mă auto surprind. ai reuşit să mă calci în picioare încă odată, fară a îmi spune nimic, sau a ne vedea. ai tu stilul ăla al tău. mi-a luat-o sufletul la goană dar o să se întoarcă înainte să fluier după el. am trecut de un pachet de ţigări pe zi.

 ce-ai făcut Cristina? tocmai tu, care erai veselă şi optimistă...şi... daca la teatru îţi porţi masca poart-o şi acasă. dar poart-o în aşa fel încât să crezi şi tu. minte-te singură încă odată. dar de data asta minte-te că ţi-e bine şi că eşti fericită. dar minte în aşa fel încât să crezi. aşa cum te-ai minţit că eşti iubită. 

 ieri seară: ora 22.30, samsungul meu bipuie. sms nou: "Cristina, eşti bine? Cafea mâine?". nu, nu, nu. nu am chef de nicio cafea şi nici de oameni noi. 

 ieri seară: ora 22.45: 6 commenturi noi pe blog plus încă un sms: "încă mă gândesc la ochii tăi."

 azi dimineaţă: ora 07.00: Dumnezeule, e dimineaţă? trebuie sa plec? nu, nu, nuuu, lăsaţi-mă să zac.....

 nu am vrut să te pierd. nu, nu am vrut, în niciun moment din un an şi ceva. şi nici acum nu îmi pare bine. doar că am învăţat să fiu falsă. da, de la tine. am învăţat să mă controlez, aşa cum o faci tu (la tine defapt nu e control, e nepăsare). şi ghici ce: am ajuns să fiu rece. nu nepăsătoare. nu. dar în venele mele curge o linişte greu de explicat...

  

 telefonul bipuie din nou "o să fii bine, îţi promit..."

 da,o să fiu.