Lumea asta

Nu stiu de ce am pus titlul acesta.Si nici nu stiu de ce scriu.Aparent cel putin, sunt intr'una din zilele in care sunt singura.Singurica cuc.Imi mai lipseste niste cafea cu lapte, ceva dulce si tigarile.Da, Winston albastru.Patul e nefacut, in camera miroase a vanilie, mirosul meu preferat.Si ghici ce, am 10 parfumuri si nu glumesc, dintre care niciunul nu miroase a vanilie.Ciudat lucru, ciudata mai sunt.Televizorul e aprins si urla in nestire, am o lumina slaba de la lampa, afara e frig si ghici ce, nici macar nu ninge.Ar trebui sa ninga, ce mama dracului, suntem in jumatatea lui decembrie, aproape.Ma simt atat de singura incat imi vine sa plang.Poate as avea nevoie de o imbratisare, sau de un ceai cald in oras, sau pur si simplu sa simt si eu cacatu'asta de spirit de sarbatori.Dar tocmai,nu sunt singura.Chiar nu sunt.


Astept sarbatorile, sarbatorile sunt frumoase, geniale.Miros de portocale, de scortisoara, ceaiuri fierbinti, zapada (teoretic, cel putin),oameni dragi, cadouri, bradut, globuri, si oameni mai buni, mai zambitori, mai feirciti.Asta fiind a doua zi de vacanta, e jalnic.Imi pare a fi o vacanta jalnica.Tocmai din cauza faptului ca ma simt singura.Ca e urat afara si e frig.Cred ca imi e si dor de repetitii.
Si...as vrea ceva.Dar nu stiu ce.Ceva sa ma faca fericita.Cumparaturi cu cineva foarte drag, un vin fiert si o prajitura, iar apoi plimbare de mana prin parcul luminat.Imi place iarna, uneori simt chiar ca mi'ar placea mai mult decat vara, desi mirosul ala de mare, scoicile,nisipul...uf...


Am observat ca eu pun la suflet absolut tot.Uneori doare.Uneori as vrea sa fiu sigura pe cei din jurul meu.Uneori sunt, alteori nu pot.Asa e firea mea, mai...indoielnica.Uneori as vrea sa'i fac pe cei din jurul meu fericiti si nu reusesc.Alteori ii fac fericiti doar printr'un zambet.
Uneori ma simt groaznic de singura,simt ca sentimentele mele sunt mereu mai puternice.Defapt..habar nu am ce simt.Mereu am nevoie de dovezi si nu stiu de ce dracu.
Habar nu am ce sa mai scriu.Vreo 4 zile nu mi'a mers netu si m'am chinuit ca fraiera pe laptop,ca sa realizez ca placa de retea era de vina.Bine c'am realizat.

Vine ziua mea.17 ani.Nu stiu cand a trecut timpul pe langa mine.Nu,nu sunt depresiva,dar e ciudat.Parca mai ieri aveam 15 ani.Am fost foarte rebela,cu timpul m'am cumintit.Am cunoscut o gramada de oameni, am vazut o gramada de locuri, am facut o gramada de magarii, am dezamagit multi oameni.Ma dezamageam pana si pe mine.Apoi,treptat, treptat am inceput sa realizez ca nu era bine.Acum pot sa zic ca sunt fericita, ca viata asta mi'a dat multe lectii pe care le'am invatat vrand-nevrand, pe unele chiar fortat.Ca am invatat sa cunosc si sa inteleg oamenii de langa mine.Ca iubesc si sunt iubita, ca in fiecare clipa in care am nevoie cineva e aici.Ca iubesc sa scriu, ca merg dupa visele mele, asa treptat, treptat,cu pasi mici. :)

P.S-am realizat ca iubesc diminetile, pentru ca am pentru ce sa ma trezesc!

17 ANI, baierame;
timiditate, inceput;
saliva, buze, resuflare;
noapte alba, lacul, tei;
ciorapi de dama, suferinta;
fotografie, ramas bun;
disperare, hohote de ras;
politie, rasarit, metrou.
prietenie, plaja, foc;
dragoste, putere, tinerete, fum;
iubire, amintire, val;
nepasare, lupta, orgasm, ideal;