Cred ca am sa o iau razna.Nu,nu cred.Sunt SIGURA.Sunt complet dusa cu capul. Am probleme grave. Trebuie sa consult un psihiatru. Si daca nu am sa o iau razna,atunci,pe 30 noiembrie am sa zic "Gata,s'au terminat toate,multumesc!".Si apoi au sa vina sarbatorile,si alta aglomerare.Imi place ce fac.Imi place la nebunie, teatrul.Dar e foarte multa munca,foarte multi nervi colectivi,foarte multa cafea si foarte multe tigari.Si ce'i drept...si foarte putin somn.
Pana una alta,nu am timp nici de mine,ce sa mai zic de cei dragi?Acum o sa incerc sa trag o gura mare de aer,si sa ma rog sa iasa bine toate.Sa ma relaxez ,sa zambesc,iar din timpul asta putin sa trag in asa fel incat sa nu neglijez oamenii dragi.
“Te miră că ceilalţi trec pe lângă tine şi nu ştiu, atîta vreme cît şi tu treci pe lângă alţii şi nu ştii, nu te interesează, care este suferinţa lor, cancerul lor ascuns?…Lucrul de care te temi în cea mai mare taină se întâmplă întotdeauna.Ajunge puţin curaj.Cu cît durerea este mai determinată şi mai precisă, cu atât instinctul vieţii se zbate şi piere gândul de sinucidere.Părea uşor, când te gândeai la asta.E nevoie de umilinţă, nu de orgoliu.
Toate astea te scârbesc.
Nu vorbe. Un gest. Nu voi mai scrie.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu