincinosii. Aia care mint doar de dragul de a se lauda si creaza povesti doar de dragul de a parea super. Dragilor, nu sunteti.

 Ce va mai enerveaza zilele astea?

Procrastinarea

PROCRASTINÁ, procrastinez, vb. I. Tranz. (Liv.) A amâna în mod nejustificat începerea unei acțiuni, în special din cauza neglijenței habituale sau a lenei; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. [ < engl. procrastinate cca. 1548 < lat. prōcrastinātum: pro- („pentru”) și crastinus („ce ține de ziua de mâine”), cf. it. procrastinare, port. procrastinar, sued. prokrastinera].

Asa zice dexonline.ro. Dar nu cred c-aveati nevoie de-o definitie, o stiti si voi pe prietena noastra...(tobe, aplauze, ingeri cantand)...paampamaam: Procrastinarea. (E femeie, ca se termina cu A, ca numele romanesti de fetite. Hihi.)

 Ai de facut un eseu/proiect/prezentare/munca/hartogaraie/curatenie pana la o data limita.


 Stadiul I- Am timp


Mai e o luna pana atunci, da'ce, am innebunit sa ma apuc de pe acu? Toti o sa se apuce in ultimele 2 zile si eu fac acu, cu o luna inainte, ca oi fi eu cea mai fraiera din curtea scolii. Hai lasa, azi ma duc la film.

 Stadiul II- Mi-e lene

 As putea sa incep acum, dar totusi mai e timp si plus de asta uite ce frumos e afara, ma duc la plimbare si apoi toata dupa-masa incep macar sa scriu eseul. De dus la plimbare te duci, ca doar e frumos afara, doar ca atunci cand te intorci...nu mai e zi afara.

 Stadiul III- Sunt ocupat/a acum, maine

 Uite cate am de facut. Vasele alea nu se spala singure, Jenica mi-a zis s-o ajut sa-si faca bucle portocalii, unghiile mele nu sunt curatate si asa mai departe. Hm, am inca timp.

 Stadiul IV- Negarea

 Mai stau si azi degeaba si de maine ma apuc. Am timp, pot sta si noaptea sa lucrez la el, n-o sa-mi fie somn. Stiu ca maine e ziua Marioarei, dar lasa, n-oi muri daca nu ma duc. Ii dau un cadou asa pe fuga, beau repede o bere si vin si lucrez.

 Stadiul V-Aoleo!

 Maine trebuie sa predau eseul, jur ca nu mai fac asa ceva in viata mea!

 ...Pana data viitoare, asa-i?

Care e cel mai mare regret al tau?

Zilele fug, se scurg, dispar de pe calendar... Ieri era august, azi ploua si e noiembrie...

 De cate ori m-am aflat in postura de-a zice ceva frumos cuiva si nu am zis-o? De cate ori am putut sa zic "Multumesc", "Cu placere", "Te iubesc"si n-am zis-o?

De cate ori m-am luat de oameni nevinovati si am zis vorbe care dor si ranesc, iar pe cei care trebuiau pedepsiti i-am lasat sa plece fara o vorba?

 Unii ar zice "Niciodata nu e prea tarziu"...Dar cand tarziu devine prea tarziu, iar ziua de maine nu mai exista? Ce faci? Regreti? Spui?

 Ce intelept a fost cel care-a zis"Nu lasa pe maine ce poti face azi"...poate maine nu mai exista...sau poate "maine" e prea tarziu...Si nimic nu e mai rau decat "prea tarziu..."

Care e cel mai mare regret al tau? Vorbe/fapte? Se accepta comentarii anonime.